Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I��I
Rezultatele 931 - 940 din aproximativ 3413 pentru I��I.
Nicolae Filimon - Il barbiere di Sevilla. Melodramă comică în două acte
... San Carlo arse, și Rossini părăsi Neapolul și se duse la Roma, unde abia apucă să se așeze și impresariul Teatrului Valle se prezentă înainte-i, cerînd ca să-i compuie o operă comică; îi prezentă libretul, dar ce să vază? era Il barbiere di Sevilla, acea operă care, cu vreo cîțiva ani mai nainte ... de celebrul Paisiello, directorul Conservatorului din Neapole și rege al compozitorilor din timpul său. Asta nu sperie deloc pe Rossini; el promise clientului său că-i va scrie opera și numaidecît scrise lui Paisiello, rugîndu-l ca să-i dea voie a scri și el o muzică pe libretul Bărbierului . Scrisoarea ajunse la destinarea sa și Paisiello, în vanitatea sa de geniu ... cu Figaro, Dunque io son la fortunata , ea a fost iarăși bine. Dară punctul în care a reeșit să atragă asupră-i atențiunea publicului a fost variațiunile scrise de Rode [2] pe o temă italiană, ce le-a cîntat la introducțiunea actului al ... mișcări silite și contrarii bunului-simț. Domnul Boccabadate, primul bas profund, nici prin partițiunea din această operă n-a reeșit să tragă asupra- ...
Mihai Eminescu - Junii corupți
... nșiră, În șiruri triumfale stindardul îl resfiră, Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă, cu fața înzeită, Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită, Poporul împărat. Sculați-vă!… căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcnește la popoare Ca leul speriat; Tot ce respiră-i ... Nu pot ca să aprinză o singură scînteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut, ca uliul care cată În inima junimii de viața-i dezbrăcată Un stîrv spre-a-l sfîșia; Ca pasărea de zboru-i din ceruri dizmețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dar cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede veștminte Misteriul ...
Ion Luca Caragiale - Camera din Stambul
... O voce. A stat mult aseară la cafĂ©-șai-tan ! (risete și chef pe toate băncile). Gianabet-Edin. Lăsați-l să înceapă. Dă-i nainte, ago ! Zăuc-aga. Domnilor ! urcându-mă la această tribună, îmi tremură toate încheeturile... Ischiuzar-Mehemet. Daca umbli toată ziua la crailicuri (risete și giumbușuri ... Vreau să zic... Gianabet-Edin. Că nu știi ce să zici ! (risete) Zăuc-aga. Rog Adunarea să nu mă mai zgândărească... Prezidentul simte festa ce-i joacă secretarul cu paiul... și-i trage două palme strașnice. Secretarul își formulează pe dată demisia către Adunare, pe motivul că a fost atins într'un chip puțin parlamentar ... în Bulgaria cu ocazia alegerilor din urmă. Ministrul-președinte , Zavrac-pașa , vrea să ia cuvântul ca să răspunză la interpelare. Toată Adunarea îl oprește dându-i cu huideo ! (sgomot grozav pe toate băncile). Asemenea se întâmplă și celorlalți miniștri. Voci din toată sala. Să se puie capac discuției ! Nu mai trebue ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1)
... Ştefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1) Cîntece de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Singurel ca un haiduc, În surghiun ca norul, Cată mîine să mă duc Și să-mi las odorul. Mîine plec în zori de zi... Însă ... ai fi de-ai aștepta Pînă mîini de-amează... Pînă maica mi-o veni, Nu mă du la moarte, Că de-acas-abia porni Și-i bătrînă foarte ! — Domnule, măria-ta, Zice altul iară. Bun ai fi de-ai aștepta Pînă mîini pe sară... Am nevastă, copilaș ; Lung e drumul ...
Edgar Allan Poe - Corbul din Edgar Poe
... astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț, Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă, Și fără plecăciune, ca un baron se lasă Pe bustul ... putere, să șadă cocoțată Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€� Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine ... Să aflu ce-nțelege o pasăre ciudată Și slabă, și stingheră, și tristă, fără grai, Printr-un refren ce vecinic răsună: “Niciodată!â€� Nu-i mai vorbii, căci ochii ca flacăra-i ardeau Și cu săgeți nestinse în suflet mă izbeau. Și ca să-i aflu gândul, am stat în nemișcare Pe scaunul de plisă, albastru-violet, Pe care se răsfrânge lumina-ncet încet, Lumina sepulcrală din lampa suspendată, Ce ...
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... astă dată-mi zic: “S-aude la fereastră, acuma, deci, urmează “Să luminăm misterul ce-atât mă torturează, “Și să vedem, nu-i vântul?…â€� Deschid, un corb măreț, Bătând frumos din aripi, se năpusti în casă, Și fără plecăciune, ca un baron se lasă Pe bustul ... putere, să șadă cocoțată Pe bustul divei Pallas, s-o cheme “Niciodată!â€� Dar corbul numai două cuvinte-avu de zis Și parcă-ntregu-i suflet în ele și-a închis! Atunci șoptii: “Mulți alții s-au dus de lângă mine, “Din cei iubiți; ca mâine ... Să aflu ce-nțelege o pasăre ciudată Și slabă, și stingheră, și tristă, fără grai, Printr-un refren ce vecinic răsună: “Niciodată!â€� Nu-i mai vorbii, căci ochii ca flacăra-i ardeau Și cu săgeți nestinse în suflet mă izbeau. Și ca să-i aflu gândul, am stat în nemișcare Pe scaunul de plisă, albastru-violet, Pe care se răsfrânge lumina-ncet încet, Lumina sepulcrală din lampa suspendată, Ce ...
... fu, Văzîndu-să-n ciurdă iară Înnoiește a sa pară Nu mugește, ci răgnește Ca leul cînd să pornește De fîn zice că-i mai pasă, Îl hrănește iarba grasă. Părul i se înnoiește, Cel vechi cade și nou crește, Armăsarul uită pleava Cînd paște la iarbă otava, Așa-ți pare, cînd rînchează Că părul din cap ... Și mai pune multă trudă, Socotește el în sine, Vara trece, toamna vine ; Atuncea să va alege Ce-au lucrat ? ce va culege ? Să nu-i zică oarecine Nu au puțină rușine : — „Spune-mi ce-ai lucrat vier ! Adă struguri pe tăier.â€� — „Aș aduce — n ... ascunde ; N-am ce face, dacă Domnul Neiubind lenea și somnul Așa pedepsi norodul De-i lua și din vii rodul, (Așa canoni poporul De-i lua din vii odorul). Dacă Domnul ș-au tras darul Ce să facem cu păharul Și cu folticoasa oală Cînd vedem stînd butea goală ? Cîte ...
Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui
... întâi de toate personalitatea lui Eminescu este o așa de covârșitoare inteligență, ajutată de o memorie căreia nimic din cele ce-și întipărise vreodată nu-i mai scăpa (nici chiar în epoca alienației declarate), încât lumea în care trăia el după firea lui și fără nici o silă era aproape exclusiv ... a lui Eminescu însemnează a întrebuința o expresie nepotrivită cu individualitatea lui și pe care el cel dintâi ar fi respins-o. Cât i-a trebuit lui Eminescu ca să trăiască în accepțiunea materială a cuvântului, a avut el totdeauna. Grijile existenței nu ... și l-am văzut păstrând și aici simplicitatea încântătoare ce o avea în toate raporturile sale omenești. Dar când a fost vorba să i se confere o distincție onorifică, un bene-merenti sau nu știu ce altă decorație, el s-a împotrivit cu energie. Rege el însuș ... și apoi deodată, la vreme neobișnuită, după miezul nopții, mâncări și băuturi fără alegere și fără măsură; așa era viața lui Eminescu. Nu această viață i-a cauzat nebunia, ci germenele de nebunie înnăscut a cauzat această viață. Ceea ce o dovedește este că toate încercările, adeseori ...
Mihai Eminescu - Tăceți! Cearta amuțească...
... viitorul lumei ș-al ei mântuitor. El n-a văzut pământul promisiei divine, Viața lui se stinse în munții slabi și suri, Corpul i-l poartă-ntregul pustiu fără de fine, O ginte-ntreagă poartă a lui învățături. Ca-nmormântată-n secoli, cenușa lui rămâne, Dar spiritu ... din marea moartă, Cu-ape de plumb, cu valuri greoaie-n a ei pat, Vulcan puternic, care cutremur în el poartă, Cu razele-i de flacări ar fi acufundat, Pân-ce deodată mândre, gândirile-i
Ștefan Octavian Iosif - Novăceștii
... poruncă să-ntărească Straja peste tot palatul... Forfotesc iscoade multe Ca să afle, să scornească : Cine-s preaciudații oaspeți De la crîșma-mpărătească ? Pasămite să-i întrebe Nu cutează nici un crainic... Gîfăind se-ntoarce-n goană La palat trimisul tainic : — Înălțate împărate ! La Agnița crîșmăreasa, Trei străini descălicară Și ... goliră, Și-ncă tot mai cer să beie, Iar Agnița crîșmărița N-are vin să le mai deie ! — Duce-vă-ți pe loc de-i spuneți Să le-aducă băutură Și-i plătesc eu cît o face, Cu asupra de măsură. Doar aceia-s chiar Novacii, Căpitani vestiți în țară : Oastea mea fără de număr N-ar ...
Vasile Alecsandri - Alba de la munte
... fesciorul pe frunte [1] Că ți-au ieșit vorbe multe." ,,Las' să iasă că nu-mi pasă, Inima-mi de dor e arsă, Că bădica-i dus de-acasă, Să-mi cosească fân cu rouă, Frânge-i-s-ar coasa-n două, Să vie la alta nouă! Să-mi cosească fân, costrele, Facă-și coasa bucățele, Să vie-n brațele mele! Să ... fie de răcoare La cap și la țâțișoare. Zică lumea, că-i dau pace, Eu m-oi purta și voi face După cum lui badea-i place. Zică lumea ce va zice, Ea n-a putea să ne strice, Dragostea să ne-o ridice; Că mă ține badea bine ... Inima lui e la mine Ș-a mea o poartă cu sine. Inima lui îmi grăiește, Ș-a mea lui încă-i șoptește; Una de alta dorește, C-amândouă sunt legate Cu legături înfocate Ș-una pentru alta bate. Acel lanț ce le cuprinde Între ele când ...