Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L.
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 2405 pentru L..
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... A lupta cu oastea luminată! Fost-am în lume și de-amăruntul Toate-am iscodit. Adevărat! Cumcă-încungiurând eu tot pământul, Mai cu samă-l văd noao plecat, Iară țări adevărat creștine Sau nu văzui, sau foarte puține. Dar' ce folos! când văd omenirea Care fu-în pisma noastră zidită ... pe cel cu minte, Ceste să-ajute-oștile-agarene. Ș-acuș' vom vedea prin ispitire Care știe mai bine-a gâcire." [16] VeliĂ l, ce peste politie Are-în iad pază și priveghere, Cel ce tot feliul de măiestrie Lumească care domnia cere E procopsit, fârșind Asmodeu, Să sculă ... Cu puterea noastră vederată, Ci, mergând din odaie-în odaie, Să vedem pe cine, ce desfată, Și-apoi pe om în tot chipul rău Să-l otrăvim în cugetul său. Iar în cât e pentru Mahomet Ș-a lui Vlad mândrie deșartă, Eu am chieea de la cabinĂ©t ...
Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale
... mai bine zis improprie), continua a crește colectivist de cea mai fierbinte temperatură. D. Brote se lasă ipnotizat de d. Dim. Sturdza. D-l Brote devenea pentru d. Dim. Sturdza, un medium, ceea ce era frumoasa Lucila pentru Donato. Precum Donato îi vâra ace și cuțite în brațul Lucilei ... Cluj, - osândiții au fost grațiați. Pe atunci, la noi erau la guvern conservatorii. Orice s'ar putea zice de oameni parțiali în privința rolului ce l-au jucat conservatorii în afacerea grațierii, ori exagerând importanța acelui rol sau contestând-o cu desăvârșire, un lucru rămâne constant: în țară erau conservatorii la ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ioan Vodă cel Cumplit
... Hasdeu Aventurile, domnia, războaiele, moartea lui; rolul său în istoria universală și în viața poporului român. (1572-1574) Ainsi d'un peuple entier je feuilletais l'istoire! Livre fatal de deuil, de grandeur, de victoire... Astfel răsfoiam istoria unui popor întreg: carte fatală de doliu, de mărire, de victorie! Victor Hugo ... Conde; în zece rânduri se silise a scutura tirania maternă a Caterinei Medici, și iar în zece rânduri sărută lanțurile ce-l sugrumau; până ce într-o zi, vreau să zic într-o noapte, desperat de conștiința nulității sale, el se hotărî a dovedi lumii ... ani, sub tutela unei mume desfrânate; dentâi insultat de amanții țarinei, apoi corupt de lingușitorii puterii; născut cu o inimă impresionabilă, înveninat prin aerul ce-l respirase din leagăn, rănit de unii și zădărât de alții, nu e de mirare dacă el își pierdu mințile. Șahul Persiei îi trimisese în dar ... pe cari în biciuia fără ca ei să obosească de a se gudura cu umilință, lingând călcâile stăpânului! El însuși, niciodată nemine nu-l văzu măcar în apropierea unui câmp de bătălie. 7. De la muscal trecem la turc. Marele Soliman, principe demn de apoteoză, nu mai era; îl ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V
... trei ani a trimite Câțiva din noi în lume prin târguri și prin țări Ca să trăim cu oameni, ș-aminte să luăm L-a lor deprinderi, fapte, mișcări deosebite; Și când la el ne-ntoarcem, spuindu-i ce văzurăm Îl facem totdeauna de leșină de râs ... din răbdare. PERIERG: Apoi putut-ai oare în vreme așa scurtă Să împlinești porunca ciudatului stăpân? Științi de-ajuns cules-ai să-i spui, să-l veselești? Căci mie mi se pare că sute de ani trebui Să poți pre om cunoaște; atâte sunt de multe Năravuri, caractere și patimile lui ... de politețe, Cu mare bucurie de toți e priimit, De toți cu sârguință chemat ș-îmbrățoșat. O zi dacă lipsește, oricine îl întreabă, Trimit de-l cercetează și zic că este vesel, Măcar că e obraznic și prea nesuferit. Criton lucră o carte în douăzeci de ani Prin care dovedește că ... că nu sunt de ajuns. Eu numai pre aceia la care am slujit Când cu de-amăruntul lui Pan îi voi descrie, Un an întreg l-oi face să aibă de ce râde. Umblând din casă-n casă în traiul meu la voi, Eu mai pe toată luna stăpânul îmi schimbam
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Iancu Moroi
... Moroi Iancu Moroi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1884 în suplimentul literar al gazetei România liberă , semnată pentru prima oară cu numele ce și-l va lua de aici înainte: "De la Vrancea". Lui Alexandru Economu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 ... totuși, Moroi furișă prin geamuri o privire. I se păruse că revolta lui, atât de tainică, descuiase rând pe rând fiece ușă, spărsese geamurile și-l dăduse de gol. II E ora 11. Ploaia răpăie pe acoperișurile de șindrilă și pârâie pe cele de tinichea, parcă ar bate tobele. O trăsură ... Până ce suiră scara, se împiedică de câteva trepte și-și trecu batista prin toate buzunarele. Vroi să-și scoată ceasornicul și se sperie că l-a pierdut, până ș-aduse aminte de "Solomon Berștein & fiu" din fața Bisericii Crețulescu. Sfârșise prin a se convinge că ...
Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale
... a culege poezie populară a fost luată de Alecsandri de aiurea, ca să nu mai vorbim și de motivele naționale și literare ce l-au îndemnat să adune acea poezie, toate datorite influenței străine. Și dacă n-ar fi existat deja o literatură beletristică în țară, de unde i ... în seamă că trecuse și vremea culturii fanariote, care înstrăina spiritul public. Dar mai este ceva. Este poezia populară, care învigorează spiritul specific național și-l face să asimileze influența străină. Și cum curentul acesta poporan există numai în Moldova, scriitorii moldoveni de atunci sunt mai mari și mai trainici. (Atragem ... că "a rămas". Structura artistică defectuoasă a acestui poet se explică, pe lângă alte cauze, și prin lipsa ajutorului pe care i l-ar fi dat poezia populară. Dovadă sunt resturile de "vechime" din poezia lui, accente și forme care aduc aminte de Văcărescu -- "vechime" care se observă ...
Calistrat Hogaș - Amintiri dintr-o călătorie
... care avuse ciudata idee de a mărita straiele de sublocotenent cu opincile, bastonul și bocceaua din spate; și mă sileam a-l face să priceapă că numai pentru dânsul făceau câinii atâta gălăgie. Apucarăm la stânga pe prundul Cuejdiului înspre Dărmănești, fără să știm dacă am apucat ... îndreptăm către Almaș: în drum ne întâlnirăm cu preotul locului, care mergea cu un țăran la un ogor din apropiere. Pe preot îl cunoșteam și-l întrebai de drumul ce trebuia să apucăm, ca să ieșim la Almaș. După ce căpătarăm lămuririle trebuincioase, plecarăm înainte. În urmă tocmai, am aflat că ... neobișnuit îmbrăcați, își aduse aminte că în cercul comunei lui are și îndatoriri polițienești. Astfel, după ce ne depărtarăm puțin, se întoarse către preot și-l întrebă dacă ne cunoaște. Preotul, care înțelese bănuielile ajutorului de primar și care voia să glumească puțin, îi răspunse că habar nu are de cine ... să ne ducă la comună. Preotul, văzând că gluma se îngroașă, îl lăsă să meargă puțin, apoi începu a râde cu hohot și-l chemă înapoi, spunându-i cine suntem. — Să mă bată Dumnezeu, părinte, zise ajutorul de primar, că, de nu-mi spuneai sfinția-ta sau de ...
... persoană societății Iașului. Nici înrâurire... nici bogăție... nici lingușire... nici tinerețe, nici scandaluri politice sau amoreză; cronica Iașului, așa de bogată pe acea vreme, nu-l știa. Nesimțitor nu era maiorul, căci își întorcea capul când întâlnea o femeie bătrână sau slută, iar cu cele frumoase vorbea multă vreme și altele ... ascunde fusele ce-i slujeau de piciore. Când se primbla, mâinilemergeau într-o parte, picioarele în alta, iar capul se legăna în toate părțile; întâlnindu-l pe uliță dând peste trăsuri, încurcându-se în pavelele și butucii cu care era podit Iașul, se părea o stahie... Capul era dezbrăcat de păr ...
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... fapta bună într-un lăcaș la un loc?" "Gândește că al ei sânge este din vinele tale"... "Cine mă defaimă-odată eu de rudă nu-l cunosc." "Gafița-i a noastră hulă, însă ea-i a noastră fiică"... "Oh! nu-mi aduce aminte de un drit ce ... fire Uităi șasezeci de ierne ce peste mine-au trecut; Ș-am alergat ca un tânăr după carul ce răpise Pe nelegiuita fiică, dar să-l ajung n-am putut; Căci în repedea sa fugă vederile îmi orbise, Cu colbul ce ridicase pân’ s-au făcut nevăzut... Dar, în sfârșit, către ... însuși pângărit... Și iată i se năzare ca o cumplită nălucă Mustrările și blestemul părintelui amărât; Ochii săi se-nfiorară, se par a-l vedea în faptă, Că au ieșit înainte-i s-o împingă ne-ndurat, Și ca când vine la dânsa cu o mână ridicată, Să lovească ... adormise... și-n somnul cu răsărire Își spunea amărăciunea sufletului pătimaș, Curgându-i pe obraji lacrimi și gemând cu întristare; Atunci bătrâna muiere, soția ce-l străjue, Din somnul greu îl deșteaptă cu mâna tremurătoare Și- ...
Gheorghe Sion - Corespondența lui Gheorghe Sion cu George Bariț
... care se închină la cavaleriile rusești și se tem să nu se închine la cel mai de pe urmă muscal. Pe popor cine poate să-l numere între elementile lumei? El geme de mult în robie și s-a deprins cu patimile, încât nu știe ce să mai gândească ... făcusăm pentru un jurnal ce era să ieasă aice, sub titlu de „Daco-Romănieaâ€�, și care apoi a rămas. Te rog publică-l, de va avea loc în foaiea d-tale. Al d-tale frate și serv, G. Sion. [234v] Scrisoarea 3 Iași, 11. nov. 1849 Scumpul meu ... žGazetaâ€�. Trebui să știi că toți o așteptăm cu dorință. Numai un lucru, frate, este la mijloc, și care mă grăbesc a ți-l comunica. Când s-au oprit gazetele în țeară, știi că categorice au fost numite acea de Transilvania și acea de Bucovina. Aceste două jurnale sânt ... Mureșanului că cartea sa abia ieri a scăpat de la censură; de mâine m-apuc de a opera trecerea ei. Salută-l din partea mea și și arată-i că în curând vine și Alecsandri de la Paris. Adio! G. Sion. [238v] Scrisoarea 5 Iași, 1850, febr ...
Ion Grămadă - O noapte de groază
... fără suflet de om pe lângă dânsa, și, de aceea, de voie, de nevoie, m-am înduplecat, cu atât mai mult că părinții aveau să-l aducă, la întoarcere, pentru vreo câteva zile, și pe logodnicul meu din Panciu, cu numele Cristea Manea. Nepoții mei erau mici, abia răsăriți: băiatul, de ... vreme, încă pe când se zărea afară. Copiii nu dormeau, ci se jucau prin casă cu un cal de lemn, înțepenit pe roate, pe care-l puneau să-l tragă mâța. Stam așa, pe gânduri, și împleteam, ascultând cum turbă viscolul, căci se pornise, după ce a înnoptat, o viforniță strașnică, de ... bag copiii în boli și, apoi, cine m-ar fi auzit în pustietatea asta? Câinele mănăstirii, însă, un câine ciobănesc mare și flocos, pe care-l dezlegam noaptea, nu-și afla loc, acum, așa lătra și se zbătea, sărind să rupă tâlharii din gang, pe care-i auzeam cum se apără ... dă-i un ciomag și astupă-i gura! zise, mânios, unul dintre ei. Și, deodată, începu câinele să schelălăiască așa de dureros ca și cum l ...