Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEEA CE
Rezultatele 941 - 950 din aproximativ 1609 pentru CEEA CE.
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
... mele, Uriașa roat-a vremei înapoi eu o întorc Și privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare Se întorc cu repejune ca gândirile ce zboară Și icoanele-s în luptă  eu privesc și tot privesc La vo piatră ce însamnă a istoriei hotară, Unde lumea în căi nouă, după nou cântar măsoară Acolo îmi place roata câte-o clipă s-o opresc ... din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblânzite-n cuiburi, distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor; Înecat în vecinici visuri, răsărit ... Nilului mari valuri,  astfel pe-unde de popoară Umbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri giganteci de lungi sulițe de-argint  Toat-a apei ș-a pustiei și ... a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu dânsu-orașe, ca gigantice sicriuri Unei ginți, ...
Anton Pann - Nepotul împrumutat
... am coprins, nici moșii, Bani nu mi-a dat Dumnezeu, Să negustoresc și eu. La multe mă cam pricep, Dar n-am cu ce să încep, Nădejdi a m-ajuta N-am decît la dumneata; De aceea, unchiul meu, Mă rog ca la Dumnezeu, Să-mi dai ... fac negoț cu ei, Ș-în jumătate de an Ț-îi răspunz pîn'la un ban. Unchiul său s-a îndurat La vorba ce l-a rugat Și mîna sa ardicînd Îi arată sus, zicînd: -Vezi acea oală din cui? Eu ce am acolo pui. Caută, și cîți găsești, Numărați să-i priimești. Nepotul său, bucuros, A dat pe loc oala jos Și numărînd a ...
... această ediție Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire Sub degete nervoase pe clape-alunecau... Se răspândeau în juru-i în lungă hohotire De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau. De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau, Accente disperate de-apusă fericire, - Pianul, - sub amare gândiri care-l munceau Scotea ca bun tovarăș l-a lui ... tovarăș l-a lui nenorocire, Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbușeau; Mustrări acelei care uită a lui iubire... Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau. Vibrări adânci, sonore și pline de mâhnire, De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau... Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire... Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau, Fermecător pianul și-n dulce suvenire Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire. Scotea ca bun tovarăș l-a ... n suflet adânc îl pătrundeau, Aproape-n neștiință porni în aiurire Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire. Aproape-n neștiință porni în aiurire, Șoptirile ce
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... lin; Aerul răcoare, Stelele clipeau Și la țărmușoare Valurile apei încet plioscăiau. Iar într-o sară Armin și Minvana, mâhniți amândoi, De valuri se miară Ce lucea la lună, zicând mai apoi: Minvana Ah! vezi cât d-în pripă Pâraiele curg! Armin Așa anii-n clipă Fericirea noastră o răpesc, o ... dragă iubite, Cu dragoste anii și viața răpesc. Armin Minvană! Minvană! Eu sunt cântăreț, Iar tu de soi doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli să fim. Armin O, voi dulci minute Fericirii mele ... aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată de zi zare. Minvana Oh, sufletul meu!... Armin De ce simte oare Inima tristețe și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa de o creangă cântărețul trist. (Către arfă) Fii pentru a mea ... numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume de a te iubi; Pe stejar las martor Ce ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... lin; Aerul răcoare, Stelele clipeau Și la țărmușoare Valurile apei încet plioscăiau. Iar într-o sară Armin și Minvana, mâhniți amândoi, De valuri se miară Ce lucea la lună, zicând mai apoi: Minvana Ah! vezi cât d-în pripă Pâraiele curg! Armin Așa anii-n clipă Fericirea noastră o răpesc, o ... dragă iubite, Cu dragoste anii și viața răpesc. Armin Minvană! Minvană! Eu sunt cântăreț, Iar tu de soi doamnă, Strămoșii tăi falnici, tatăl măreț... Minvana Ce-mi pasă de cinste! Dragostea ta numai, cântăreț smerit, Mult mie iubite Covârșește crăiia și domnescul drit, De ce cu mâhnire Să mai tânguim A noastră fericire! Las-anii să treacă, noi veseli să fim. Armin O, voi dulci minute Fericirii mele ... aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată de zi zare. Minvana Oh, sufletul meu!... Armin De ce simte oare Inima tristețe și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa de o creangă cântărețul trist. (Către arfă) Fii pentru a mea ... numai nu mi-l va răpi, Ș-al meu suflet poate Și în ceea lume de a te iubi; Pe stejar las martor Ce ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinse așa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeuna izbutesc frumos... De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauza la orșice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile, și ... noaptea. Joia trecută, 21 mai, neavând treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de calești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!... cum rar se vede chiar în orașele cele mai prospere - și mă gândeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme ... sfinților. Costică se-ntoarce-n loc și deodată, vesel ca totdeuna, strigă: - Băiete! aperitive, lista și răcitori în lege! să vie! Știu c-am petrecut!... Ce chef!... și, dacă trebuie să fim drepți, Costică a plătit de două ori petrecerea improvizată - și cu bani și cu spirit - ce vervă!... Din când în când, constatând că lăsam "să se răcească" paharele noastre pline, ne strigă, ridicind pe al său: - Jos repausul dominical!... Să lucrăm ...
Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină
... mare ca să poți judeca. Ci de-ai fi cât o neghină, ori cât un fir de colb, dacă ai în căpușorul tău scânteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, ți-i de ajuns: știi ce ești, de unde vii și-ncotro trebuie să te îndrepți.â€� Gândirea aceasta i-o spusese gânganiei o furnică. Și spusa muncitoarei îi intrase atunci ... greu începutul! Într-o zi o prinse ploaia; din nebăgare de seamă, căzu într-un șivoi. De-abia scăpă, pe-un pai. Iar altă dată, ce spaimă, Doamne! stătu o clipă, fără suflare, sub talpa cizmei grădinarului. Avusese noroc de-o pietricică ce lăsase lângă dânsa un gol. De ce-ți atârnă viața în ziua de azi! Dar trebuia să se păzească cu tot dinadinsul. Trai e acela când ești nevoit să-l cumpănești în ... un loc; furnica, dacă ar fi de o sută de ori mai mare, i-ar fi destulă mintea pe care o are acum, în vreme ce atâtea dobitoace, mari cât munții, dacă ar fi de o sută de ori mai mici, nu le-ar ajunge mintea pe care o au cum ... ...
Constantin Negruzzi - Cârjaliul
... l auză: câteva au bâzâit pe la urechile lui. Moșneagul să făcu foc de mânie, și ocări pentru aceasta pe maiorul unui reghement de vânători ce se afla la carantină, maiorul, neștiind ce să facă, a alergat la râul pe malui cărui să herețea delibașii și i-a amerințat cu degitul. Delibașii, văzând aceasta ... au întors și au fugit, și după ei tot corpul turcesc. Maiorul ce i-a îngrozit cu degitul, se numea Horcevski. Nu știu ce să va fi făcut. A doua zi însă, turcii au atacat pe eteriști, necutezând a întrebuința nici cartușe, nici boambe, s ... ca să adune de pe la răniți, pentru cele de apoi încărcături, bumbi, cuie, lanțuje și mânere de iatagane, eu i-am dat douăzeci beșlii ce aveam și am rămas fără bani, știe Dumnezeu că eu, Cârjaliul, trăiesc cu milostenia! Apoi pentru ce rușii mă dau acum la dușmanii mei?“ Zicând aceste, Cârjaliul tăcu, așteptând în liniște hotărârea soartei lui. Nu așteptă mult. Gubernul, nefiind dator ... s-a întemeiat o strânsă legătură; într-o zi cârjaliul le au zis: — Frați, ceasul meu e aproape; nimeni nu scapă de ceea ...
Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei
... A se dezvinovăți înaintea lui nu era cu putință. Porunci deci ca numaidecât să se adune Sfatul împărăției în taină, ca să otărască pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o așa nelegiuire și ca să se spele rușinea ce adusese ea părului cărunțit al tatălui său. Sfatul împărăției găsi cu cale că spre a se spăla o așa grozavă necinste, fata cu ... din păcate, iată că și feciorul văduvei trecea pe acolo în treaba lui. Cum îl văzură boierii, numaidecât se învoiră, și hotărârea fu gata, cam ce, adică, să facă cu fata împăratului. Toți fură într-o glăsuire ca fata să se dea pierzării. Însă ca una ce este fată de împărat, și ca una ce trebuie să fi săvârșit nelegiuirea cu un om, carele și acela trebuie să piară, acel om să fie fiul văduvei, deoarece fata nu vrea să spuie pe adevăratul nelegiuit, și pentru că Sfatul împărăției nu poate să-l ghicească. Cum ... că este priimit a găzdui acolo cu dragă inimă. Intrând împăratul, își trimise sluga la bucătărie să-i frigă două potârnichi din cele ce vânase el. După ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... ceste-începe-a ura cuvinte: ,,Măcar că eu, bărbați aleși! doară Nu sunt harnic a mă băga-în price Cu cei ce-înainte cuvântară, Totuș', fiind că suntem aice Adunați pentru deobștele bine, A spune ce socotesc să cuvine. [12] Spre-aceasta, datorie-îndoită Mă leagă:-una, căci însăș' din fire Suntem ținuți cu neviclenită Inimă să dăm noi sfătuire Fieșcui ... o unealtă, Adecă-obiceaiurile bune Sau rele, direg pe-alte, strică pe-une. [14] Un popor blând, spre-îmbunătățite Năravuri învățat din pruncie, Măcar supt ce legi învolnicite, Măcar supt ce slobodă domnie, Totdeuna va fi bun și drept, Tocma să n-aibă rând înțălept. Iară mulțimea-întru rău dedată, De-ar avea măcar ce lege sfântă, Prin sângură lege niceodată Nu să va-îndrepta. Deci nice-o smântă Să vede-a zăcea-în forma de-afară A ... aice!" Căci împrotivă-i să scoală-o mie Și-i arată, prin dovadă tare, Că el ca ș-alții numai un cap are. [17] Drept ce dar unul să ne stăpânească, Sau doi, sau câțva? Din ce ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă
... garnitură de argumentări, de deducții, de abstracții, încât suntem nevoiți să le reproducem aici în parte, pentru a se vedea cum și în ce chip își susține autorul teza. ,, Înălțarea impersonală este însă o condiție așa de absolută a oricărei impresii artistice, încât tot ce o împiedică și o abate este un dușman al artei, îndeosebi al poeziei și al artei dramatice. De aceea poieziile cu intenții politice actuale, odele ... lămurire. O casă arde, eu sunt într-însa. În fața primejdiei simt o emoțiune care mă împinge să scap din foc. Această emoțiune și fapta ce urmează sunt egoiste. Alt exemplu. O casă arde, într-însa este vecinul meu. În fața primejdiei în care e el, voi avea o emoțiune și ... de felul cel mai rău. Rolul lui în istoria dezvoltării omenirii e atât de grozav, încât un cugetător însemnat, H. Spencer, socoate că toate nefericirile ce au întovărășit dezvoltarea omenirii se datoresc militarismului. Să presupunem o societate în care este înrădăcinată această boală morală, acest fel de egoism patologic, o societate ... societate care a ajuns îngrozitoare pentru națiile învecinate. Să presupunem că în această societate un artist mare a făcut un tablou ...