Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI RĂU
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1094 pentru MAI RĂU.
... mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui Dumnezeu îi părea acuma rău că pusese într-o floare așa de minunate însușiri, — daruri pe care nu le împărțise nici în rai. — Lucrul acesta îl șoptise o ... să înghită mireasma nemaisimțită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva în mână, aruncau să țină floarea mai bine. În locul ei răsărea îndată alt bobocel și, cât ai clipi, se desfăcea. Și alți drumeți treceau, și nu era unul să nu rupă ... atingă cineva de spin, când tot e îmbrăcat de ghimpi!â€� Atunci trandafirul se uită și văzu că-ntr-adevăr spinul avea ghimpi. Și nu mai pregetă: se rugă îndată lui Dumnezeu să-l acopere și pe dânsul de ghimpi, ca să-i păzească floarea. „Vezi, își zise Atotstăpânitorul, era ... â€� Și, bucuros, îndată a făcut semn și tulpina lucie s-a acoperit de ghimpi. Dar trecătorii tot se opreau; și mai nu era unul care să nu se repeadă, lacom, la floarea minunată. Deosebirea stătea numai în aceea că fiecare lăsa și câte o bobiță de ...
Vasile Alecsandri - Iașii în 1844
... dacă n-aș ști că ea se atinge numai de o mică parte a societății românești; căci țăranii, care, slavă Domnului! alcătuiesc cel mai mare număr, nu și-au părăsit niciodată obiceiurile, nici limba, nici portul, deși tristele întâmplări ce au trecut peste țară au apăsat mai mult asupra lor. Cuvintele acele însă ale bătrânului m-au adus a gândi la deosebitele caractere ce au trebuit să aibă Iașii în ... vale, se întinde ca o pânză albă pe șesul Bahluiului și merge de se pierde în sânul târgului. Priveliștea de aici este una din cele mai frumoase și mai minunate din țările noastre, unde sunt atâte priveliști minunate și frumoase. Nu oi descrie-o însă pentru ca să nu stric impresia ce are a ... a împotrivit adeseori năvălirii turcilor și a tătarilor. Ast[...]nsă ea este o mare risipă, locuită de vro trei călugări greci și de mai multe alte buhne. Zidurile sale, odinioară atât de puternice, se darmă din zi în zi mai mult sub coasa vremii, și vântul pustietății acum vâjâie prin meterezele lor, care răsunau odată falnic de împușcăturile voinicești. Înlăuntrul ogrăzii vezi un palat cu
Gheorghe Asachi - Acii doi catâri
... ce cară ceapă Fericit de daună scapă, Dar eu, făr de agiutori, În bataie, aleu, mor! Iar catârul celalalt Zis-au: Vere, totdeauna Pe copaciul mai înalt Darmă repede fortuna; De-ai fi șerb la un cepari, Iar nu casă de dinari, La os teafăr și la piele N-ai păți ...
... și făă de întrerupere. Dacă însă pămĂȘntul e prea slab orÄ prea gras, dacă e prea puțină, orÄ prea multă umezĂ©lă, căldură orÄ lumină, mai curând orÄ maÄ târziÅ se ‘ncuibă păduchi fie pe scĂ³rța fragedă, fie pe frunzele plăpânde. Slabit de aceștia, pomul prinde mușchÄ, care îl ... și ne facem încetul cu încetul și pe nesimțite robi aÄ lor. Simte orÄ șÄ care dintre noÄ, că cea maÄ de aprĂ³pe și mai învederată dintre causele acesteÄ robirÄ naționalesunt trebuințele nĂ³stre multe și marÄ. Ele ne-aÅ aruncat în crisa economică, din care nu am ieșit încă ... maÄ ușor. Mila ne cuprinde, dacă nu chiar disprețul, când ne maÄ aduceam câte o dată aminte de părinâii și de buniÄ noștrÄ, căcÄ nu mai suntem în stare să înțelegem farmecele viețiÄ lor, de Ă³menÄ cumpătațiÄ, care, mulțumindu-se cu puțin, trăiaÅ totdeauna în belșug. Boierul de nĂ©m ... ne sunt gândurile, atât de ‘n gĂ³nă ne petrecem viața, în cât ne strecurăm ca niște orbÄ prin lumea luI DumnezeÅ, nu ne mai dÄ•m sĂ©ma despre rostul trecereÄ nĂ³srte prin viața acĂ©sta și nu maÄ ajungem să vedem seninul ceruluÄ ce se ‘ntinde ...
Calistrat Hogaș - La Pângărați
... răsuflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gâturile de văi largi ale munților învăpăiați. Tăiarăm la dreapta prin huceaguri și, la o cotitură mai iargă, unde Bistrița, obosită oarecum de iuțala mersului ei și adunată în genune, se odihnește o clipă pe o așezătură mai revărsată a patului său, intrarăm în apă. Plute lungi de dulapi noi lunecau mai iute decât apa, la răstimpuri rari, în preajma noastră, iar bărbatul cârmaci și nevasta dălcăuș, înfipți parcă în plută pe picioare vânjoase, stăteau drept și ... deschisă în toată lărgimea celor două laturi uriașe ale sale. Eu vedeam Pângărații pentru întâia oară, tovarășul meu însă îi cunoștea bine, și cu atât mai bine îi cunoștea, cu cât mai toate mânăstirile mari sunt croite aproape pe același plan de gospodărie; iar Grigoriță care, în copilăria lui, fusese crescut la mânăstirea Vorona sub privigherea dichiului ... pe față, trecurăm prin păr. în loc de peptene toate cele zece degete resfirate ale amânduror mânilor noastre, și ne găsirăm, astfel, în starea cea mai potrivită spre a ne înfățișa înaintea preacuvioșiei-sale părintelui Stratonic, starețul mânăstirii. Grigoriță al meu, pe lângă toate cotloanele sfintelor locașuri, cunoștea și ...
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... Lehiei, trufaș, semeț, ușor, Ademenit, se crede stăpân pe viitor Ș-aruncă ochi de pradă pe țările vecine: Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine? El stă puțin pe gânduri, apoi cu mare glas: Moldova este pragul întâiului meu pas! În țara acea mică, neîncetat lovită De dușmani fără ... colțuri de harșele. Ei merg jucându-și caii, și veseli între ei Vorbind de cai, de lupte, de-amor și de femei, Tot ce-i mai scump în lume și dă un farmec vieții Pe timpul mult ferice și viu al tinereții. Ei merg precum ar merge la simplă vânătoare, Glumind ... sânge se adapă, Și drept potir el are o țevie de pușcă. El vine din Hârtoape cu Purice-Movilă Și cu Roman-Pribeagul, ce nu mai știu de milă. Scheianul și Mircescul, vecini de pe Siret, Învingători de unguri, s-au prins cu jurământ Nici chiar sub brațul morții să nu ...
... Iată că prinzi să cazi pe gînduri, Ți se lungesc ochii a drum Cîte-ți plăceau în alte rînduri Încep să-ți facă rău acum. Te simți străină-ntre ai tăi, Și stai, tînjind, într-un ungher, Biet suflet fără căpătîi, Atît de trist și de stingher ! Ți-e ... torturi. Cu fața-n sus, în întuneric, Încremenești ceasuri întregi, Robită de-un amor himeric, De-un farmec ce nu-l înțelegi ! Parcă răsar, de mai-nainte, În inima-ți nevinovată, Iubiri de-acelea dulci și sfinte Ce numa-n cărți se mai arată... Deodată-ți luminează-n gînd, Așa de viu, că te-nfiori, Un tînăr trist, frumos și blînd, Cu ochii mari și visători... Să fie ... Obrazul tău lipit de-al lui... ................................ De ce nu poți împiedica Al vremii pas neobosit, Ca fericirea lui ș-a ta Să nu mai
Dimitrie Anghel - O victimă a lui Gutenberg
... lichid dinainte, ce are însăși culoarea infernului, cu un instrument ce se termină printr-un vîrf ascuțit, ce poate de multe ori fi o armă mai periculoasă decît un pumnal ce știi să-l mănuiești, îndoliază albe pagini, înregistrează vești ce viu din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune ... eu cu tovarășii mei, la care privesc peste umăr din vreme în vreme, atunci cînd gîndurile ca niște valuri obosite și scăzute nu vor să mai descindă izvorul spre zăgaz, ochi anonimi și goi din care nimeni nu mai privește se întîlnesc cu ai mei, rotunde rame din care portretele ce au stat multă vreme sunt absente, stau enigmatice în fața ramelor din care ... absenți ochii mei, și atunci mă înspăimînt față de neantul pe care-l întîlnesc și mă înfior de goalele ferești pe prichiciul cărora nu se mai reazimă și nu mai poate privi viața de afară. Sonerii clare cheamă, jucării prin cari toate știrile ce circulă în univers vibrează în preajma mea, tot felul de figuri ... ceasurile calme în ceasurile bune, cînd vești nu sunt, cînd cataclisme nu se întîmplă, cînd ambițiile marilor oameni nu se ciocnesc, cînd firele telegrafice nu ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... a murit la vârsta de 31 de ani, și o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine. Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu ... care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie. La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ... asupra mea o mare impresie și anume de ceva măreț și (iarăși) misterios. Țin minte că în toate impresiile mele de-atunci intra în cea mai mare parte misterul. Fânațul, unul dintre cele mai frumoase ce am văzut, cu iarba ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... un product scump, iară nu vărsat în luptă de-a valma cu mojicii, ba încă cu antihriști și neÂbotezați**. Astă nedreptate provenea mai mult din cauza că feuÂdalii Rusiei nu aveau asemănare cu vechii feudali războinici ai Germaniei, ci mai lesne se pot compara cu sibariții romani sau, mai bine zis, cu bonții capiștii lui Bachus și Venus, pentru că pe altarul acestor două zeități boierimea consuma râuri de băuturi și multe frumuseți femeiești ... trâmbițelor de vânat, alcătuiau un zgomot asurzitor, din care se deosebeau sudalmele îmbăÂtaților ce ieșeau din pivnițele deschise la toți; și cu cât era mai sălbatică dezarmonia, cu atât găsea boierimea mai multă plăcere. Așa și șefii popoarelor sălbatice asistau cu extaz la dansurile reÂligioase, ce se săvârșeau cu același zgomot în prezența lor. Se vede ... și auzul are cultul său, precum și creierii, căci ceea ce pare ciudat și sălbatic omului civilizat, pare armonios și ales omului primitiv. În cele mai mari odăi ale proprietarului Klimenko erau înșirate mese cu bucatele cele mai gustoase și cu băuturile cele mai ...
... a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri, Și multe dureri ... fi? Nebunie și tristă și goală; Urechea te minte și ochiul te-nșală ; Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng ...