Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��DOI
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1131 pentru L��DOI.
Alexei Mateevici - Hristos au înviat
... proaspătul mormânt Și noaptea coborâse, acoperind cetatea. Se liniștise neamul vânzării. Pe pământ Era o taină mare... minune-apropiată. Au stat tăcuți de pază cei doi ostași străjari Ne-atinși de măreția adâncurilor firii, Nepresimțind venirea minunii celei mari Ce-avea să schimbe fața și rostul omenirii. Și iată miezul nopții ...
Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică și tigrul
... copaci trăiește, Văzu un tigru mare Trecînd pe o cărare. De sus de pe ghindaru unde era urcată, Pisica socoti Că poate a-l îngrozi; Și făr-a pierde vreme se adresă îndată La tigru ce trecea, Fără a o vedea: „Ia stăi, mă ...
Alecu Russo - Dezrobirea țiganilor
... căpetenie, de cele ce aduc strămutare în rânduielile economice ale unei țări, misia presei este de a deștepta publicul și a-l convinge de folosurile ce i se dau, în contra altor folosuri ce i se iau. Jurnaliștii îndeobște au acea misie, mai ales în țări neînvățate ...
... ce vor căpăta să-mpartă măsurat. Se-ntâmplă dar, că vulpea-ntâi Un cerb frumos au prins, Și adunând pe toți ai săi, Spre jertfă l-au întins. — Acuma e treaba mea, băieți, Le zise leul lor. Voi trebui numai să vedeți Cum eu împart ușor. Și despicând îndat' pe ...
... le au întocmai și frații noștri munteni. Țări megieșe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuașul Milcov, ce trece pe la Focșani, le desparte. "Să-l secăm dar dintr-o sorbire" și să facem sfânta Unire, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri, pe care ei n-au putut s-o facă ... înțelege și mai bine. Moș Ioane, vezi colo, în ogradă la mine, bolovanul cel mare? — Îl vedem, cucoane. — Ia fă bine și adă-l ici lângă mine, zise boierul, care ședea acum pe un jilț în mijlocul țăranilor. — S-avem iertare, cucoane, n-om putea, că doar acolo ... și dumneata, bade Ilie, și dumneata, bade Pandelachi. În sfârșit, se duc ei vro 34 țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umeri și-l aduc lângă boier. — Ei, oameni buni, vedeți? S-a dus moș Ion și n-a putut face treaba singur; dar ...
... Vasile Alecsandri - Maghiara Maghiara de Vasile Alecsandri Cu ce jale, ce amar Plâng doi ochi peste hotar! Cât se bate, cât suspină O inimă de dor plină Colo-n țara cea vecină! Mândri-s ochii ca din rai, Dulci ... amar Plânge el peste hotar! Ca și tine el suspină Cu inima de dor plină Colo-n țara cea vecină! Iar de vrei tu să-l mai vezi, Peste munți să te repezi Într-a Zimbrului domnie, Unde zac mulți în robie Și maghiari nemeși o mie. Peste codri ... urlă, clocotește, Tunetul în cer vuiește. Dar ea-ndeamnă tot mereu Calul ce răsuflă greu Și mult drum în urmă-i lasă; Că cine doru-l apasă, De furtuni cerești nu-i pasă! Iată-a sosit în ceas rău Pe malul unui pârău, Pârău mic și fără nume Ce ...
Ion Luca Caragiale - O nouă societate română
... ambe sexe să scrie numai românește. Foarte bine — asta pentru public. Dar presupune că o doamnă voiește să scrie un răvășel trandafiriu, poftim să-l înceapă altfel decât cu: Mon petit chien bleu; ce te faci cu statutele? afară numai dacă doamna nu va împinge respectarea lor până a ...
Ion Luca Caragiale - "Răzbunarea lui Anastase"
... a fost atras de farmecul acelei epoce așa de frământate în urma cuceririi dreptului de dominare în statul roman de cătră religia creștină. Cercetările juridice l-au îndemnat să penetreze și-n domenul celor istorice, și farmecul acestora a inspirat jurisconsultului povestirea ce ne prezintă. În scurt, este istoria ... mulți, norocul. Și îl și găsește, ca toți acei ce știu bine să rabde și pot să-ndrăznească mult. Norocul îl ia de mână și-l duce pe cărările sucite, strimte și prăpăstioase, pe care numai el le cunoaște; și, când ajunge la capăt după atâta multîncercată răbdare, norocul îi dă ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos
... să stea cu credință adevărată, cu nădĂ©jde bună și să ție dreptatea și să urmĂ©ze bunătățile și faptele cĂ©le bune), că nu-l va lăsa Dumnezeu să se ispitească preste putința lui, ci fără de zăbavă îi va înceta scârba și ispita o va goni de la dânsul ... la nevoia necredinții, ce era să cază. Că văzând apostolii pe Hristos într-atâta lipsă și sărăcie, cât nici capul nu avea unde să și-l plĂ©ce și într-atâta smerenie de margine și într-atâta hulă, ce-i făcea jidovii, să turbura în cugetul lor, ca niște oameni proști ... și de ispita cea mare a necredinții: întâi să cuveniia să crează cum că Hristos iaste adevăratul Mesiia; a dooa, văzându-l pre cruce, mort, le trebuia ajutor să nu-și piarză credința, nici să socotească cum că acesta nu iaste Dumnezeu; a treia, să ... la acĂ©ste câte trĂ©le să vĂ©de astăzi cum că au dat Hristos cu schimbarea feții lui mare ajutor apostolilor, pentru ca să-l cunoască că el iaste Mesiia cel adevărat și pentru acĂ©ia le aduce trei marturi, vrĂ©dnici de crezut: pre Moisi, pre Ilie și pre ...
Constantin Stamati - Geniul vechi al românilor și românii de astăzi
... el; le zice acestora tu, își dă ton că ocrotește pe aceia și își bate joc de toți; cine i se închină lui, el nu-l vede, cine îi vorbește, el nu-l ascultă, iară de vorbește cineva cu altul, el se amestecă în vorbă, și întreabă pe omul onest de ce nu vine la dânsul acasă. El ...
... trei aici: unul zace la pat de înferbințeală, da celălalt doarme. Stăm de pază pe rând. — Așa, așa, dragă, așa. Ce vânt, ce vânt! L-or fi auzind și răposații! Urlă ca o fiară cumplită... Of-of-of... — Da tu de unde ești? — De ... Of-of-of! Faptele noastre cele viclene. Păcate, păcate! Sufletul meu cel ticălos, fără saț, pântecele meu cel iubitor de mâncări și băuturi! L-am mâniat pe Domnul și n-o să-mi fie mie mântuire nici pe astă, nici pe ceea lume. M-am înglodat în păcate, ca ... ți plac glumele... — Știut că-mi plac! zice trecătorul râzând răgușit și c-un hohot mărunt. Of, dragă-drăguță. Cred că mult l-îi pomeni tu pe drumeț! — De ce să te pomenesc și pe tine? — Așa, că te-am înșelat bine... Ce crezi, că-s ... lăcătușul Gubarev, care s-a spânzurat (în) săptămâna cea albă? Apoi ia, eu și sunt Gubarev... — Mai spune o minciună! Păzitorul nu-l crede, însă simte în tot trupul o frică atât de grea și friguroasă, încât se mișcă iute din loc și începu să pipăiască iute portița ...