Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 931 - 940 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
Mihai Eminescu - Iubită dulce, o, mă lasă
... ta, care zâmbind îmi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu  când da ochiu-ți fierbinte Din genele-i îmi spune voluptos  Ah, tot amorul meu, copil în raze, E concentrat în ființa-ți luminoasă! Surâsul tău o rază e de soare, Și ... La-a lui dulci flori ce cresc alăturea  Și sărutarea ta  oh, spune, spune Cu ce s-aseamăn dulcea-acea minune! De n-ai fi tu, ce-ar folosi viața, Speranțele-i, și binele-i, și tot! Un vis ar fi amestecat cu ceața, Un chin ar fi  ce l-aș sfârși să pot; Pe când astfel o noapte ... se încreață Și ochii tăi privesc întunecat Și visători.  Iubito, tu, glumeață, Nu știi c-a săruta e un păcat Și că-n întunecata lor dulceață Nu s-uită ochii de copii vodat'  Fără să plângă-n urmă-a lor langoare Și voluptoasa lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi  E ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
... nobil, în duh, inimi oamenești Prin el ni se-nfățișează, și al binelui amor Se aprinde la făclia unui geniu creator. Pe acei ce mi-i dai pildă eu adesea i-am citit; La o slavă meritată cu mândrie m-am smerit; Șă-i urmez este alt lucru; cinstea poate o doresc, Dar a lui Torquato soartă nicidecum n-o pizmuiesc, Am temeinice cuvinte: mă cunosc, mă simt prea mic Și nevrednic să iau urma unui mare mucenic. Cred cu tine că talentul ne ... va fi hrănit. Și de am o zi mai lină, un ceas bun de întâlnesc, Cu plăcere a-l aprinde, a-i da hrană mă silesc. Dar pe om și-a lui natură destul nu ai cercetat De voiești să fiu ca râul care curge ... zice judecata: "Fiindcă-am aflat că scrii, Fiindcă vorbești cu norii și pui slove pe hârtii, Adu versurile tale, avem poftă să citim, Și de n-ai atins pe nimeni noi osânda-ți mărginim". Dacă, zic, plăceri de-acestea de l-ai tăi ai fi cercat, La atâtea dobitoace suflet oare ...
... lasă urmă, atît de ușor calcă ; și clarul de lună, în care-s muiate vechile balade, numai singurătăților li se potrivește... În arca lui Noe n-aveau ce căuta astfel de ființi, și domnu' Hube, avînd poate o ureche mai muzicală decît patriarhul Noe, la cel mai mic zgomot sărea în ... dăruite cu numele unui dobitoc, toate speciile pure ori impure își aveau reprezentantele lor, iar toată școala era pentru dînsul o vastă arcă pe care i-o încredințase domnul director s-o ducă spre un Ararat mîntuitor. O nervozitate neîncetată îl agita. Mînele lui pale ca fildeșul n-au știut desigur niciodată ce sunt dezmierdările, locul nu se îndulcea în preajma lor, lumina pe ele cădea rece și neprietenoasă, și ele păreau veșnic ... nimica nou pentru dînsul. În sunete clare și sunete triste era țesută viața lui, o ploaie fărîmată de sunete erau ceasurile și zilele cari nu-i vesteau nici o fericire... Dobitoacele strînse în arcă se răspîndeau în lume și deveneau oameni, amestecul de capete blonde și brune pe care îl vedea ... la rîndul lor odraslele, un alt crîmpei al hidrei, un alt eu chinuitor, un alt specimen pe care domnu' Hube trebuia să-l boteze, căutîndu- ...
Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis
... din epopeile nordice... Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. Metafizicul nostru se apropie să se uite și razele pătrunseră prin ușă și-i loviră fața. Nu era un cap urât acela a lui Dionis. Fața era de acea dulceață vânătă albă ca și marmura în umbră ... pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i ajungea la călcâi și care fără îndoială nu era al lui, schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele ... însuși cât de triști, cât de lungi, cât de monotoni vor trece anii vieții lui — o frunză pe apă. Lipsit de iubire — căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de singurătate, în neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el știa că în ... nici un zâmbet și nici o lacrimă -neiubit și neurât de cineva, se va stinge asemenea unei scântei după care nu-ntreabă nimenea — nimenea-n lume. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei — asta ...
... nou. Vagonul sosește la barieră. Cocoana Lucsița coboară. Din amândouă colțurile vine profumul de mititei: e o senzație neplăcută pentru cine e sătul; dar cui i-e foame, profumul acesta-i pare mai bun decât odagaciul. Cocoana Lucsița se pornește cu nările umflate spre unul dintre colțuri, ca o panteră atrasă de mirosul țapului sălbatic. - Băiete ... inima ta cea largă; dar să ai coraj, căci vei trăi până la adânci bătrânețe în mare fericire." - Ei, ass! țe să mai paț; dacă n-am pațit eu cât am fost zună! acuma, haber n-am! Pe urmă d. Mitică a tratat-o pe tanti cu două bărdace de floricele calde... Lăutari cu țambalul, și flașnete, și claranete ... a strigat coana moașa... la fleiți să le pui țimbru, m-ai înțeles? și să le frețe bine cu țeapă, m-ai prițeput? Și trage-i pe urmă fălci! - Ce cioar'le, țațo! zice madam Georgescu; iar manânci? - Țe mănânc? țe-am mai mâncat? Și s-a făcut roșie ... cadență de fagot; apoi, iar pornește cu mult brio grandioasa simfonie: muzici, jucării, clește, glasuri... - Țe? țe râdeți? zice coana moașa roșie ca focul. - Nu-i ...
... Veltman Traducere de Alecu Donici Întâmplare adevărată din Valahia de A.Veltman Fost-ați Dvoastră la București? Nu! Îmi pare foarte rău. Nici n-aveți gând să mergeți? Încă și mai mult îmi pare rău. Ce oraș, ce case, ce mai femei sunt în București! Acolo veți găsi ochi ... ce să căutați Dvoastră prin mahalale? Uitați-vă mai bine la Dâmbovița ce curge prin mijlocul Bucureștilor. Ea nu e lată nici adâncă, și apa-i are asemănare cu zoile, dar are și nisip de aur, și pentru dânsa e compus simtimentalul cântec: Dâmboviță apă dulce ș.c.l. Iar apoi ce este ... de foc are zi și noapte un cal înșeuat. Noaptea el cercetează straja în toate părțile orașului, prinde furii ca pe muște. Zapciii și slujitorii n-au cunoscut alt cap mai aspru și mai activ; furtișagurile orășene s-au precurmat, din pricină că el cu asprime pedepsea pre acei prinși. Buna ... mai cerea nici cafe, nici dulceți. Se închidea în cabinetul său și sta pe gânduri nopți întregi. Necontenit da poronci la zapciii și pandurii ce i se înfățoșau cu raporturi, și din zi în zi se făcea mai tăcut și mai serios; în așa stare nu l-a văzut ...
... Stilul-fard de buduaruri Plin de stele și de flori, Epitetele galante Ce dau babelor fiori !... Astfel, norocosul Sander, Cu toate e înzestrat, Se ridică-n cinstea lumii, Ca un fiu de împărat: Fără muncă, fără zbucium, Toate cele-i merg în plin; Doar cu gîndul le gîndește, Și de-a gata toate-i vin. Nici o poartă spre mărire Pentru el închisă nu-i. Alții luptă și asudă, Iar izbînda e a lui. Iată-l, radios și falnic, Pe-așa stepenă-nălțat, Că, privind în jos, se ... Pururea neadormit, Nu îngăduie pe nimeni Să se creadă fericit. "Ce folos, își zice Sander, C-am ajuns așa de sus, Și averea ce mi-i bună, Dacă fiu de nobil nu-s !... Aspazio, Aspazio, Sub blazonul tău mă ia, Și-ți voi pune la picioare Slava și viața mea !" Cîtă ... Și în urmă, ce viață De mustrări și umilinți: Nostalgiile nobleții, Dorul vecinic de părinți. Și cuvinte-nveninate Ce rănesc ca un cuțit !... Toată vina-i a lui Sander — El știa că nu-i ...
Alexandru Vlahuță - Răspuns la o cronică rimată
... dat la gânduri Vor amuți deopotrivă. Dar, pân-atunci, unul își strânge Sub bolta lui, șirag de stele, Altu-și mânjește, ori își frânge Partea-i de cer în bucățele. Unii în fel de fel de chipuri Frământă tainele vieții: Răstoarn-a mărilor nisipuri, Străbat și scotocesc planeții, Întreabă ... petrec În al orgiilor vârtej: Un trai nesăbuit și sec, Întins pe patimi ca un vrej! C-o idioată nesimțire Își râd de tot ce-i demn și sfânt Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vânt. Și pe când tu-ntr-o sferă mică, Ca vai de ... roiul spornic de vieți! Și numai pentru dânși-anume Urzit-a Dumnezeu pământul, Cu toate câte sunt pe lume; Și numai lor li-i dat cuvântul! . . . . . . . . . . . . . Acum, răspunde de socoți Că ceru-i hărăzit de-a valma, Deopotrivă pentru toți, Ori li s-a măsurat cu palma... * De e, sau nu e cer, mă ... tot Toncescu!... Căci cum să cred c-ar sta alături Cu scumpele mărgăritare Gunoiul ce cu scârbă-l mături În întuneric și uitare! Furlandisindu-se-n saloane, Cu mintea stearpă și-
Grigore Ureche - Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara
... aleagă și pre scurt scriind și însemnând de la început pănă la domniia lui Pătru vodă Șchiopul și s-au stinsu, că de aciia înainte n-au mai scris nimenea pănă la Aron vodă. Nici este a să mira, că scriitorii noștri n-au avut de unde strânge cărți, că scriitorii dentăiu n-au aflat scrisori, ca de niște oameni neașăzați și nemĂ©rnici, mai mult proști decât să știe carte. Ce și ei ce au scris, mai ... agiuns și mai deschis, iar semnele sau tocmĂ©lele și lucruri câte s-au făcut în țară, nu le arată toate, că poate fi că n-au știut de toate cronicariul cel leșesc să le scrie. Iar lĂ©topisețul nostru nu tinde poveștile, ce scrie mai pre scurt, însă le însemneaze ... prade, văzându stricăciunea ce le-au făcut Ștefan vodă 79 Cându s-au împăcat Ștefan vodă cu craiul leșescu 80 De un Pătru vodă, ce i-au tăiat capul craiul leșăscu vă leato 7009 (1501) 81 De moartea lui Olbrihtu, craiul leșăscu, 7009(1501) 82 Cându au luat Ștefan vodă Pocutiia ... ...
George Coșbuc - Un cântec barbar
... George Coşbuc - Un cântec barbar Un cântec barbar de George Coșbuc Voi lași dătători de porunci, Mai râdeți! Nevolnică turmă, Mai râdeți, că-i râsul din urmă! S-apropie ziua! Și-atunci Vedea-veți, sălbateci barbari, Câmpiile voastre-necate De vuietul multor armate, Ca vuietul apelor mari - Veni-vom ... cai, de strigarea Mulțimii pornite spre voi! Ieși-vor din negru pămînt, În zale de-argint cavalerii, Puternici ca grindina verii, Și roibii cu nările-n vant Vor trece-n sălbatec galop Spre Roma! Și miei vor fi leii, Fugi-vor de spaimă mișeii Cuprinși de pornitul potop Spre Roma! Călcînd pe cohorți Răzbi-ți ... să fii, un colos, Cu aripi de repezi furtune Și cuibul în cer de l-ai pune, De-acolo noi da-te-vom jos! Ce-i viu sfâșia-vom în dinți; Aprinde-vom templele tale; Vom naște pustiul în cale; Vom face pe-ai voștri părinți S-ascundă trufașul lor chip ... Și munte vom pune pe munte Și cerului da-vom asalt. Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu L-om prinde de barbă-nhățându-l, Cu tronu-i ...
Ion Heliade Rădulescu - La Schiller
... Nici unde să-ți pleci capul la frigurile lentei; Și luptă-te da prode! Avuși de adversariu pe om , ș-atât ajunge: Te iartă să-i faci răul, iar binele, nici mort; Insultă-l, te onoară; strivește-l, te adoară; Dă-i glorie, onoare — te-mpilă de ultragiu; Dă-i patrie, dă-i nume, că el te-expatriază; Dă-i adevăr, dreptate — calomnia ți-e parte. E orb și-i dai lumină? el vede câte n-ai; E mut și-l faci cu limbă? te mușcă ca vipera; Dă-i viitor, viață, că-ți ia el și trecutul; Realță-l pân' la ceruri — de viu te-afundă-n iad. Acesta e păcatul sau omul cel căzut ! Mai mult decât eroic ți-a fost, Schiller, asaltul; O luptă de arhangel, triumful de ...