Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.
Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna
... așteptau acolo să le vină și lor rândul pe roata schimbătoare a soartei românești. Se-nțelege dar că cu moartea Domnului trebuiau acum să le renască nădejdile și să se asmută ale lor nalte râvniri. Însă Mircea își dase obștescul sfârșit pe scaunul domniei, în mijlocul tăriei sale; deci toată măreața pompă a ... se zise prohodul, și slujba se urmă toată după rânduiala sa; dar când, pe la sfârșit, începură arhiereii, apoi slujbașii cei mari și cei mici să se apropie de mort și să-i sărute mâna dreaptă și crucea dintr-însa, câțiva boieri, mai mult tineri și noi poposiți în biserică, ai căror cai și arme se auzise ... semeție, și, punându-se drept în fața sicriului, începură să strige în gura mare către obștea spăimântată din biserică: – Fie-vă rușine, măi fraților, să vă spurcați buzele pe așa mâini pângărite! Scârbă să vă fie a pleca capul la trupul unui om care a fost urgia oamenilor și biciul Satanei! Oare nu vă e ... priviți de sub ogheal1 păsul țării și alergați, ca dulăii, la pradă?! Ce?! Oare socotit-ați voi că, unde a răposat Ciobanul, o să
... pocneau în pietrele pătrate ale stradelor, eu mă-ănîfășasem înfundat în manta cu pălăria peste ochi și mergeam astfel pe luminatele strade, fără ca luna să îmi facă vo umbră pe ziduri, căci pe-a mea o lăsasem acasă, astfel încât eu însumi nu păream a fi ... gâtul ei gol, apoi îi luai fața în mâini ș-o sărutam cu-atâta ardoare, o strângeam cu-atâta foc, încât îmi părea c-o să-i beau viața toată din gura ei. — Onde! zisei eu încet, netezindu-i părul ei de aur. Onde, știi tu ceva, vino cu mine ... cu mine prin ninsori de stele și prin ploi de raze, până ce, departe de acest pământ nenorocit și negru, îl vom uita, pentru ca să nu ne avem în minte decât pe noi. — Haide dar, zise ea încunjurând gâtul meu cu brațele ei albe și punându-și gura pe ... subțire a mărgăritarului, toată întunecata lor lucrare ăeraî astfel încât, oricât volumul lor devenea de mic, ura lor era tot aceeași, încât mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai în mare și mă-ntorsei la iubita mea din lună, căreiaă-iî povestii toate ce făcusem. Iubitei mele îi făcui ...
Mihai Eminescu - Antropomorfism
... lui Werther se urmează-n pieptu-i toate, Deși nu ca el eroic vrea cucoșul să s-ucidă; El iubește  ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. ,,Nu, nu! Ca din întâmplare, ca dincolo rătăcită, Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță." Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare gardul și timidă lin pășește îndrăgită... Rămâneți cu bine toate a ... tot îmi spun de o comoară De păzit grea, ce odată trebuie s-o pierzi în viață." Dar deodată el s-arată  rușinoasă vrea să zboare, El aleargă după dânsa  cum ar vrea și cum n-ar vrea; Cum îi place să se lase prinsă. Sub aripa-i grea, Ea se simte fericită, deși-afectă supărare.  Vrei să fugi?, suspină dânsul, mă urăști atât de tare?  Te urăsc! surâde dânsa cu-inocentă șireție, Cum să nu te-urăsc, tirane, când tu vrei să-mi faci rău mie? El jură că nu și cere botișor de împăcare. Cum să nu-i dea? Poate dânsa să ...
Ștefan Octavian Iosif - În ciudă
... om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă! Dar vrednic să facă din om ticălos Nu poate nici dânsul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă! Oricât e de sus și oricât de semeț ... preț Ca mintea și cinstea — în ciudă! De-aceea rugați-vă Domnului sfânt, Să lupte tot omul — în ciudă! Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt Pe lumea aceasta — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, Veni-va ea vremea înscrisă pe steag. Când om către om ...
... om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ciudă! Dar vrednic să facă din om ticălos Nu poate nici dânsul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă! Oricât e de sus și oricât de semeț ... preț Ca mintea și cinstea — în ciudă! De-aceea rugați-vă Domnului sfânt, Să lupte tot omul — în ciudă! Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt Pe lumea aceasta — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, Veni-va ea vremea înscrisă pe steag. Când om către om ...
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum cînd fluturii de ziuă și-au strîns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună. Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întîiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui ... a umplut văzduhul o clipă și apoi vîntul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rînd toate miresmele. Și cînd luna, departe, în păinjenișul de ramuri, s-a aprins în fundul grădinii, ca un lampion fantastic ... lăsă cartea din mînă și privi trist, gîndindu-se că poate în curînd va trebui să plece aiurea, și colecțiile lui se vor risipi fără să-și fi putut isprăvi lucrarea de atîția ani începută. O slăbiciune îl cuprinse, și cum se gîndea așa, la veșnicile transformări ale naturii, deodată, un ... cine știe ce forță oarbă, căci hrană pentru el e pretutindeni și culcușurile, gata așternute de Dumnezeu. Uimiți priviră copiii, și glugile verzi se ridicară ...
Alexei Mateevici - La noul-Neamț
... Portarul-frate ne-arată găzduirea, Înalt și somnoros... Răcoarea ne cuprinde, și toată mănăstirea Ne pare-un rai frumos. Ne hodinim. Dar somnul nu poate să mă fure Și mă mai duc prin vii. Se coace poama. Cântec răsună prin pădure, Și ziua-i la chindii. Mă-ntorc. Aproape-i slujba ... i jale de-un Apostol făcut cu mare trudă, Dar șters de-un învățat. Era nerânduială. Acuma-i mai cuminte Monahul pus la cărți. Ar' să-mi arate mâine cucernicul părinte Din amândouă părți. Grăbim la slujbă. Mare-i biserica de vară, Frumoase zugrăveli. Urmează proslăvirea cântărilor de seară În cin ...
Ștefan Octavian Iosif - Poveste (Iosif)
... ea-l ținea oricînd, Și el plîngea de disperare, Dar lacrimile-i, picurănd, Se prefăceau mărgăritare... Iar vrăjitoarea le strîngea Și tot mai multe vrea să strîngă, Încăt din ce mai mult plîngea, El tot mai mult avea să plîngă... Așa, copii obijduiți Pe lumea noastră sînt poeții, Încătușați și chinuiți De vraja blestemată-a vieții. Ei plîng de drag, ei plîng ...
Vasile Alecsandri - Prietenii românilor
... Bas în Occident și care, ca și acestea, trebuie a fi declarate neutre chiar de la început, dacă Europa nu vroiește ca ele să slujească de teatru și de pricină războaielor; însă sperăm că congresul de la Viena, când va fi să ia o hotărâre asupra soartei Principatelor, nu va trece cu vederea dreapta cerere a moldovalahilor în ceea ce privește naționalitatea lor consfințită prin ... Valahia aveau toată dreptatea de a se rezema pe acele tractaturi când, în anul trecut, cereau arme Turchiei și Europei ofițeri pentru ca să se armeze împrotiva armiilor năvălitoare ale Rusiei și să mute teatrul războiului chiar în sânul Basarabiei. Ei vroiau să puie în lucrare dreptul de a face război pe care nici tractaturile de la 1392, nici acele de la 1460 și de la ... unei neutralități recunoscută și respectată de Europa. Cu toate aceste, deși neutralitatea de care vorbim ar fi sprijinul lor cel mai puternic, totuși ar trebui să fie reprezentată prin o putere militară, precum ea este reprezentată în Belgia și în Svițera, și aceasta nu cu ideea măgulitoare ca să se lupte împotriva unor vecini prea puternici, dar pentru ca să constateze călcarea privilegiilor lor prin o apărare de câteva zile măcar, și pentru ca
... Ochii mei către ceruri uimit îi ațintez; Seninul lor însuflă sfială și mirare; Eu mă rog în tăcere, vărs lacrimi și mă-ncrez. "Cerul o să ne-ajute", zicea a mea iubită. El până acum tace! Să n-o fi ascultat? Și poate frumusețea a o vedea mâhnită, Aducându-i drept jertfă suspin neîncetat? Dacă într-aste ceasuri de vie ...
Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină
... în viitor Libertatea țării lor. II Colo-n țărmuri depărtate, În a Franției cetate, Vechiul Luvru e deschis Poporimei din Paris, Care-aleargă să privească Armia cavalerească Ce din ziori s-a adunat Lâng-al regelui palat. Sala tronului e plină De o magică lumină Ce se ... Cu-a sa frunte-ncoronată Și le zice: „Nobili frați! Scoateți spada și jurați, Din a noastră dulce țară Dușmanul străin să peară!“ Mii de glasuri strig: „Jurăm Franția s-o liberăm!“ Iată că în sala mare Un străin deodată pare, Tânăr ...