Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CĂ
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1518 pentru PENTRU CĂ.
Iulia Hasdeu - Nu mă-mpiedica de-a plînge...
... mă-mpiedica de-a plînge Dacă am darul lacrimei Durerea în plîns o poți înfrînge Și speri ceva în boaba ei. Nu știi că-n plîns de-atîtea ori Poți să-ntrevezi o rază nouă Și că-i la fel cum pentru flori E-o reîmprospătată rouă? Nu știi că plînsu-i izbăvire La orice inimă înfrîntă? E ultima înveselire Ce-adesea durerea o cîntă. Cînd plîngi speranța nu te-nfrînge Și vezi ceva în ...
Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos
... citesc eu, în manuscript, cartea românească ce tu ai compus sub titlul de Manualul vânătorului și, după citire, să-mi și dau părerea asupră-i. Pentru atâta încredere, nu am cum să-ți mulțumesc; dar, teamă-mi e că, acordându-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine, o, iscusite vânătorule! Oare nu știai, sau că ai uitat, cum că la vânătorie, ca și la multe altele, eu mă pricep cam tot atâta pre cât se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzându-se luat în răspăr ... să nu pați și tu ca simigiul, și de unde, cu drept cuvânt, te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început, prin laude meritate, pentru toate cercetările serioase, pentru toate observațiunile adânci, pentru toate ostenelile ce ai depus în opera ta, să nu capeți de la mine decât un encomion fluturatic și fără temei, psalmodiat și acela pe ... punctum qui miscuit utile dulci, Lectorem delectando, pariterque monendo [1] Îți urez ca să se poată aplica cărții tale și exametrii următori, în care sper că d
Ion Luca Caragiale - Moftangii
... doua zi, caii doftorilor mondains aleargă până le iese limba de un cot. Culmea supărării - să o scape din vedere Claymoor. Culmea ambiției - un minister pentru bărbat și un secretariat pentru amic. A! să nu uit... Când vezi două moftangioaice amestecându-și alifia de pe buze și țocăindu-se cu multă căldură, să știi ... moment cu mândrie progresul prodigios al științelor rromâne. El dirijează un institut național savant sau, dacă încă nu până acuma, va inventa unul sau două pentru a le dirija - institute absolut indispensabile Rromâniei, care este și trebuie să fie centrul și farul cultural în Peninsula Balcanică... Ar fi o ... rregatului cu aceste interesante gângănii fosforescente. Închipuiască-și acu orice rromân cu dorr de țarră câtă economie și ce lumină! strălucitoare, gratuită și - igienică! Dar pentru asta, savantul nostru, bărbatul ingenios, patriotul neobosit, care a descoperit această luminoasă idee, trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a ... are oarecare talent și spirit, critica-l iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă bătrână care se teme să nu se afle în sfârșit că ...
Vasile Alecsandri - Vis de poet
... Tot ce-nalță omul la dumnezeire, Dragostea, virtutea, dulcea poezie, Îmi șoptesc de tine și mă-nchină ție! Iar când, mult ferice, îmi aduc aminte Că-ntre-a noastre inimi sunt legături sfinte, Că tu, înger dulce, tu, minune vie, Ai venit din ceruri ca să te dai mie! C-al tău sân fierbinte bate pentru mine, C-a ta frumusețe este al meu bine... O! atunci, iubită, sufletu-mi s-aprinde, Nobilă mândrie vine de-l cuprinde, Și ... de stele? Vrei tu la picioare-ți lumea s-o închin? Vrei să fii regina cerului senin? Spune-mi, ce minune dorești ca să nască Pentru-a ta plăcere dragostea-mi cerească? Dragul meu poete! nu doresc odoare, Din a ta cunună vreau numai o floare. Acea ... Și în veci pe tine cu drag te găsesc În orice îmi place, în orice iubesc, Ș-o credință sfântă de la cer îmi vine Că în altă lume m-am iubit cu tine. O! mult îmi e scumpă închinarea ta, Căci, iubind, amorul tu știi a-l cânta ... ...
... lui Catrințaș. Auzi, trei urși!... Unul înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți. Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție să nu mă las mai jos decât ... pe creangă, se uita galeșă la mine și părea a se strica de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În acealși moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vro trei oare au stat ca o amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după ... trecută, curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare ca și când m-aș fi luptat cu fiarăle și le-aș fi răpus. Apoi, pentru a nu da de bănuială tovarășilor mei că ...
Ion Luca Caragiale - Vizită...
... am început să convorbim despre vreme, despre sorții agriculturii — d. Popescu tatăl este mare agricultor — despre criză ș.cl. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăște chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii. — Să-ți spun drept, cât era Ionel ... marțială. Mama ia pe maiorul în brațe și-l sărută... — Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină când face cafea, că daca te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama? — Dar — întrerup eu — pentru cine ați poruncit cafea, madam. Popescu? — Pentru dumneata. — Da de ce vă mai supărați? — Da ce supărare! Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maiorașul, îl scuipă, să nu ... supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu. — Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... și... dumnealui... mi se pare că-i cam place. Și zicând „dumnealui", mama mi-arată râzând pe domnul maior. — A! zic eu, și dumnealui? — Da, da ...
George Coșbuc - Fresco-ritornele
... plin de pere, la fântână — Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară. Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână ! 3 Pe punte-am sărutat mai ieri o fată, Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul, Că fetele stau cârd pe punte ziua toată ! 4 Psaltirea popii o sărut, dar aș lăsa-o, Sărut și mâna preotesei, și-aș lăsa-o, Pe ... Gurița fetelor cu sărutări s-astupă, Băieților eu le astup cu pumnul gura ! 12 Vorbim răstit și ne-ngânăm răspunsul, Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sarutăm pe-ascunsul ! 13 Ușor te nalți, când te-ai deprins să birui greul — Cei răi ... să-mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie ! 15 Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute — Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute ! 16 E galben soarele sub nor, și-i galben lanul Prin care treci tu, cea ...
Constantin Stamati - Frunzele și rădăcina (Stamati)
... a văilor ce umbrim, Au nu cu noi și copacul îi falnic și învăscut, Îi răsfățat și plăcut? Apoi de ne lăudăm, noi nici că păcătuim, Căci arborul făr’ de noi, gol, nimic nu însemnează; Și tot noi umbrim păstorul, Și sub ale noastre poale odihnește călătorul, Și a ... și nestătători, Șuguiți cu noi neîncetatâ€�... Atunci glas cu umilință de sub pământ le-au răspuns: „Voi, frunzelor, ați uitat Nouă să ne mulțumiți că vă aflați colo sus.â€� Deci frunzele, foșnind groaznic, au întrebat cu glas mare: „Cine este-acolo, oare, Cu noi de se potrivește Și ... â€� „Noi suntem aciea care în întuneric trăim Și scurmăm pământul negru, pentru ca să vă hrănim. Au voi pe noi nu ne știți, Că noi suntem rădăcina copacilor răsfățați, Și înalți, Pe care voi înverziți? Deci să vă fie de bine al vostru trai cu trufie, Că natura au vrut să ne osebească, Ca frunza în toată vara alta din nou să-nverzească, Spre trecătoarea podoabă. Pierind însă rădăcina, vă uscați și ...
Ivan Andreievici Krâlov - Frunzele și rădăcina (Stamati)
... a văilor ce umbrim, Au nu cu noi și copacul îi falnic și învăscut, Îi răsfățat și plăcut? Apoi de ne lăudăm, noi nici că păcătuim, Căci arborul făr’ de noi, gol, nimic nu însemnează; Și tot noi umbrim păstorul, Și sub ale noastre poale odihnește călătorul, Și a ... și nestătători, Șuguiți cu noi neîncetatâ€�... Atunci glas cu umilință de sub pământ le-au răspuns: „Voi, frunzelor, ați uitat Nouă să ne mulțumiți că vă aflați colo sus.â€� Deci frunzele, foșnind groaznic, au întrebat cu glas mare: „Cine este-acolo, oare, Cu noi de se potrivește Și ... â€� „Noi suntem aciea care în întuneric trăim Și scurmăm pământul negru, pentru ca să vă hrănim. Au voi pe noi nu ne știți, Că noi suntem rădăcina copacilor răsfățați, Și înalți, Pe care voi înverziți? Deci să vă fie de bine al vostru trai cu trufie, Că natura au vrut să ne osebească, Ca frunza în toată vara alta din nou să-nverzească, Spre trecătoarea podoabă. Pierind însă rădăcina, vă uscați și ...
... trișca. O scoți din furnicar, îi destupi borțile și bei frumușel vinul; după aceea, o faci înspre casă, cântând din trișcă, dar așa de frumos că cine te aude trebuie să plângă și să râdă. Dar, în urma ta, parcă se năruie tot cerul, așa fac „eiâ€� gălăgie, strigându-te ... albeață… Făcând ochii mici, puse trișca de os la gură, își rotunji buzele și țârlăi de vreo câteva ori. Băieții uitară, de curioși ce erau, că-s cu gurile căscate. - Închideți-vă leopa, măi, să nu vă intre o scroafă cu purcei înăuntru! tună, atunci, Cărășel, aruncându-le colb în gură ... Bârrr!… Serafim se înfurie, acum, și svârr! cu cârja după ei. - Măi împielițaților și feciori de lele, am să vă iau de toarta capului, că veți pomeni și țâța care-ați supt-o! Ia-n poftiți mai aproape, să vă joc eu, și apoi las’ pe mine de veți mai ... de le sfârâiau picioarele, băgând în groază, cu țipetele lor, toate babele și câinii din mahalaua Precestei… Cărășel era un pezevenchi și jumătate și, măcar că se afla cu un picior în groapă și cu altul deasupra, totuși, nu se lăsa de ghidușii. Într-un rând, cumpărase cu trei lei â
Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj
... tirajul Foiei interesante, la care am onoarea să colaborez ca reporter; cu toate acele informații răuvoitoare, o repet, eu sunt fericit a constata că nu a putut nimeni să-mi dea până acuma o dezmințire serioasă, că toate știrile mele au rămas și vor rămânea în picioare. A. Sa Regală prințul Ferdinand, fiind acuma afară de orice pericol, e o ... o specialitate literară în arena publicității noastre. În adevăr un prozator nu e un specialist. S-a zis cu multă dreptate, mai întâi, că tot românul e poet; mai târziu, cu mai multă dreptate, s-a susținut că tot românul e și critic, cu mult mai multă dreptate pot zice eu că tot românul e prozator. A scrie proză nu e o specialitate de artă ci o deprindere instinctivă a fiecărui cetățean. Cu ... două-trei zile, înainte de a părăsi capitala, va prescrie confraților săi români tratamentul de care au nevoie în convalescență. Doctorul german susține că trebuie să fie cu atât mai lungă convalescența cu cât maladia a fost mai grea. * Și acum CONCLUZIUNE Să mai îndrăznească bârfitorii interesați ...