Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 941 - 950 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
... de Crăciun. Ne-ai promis că vii să prânzești cu noi. Te rog, nu uita. Te aștept până la șapte fără un sfert la berărie, ca să mergem împreună. În tot cazul, daca nu ne-ntâlnim, vino direct la noi; dar vino negreșit; se supără Acrivița. Stasache â€� Acrivița este soția ... mă duc să-ntâlnesc pe amicul meu la locul arătat. Sunt șapte fără un sfert, și omul meu lipsește; dar n-aștept mult, și iată-l. — Gândeam că nu vii, îmi zice el. — Se putea, nene Stasache, să supăr pe cocoana Acrivița? — Bine ai făcut, că ș-așa ... destul de supărată. — De ce? — Închipuiește-ți? monșer, că acum câteva zile nenea Andrei senatorul (știi cât ține el la familia noastră!) vine, ca după obicei, la noi și zice: „Eu, mă înțelegi, s-a închis Senatul și se duc toți p-acasă, și n-am ... Ei! — Ei! Ieri dimineața, eu lipseam de acasă. Vine Mișu, profesorul — știi, Mișu al nostru, care dă meditație la băieți — vine pentru ca să le dea vacanță, și nevastă-mea pleacă să târguiască de-ale casei câte ceva, că știi, daca le lași toate pe ajunul Crăciunului, nu
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidă, când împinși de durere Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți. Ei îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă, Și sucul cel mai dulce pământului i-l sug; Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. Și de-ntrebați ... rece, de milă părăsit, Cu mintea de dreptate și bine râzătoare, Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât. ...................................... Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e ... baricade de bulgări de granit, Se mișc batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... Cetele Moldovei lângă el deșir. Pasă dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri în argint lucrate. Îi urmez panțirii ce pe cai în spume, Ca ușoare vânturi, lunecă prin lume. Călărașii țării pe vânoși fugari, Îmbrăcați în zale ca bătrâni stejari. Între toți curtenii pasă cu mândrețe, În veșminte d-aur, cu frumoase fețe. Apoi toporanii de securi armați Și codrenii ageri și de ... ai lor căpitani. Ei erau vasalii lui Ștefan cel Mare Si veneau la luptă dup-a lui chemare. Cetele române râur în câmpii Ca râuri de ploaie după vijelii. Cu Ștefan sub cortu-i capii toți s-adună Ca să rânduiască lupta împreună. Unul d-între dânșii vorba a luat — ,,Armia turcească crește ne-ncetat. Dunărea tresare, geme sub povară Și ... fața lacului molatic, Căutarea vie noată voluptos În azuru-i dulce, candid, languros, Sub albeața dulce după juna-i față Râur delicate valuri de roșață, Ca dorinți frumoase prin vis virginal, Ca buchet de roze prin vas de cristal. Ștefan, cu mirare, calul său oprește, Crede-un vis ferice, care-l ...
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)
... meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru durere. Și a păstrat în fundul său Ca în cenușa rece Taina părerilor de rău După un vis ce trece. Ca un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dând orizon nemărginit Singurătății mării, Nainte de-a luci deplin Menit îi pare stinsul, Iar ale apei ... raze reci Pe frunte lumina-m-or. În urma lui un dor nespus S-alerg o să m-alunge, Deși se nalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va rămânea necunoscut, Va stăpâni departe, Cum stăpânește pe trecut Întins, eterna moarte. Căci stăpânește tot ce-a fost Și tot ... Alături liliecii, Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voi să știu cărarea sa Și nici chiar cum o cheamă. Ea sufletul mi ...
Mihai Eminescu - Minte și inimă
... de mână vine. Și le-o dă în seamă... MUȚI Prostul! Numai gura îi de el. De-o iubește pe Brizeis, de ce-o dă ca un mișel? I-aș fi dat eu lui mireasă...  să fi fost eu acolo  Îi umpleam de bodaproste, de nu știau încotro, Îi ... prost... Din franceză mai că n-ai știut nici bechi, Doamne, cum nu ai un dascăl, să te tragă de urechi. Mergi, Bibi, la Marioara ca să-ți dea ție plăcinte, Iară leneșului celui chiar nimic, să ție minte. MUȚI Dar de ce-a dat pe Brizeis, spune, mamă ... ai zis-o mai deunăzi... vezi, țin minte ce mi-ai spus. ANA ( o sărută) Draga mamei... Ești de treabă... și înveți așa frumos! Nu ca cela, ca jupânul îndărătnic și lenos. MUȚI Spune, mamă, câte-i spune și eu totuși ți-oi răspunde: Mintea, nu zic ba, frumoasă-i numai că eu ... nu te dau să știu că mor. ANA ( îl bate pe obraz) Îndărătnicule! MUȚI Vezi tu, pentru tine, un odor, Dau război cu toată lumea ca ...
Constantin Stamati - Motanul și bucătarul
... guzganii răpitori. Dar întorcându-se vede, Și nu poate crede, Găsind motanul pe masă, Ce se trudea mâncând Și spârcuind O găină grasă. Atunci el, ca un orator și ca un om învățat, Au strigat: “Oh, motane mâncăcios! Oh, tâlhar făr’ de lege! Nu te temi de Dumnezeu, lăcomia să te-aplece, Onorul să ... Mâncând bucate străine! Sau poate că ai uitat Că toți vecinii vor zice că motanul cel smerit, Ce ni se părea cinstit Și rușinos, Îi ca un lup mâncăcios, Și trebuia izgonit sau îndată spânzurat! Când eu către toți așa te-am lăudat, Că motanul meu Se teme de Dumnezeu...â ... eu bucătarului i-aș zice Să nu umble cu vorbe înțelepte, Dacă nu vrea motanul să-i mănânce Găina Sau slănina, Ce mai bine să-l deștepte Cu un băț, făr’ a-i spune multe, Dacă vrea motanul să-l asculte. Sunt și mulți din dregători Ca motanii stricători. * Aceste pilde-nțelepte, Pentru omul făr’ de cuget și plin de năravuri rele, Sunt fabule și jucărele, Căci într-însul fapta bună nu ...
Ivan Andreievici Krâlov - Motanul și bucătarul
... guzganii răpitori. Dar întorcându-se vede, Și nu poate crede, Găsind motanul pe masă, Ce se trudea mâncând Și spârcuind O găină grasă. Atunci el, ca un orator și ca un om învățat, Au strigat: “Oh, motane mâncăcios! Oh, tâlhar făr’ de lege! Nu te temi de Dumnezeu, lăcomia să te-aplece, Onorul să ... Mâncând bucate străine! Sau poate că ai uitat Că toți vecinii vor zice că motanul cel smerit, Ce ni se părea cinstit Și rușinos, Îi ca un lup mâncăcios, Și trebuia izgonit sau îndată spânzurat! Când eu către toți așa te-am lăudat, Că motanul meu Se teme de Dumnezeu...â ... eu bucătarului i-aș zice Să nu umble cu vorbe înțelepte, Dacă nu vrea motanul să-i mănânce Găina Sau slănina, Ce mai bine să-l deștepte Cu un băț, făr’ a-i spune multe, Dacă vrea motanul să-l asculte. Sunt și mulți din dregători Ca motanii stricători. * Aceste pilde-nțelepte, Pentru omul făr’ de cuget și plin de năravuri rele, Sunt fabule și jucărele, Căci într-însul fapta bună nu ...
... noaptea prin întuneric. — Moșule, știi umbla cu luntrea pe apă? îl întrebai eu schimbând vorba. — Dă!... cât să nu mă-nec la mal ca țiganul vorba ceea mă pricep și eu. — Hai cu mine, să-mi scoți din apă, dacă voi împușca ceva. — Bine, cuconașule, numai de ... prins să se gudure, să ne lingă pe mâni, să ne sară cu labele pe piept, încât moș Toma grădinarul a trebuit să-l probozească de prea necumpătatul său prieteșug, și am avut multă greutate de a-l îndupleca să nu se ieie după noi. Mărturisesc că mi-a fost rușine, gândind că un moment n-am îndrăznit eu, cogemite vânător ... din față. Două oare întregi vegheai la somnul iazului, cu pușca în mâni, gata de foc, în care timp numai din când în când auzeam, ca o notă pierdută în adâncul tăcerii, câte un mic ocăit înădușit a vreunei rațe, ce cu botul sub aripă visa, se vede, de ... se reverse de ziuă, e bine să mergem pe apă, îmi zise moș Toma grădinarul. În adevăr, o dungă albie, sfiicioasă, abia simțită, se arătă ...
Marius Marian Șolea - Ai de peste Olteț
... hai! nu măi coicăĂ pe cia, lasă muierile în pace, să măi vorbească și ele de-ale lor. io n-am pomenit om măi curios ca tine, toată z’ua – bună z’ua ai sta în gura lumii...â€� așa și era! cum începea cineva să vorbească, mă și prezentam ... gânsac. din rânduiala aia de ațe și de lemne, ieșeau niște peșchire colorate viu, pline cu păsări statornice, care mă contrariau adânc. deși le vedeam ca fiind privighetori, sticleți, rândunici, nu prea semănau cu cele de afară. ca să le văd păsări, trebuia să le consider așa. și asta nu prea îmi convenea... la clacă se puneau în străchini boabe fierte de porumb ... bucăți cocoloșite de ziar. aceste minuni se întâmplau în ierni pierdute, când oamenii aveau o altă dragoste între ei. dacă m-aș împrieteni cu Dumnezeu, L-aș ruga să facă satul Corșor etern, așa cum a fost... sau să dea oamenilor lui o memorie de înger și să-l ... el pentru că nu prea vorbea cu mine și nici nu-mi aducea nimic. pe Gheorghe, tatăl lui Milică Vâlceanu, șoferul de pe rată, nu-l ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... de-a tale lacrimi, de-a ta scârbă peste fire Uităi șasezeci de ierne ce peste mine-au trecut; Ș-am alergat ca un tânăr după carul ce răpise Pe nelegiuita fiică, dar să-l ajung n-am putut; Căci în repedea sa fugă vederile îmi orbise, Cu colbul ce ridicase pân’ s-au făcut nevăzut... Dar, în sfârșit, către ... zăpada de peste ea, Se târâie către ușă, întinde mâna cu frică, Se atinge de lăcașul de ea însuși pângărit... Și iată i se năzare ca o cumplită nălucă Mustrările și blestemul părintelui amărât; Ochii săi se-nfiorară, se par a-l vedea în faptă, Că au ieșit înainte-i s-o împingă ne-ndurat, Și ca când vine la dânsa cu o mână ridicată, Să lovească făr’ de milă pe-al său copil blestemat... Atunci ea în genunchi cade și tremurând ... adormise... și-n somnul cu răsărire Își spunea amărăciunea sufletului pătimaș, Curgându-i pe obraji lacrimi și gemând cu întristare; Atunci bătrâna muiere, soția ce-l străjue, Din somnul greu îl deșteaptă cu mâna tremurătoare Și-l ...
... — Nu. — Acel buchet l-am compus eu însămi pentru d-voastră, adăugă ea, roșindu-se pe obraji. — Și eu mă jur să-l pastrez toată viața mea ca un suvenir neprețuit!... răspunse Alexis, tremurând de uimire. Câteva persoane se apropiară de Margărita; iar Alexis se retrase încet, strângând la pieptu-i un mic ... sine acel monolog poetic și naiv, pe care toți înamorații îl repetează de când există amorul, domnul M. îl observa de departe și zâmbea, văzându-l rătăcind prin salon ca un om ce nu ar avea conștiință de sine. El veni în fața lui, îl atinse cu mâna pe umăr și îi zise glumind: â ... și blamabile, ea posedă și avantaje de o mare valoare. — Care? întrebă Alexis, oprindu-se lângă una din coloanele galeriei. — Poeți de talent ca d-ta, amici sinceri ca mine și mai cu seamă ființe îngerești ca Margărita. Privește cât e de frumoasă sub cununa ei de peteală. Ce asemănare poetică ai putea găsi pentru ea? Un înger încoronat cu raze de ... hotărât să pleci? — Peste două luni, la primăvară. — Ai să petreci vara în Paris? — Nu cred, fiindcă voi merge negreșit la Londra, ...