Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... la Odobești, în Herța sau la Adgiud, în Mamorniță sau la Podul Eloaiei (Pont d-AloĂ«s, după expresia unui parfumat sau afumat traducător), sunt din născare iașence, adică vrednice de iubit. Cât pentru cucoanele trecute peste patruzeci ani, însă care au fost frumoase odată, ele se șterg din catalogul provincialelor, pentru hatârul trecutei lor frumuseți. Iar cele slute, fie de cincisprezece ani, fie de cincizeci ani, sunt cu drept cuvânt și fară cât ... puțină tăgăduire vecinică și nestrămutată proprietate a provinciei, acum și pururea și în vecii vecilor. Noi, dar, scoțând dintâi cei mai sus pomeniți, din rămășiță vom lepăda încă și pe provincialul evghenist, văr, cumnat sau nepot cu toți logofeții și vornicii cei mari din Moldova, care se poftește de sine la bal la curte, este față la toată nunta aristocratică și se cernește la moartea fieștecărui boier sau cucoană ... de la Herța sau de la Bârlad, el n-a fi, nu este decât un provincial. Iată-l. Să-l luăm îndată dupa ce simte cea întâi impresie. Îndată ce harabagiul sau surugiul i-a spus că se zăresc turnurile, întocmai ca patru fesuri, a mitropoliei, provincialul iși freacă ochii, își ...
Constantin Negruzzi - Alexandru Lăpușneanu
... tatarilor Nogai, ca să-i deie oricît ajutor de oaste va cere. Lăpușneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pănă în picioare. — Ce socoți, Bogdane, zise după puțină tăcere, izbîndi-vom oare? — Să nu te îndoiești, măria-ta, răspunse curtezanul, țara geme subt asuprirea Tomșei. Oastea toată ... Destul, boieri! Întoarceți-vă și spuneți celui ce v-au trimis ca să se ferească să nu dau peste el, de nu vrea să fac din ciolanile lui surle și din pelea lui căptușeală dobelor mele. Boierii ieșiră mîhniți; Moțoc rămase. — Ce-ai rămas? întrebă Lăpușneanul. — Doamne! Doamne! zise Moțoc, căzînd în genunchi, nu ne pedepsiți pre noi după fărădelegile naostre! Adă-ți aminte că ești ... pretexte, lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni și corumpe pre norod. Dar nesocotind de ajuns planul acesta, îi omorea din cînd în cînd. La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i s-arăta, capul vinovatului se spînzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșalei lui, adevărate sau plăsmuite și el nu apuca să putrezească ...
Ștefan Octavian Iosif - Răsăritul soarelui
... acum cafeaua în balcon Cresc nori ca aburi grei dintr-o căldare Un tunet, când și când, în depărtare Îcearc-o gamă, ca un bariton. Ce-o fi fierbând la răsărit, în zare, Divinul nostru nevăzut patron? Își potcovește caii Apollon, Ori ce să fie-acest incendiu mare?... Tot mai compacți ies aburii acum, Dar flăcările cresc acum mai vii și ele, Din ce în ce
Dimitrie Anghel - Răsăritul soarelui
... acum cafeaua în balcon Cresc nori ca aburi grei dintr-o căldare Un tunet, când și când, în depărtare Îcearc-o gamă, ca un bariton. Ce-o fi fierbând la răsărit, în zare, Divinul nostru nevăzut patron? Își potcovește caii Apollon, Ori ce să fie-acest incendiu mare?... Tot mai compacți ies aburii acum, Dar flăcările cresc acum mai vii și ele, Din ce în ce
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
... bătrâni și de la arhierei și de < la > cărturari și a să omorî și a treia zi a înviia din morți. Care cuvinte auzindu-le Petru și fiind încă cu conoștința trupească și necunoscând mărirea ce era să vie dintru ocara patimilor, s-au nevoit ca să întoarcă pre Domnul de la acest gând, zicând: Departe de tine, Doamne, să nu ... Și pre aceștea au vrut Domnul să se arate cu dânsul, pentru ca din lĂ©ge și din proroci să ia mărturisire omenirea lui. Oare ce gură ar putea grăi, ca să adeverĂ©ze cu ce bucurie și veselie s-au umplut acei doi luminați proroci, când pre Domnul și mântuitoriul lor, de carele multe prorocise, nu numai în trup, ci ... alt lucru mai groaznic nu poate fi, cu ochii vĂ©seli o priviia, dară aceștea carii pre acestaș domnu întru mărire strălucind l-au văzut, ce vor fi făcut și cu ce bucurie să vor fi bucurat și cu ce veselie să vor fi veselit? Încă și sufletele acĂ©lia care era închise în sânul lui Avraam, întorcându-se Moisi și spuindu-le lor cĂ ... ...
... Și cum mergea Ivan, șovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să știe unde se duce, puțin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu și cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. Sfântul Petre, auzind pe cineva cântând din urmă, se uită înapoi și, când colo, vede un ostaș mătăhăind pe drum în toate părțile. — Doamne, zise atunci Sfântul Petre, speriat: ori hai ... ca porcul, unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul, mă rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau, de nu se mai știa ce mama dracului să fie acolo! Ivan, atunci, se cam pricepe ce-ar fi asta. — Apoi, stai dar! că are Chira socoteală, cum văd eu. Și odată începe a striga puternic: — Pașol na ... Ivan dârz. Ia! am căptușit niște iepuroi și am de gând să-i jumulesc. Boierul, în zgomotul ista, se scoală și el și întreabă: — Ce vuiet e acolo prin ogradă? — Ia, mai toată noaptea nu ne-am putut odihni din pricina rusului celuia. Dracul știe ce ...
... Alexei Mateevici - Creştina ,,Isprăvi din vremi de mult trecute, Predanii din vechime-adâncă". A. Pușkin, Ruslan și Ludmila Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Măreața Romă doarme-n ... Ș-a sfintei tinere cuvinte El cu-nsetare le prindea, Și flacăra credinței sfinte În suflet i se aprindea. Credința, dragoatea — unite Din rătăciri adânci l-au scos Și-n vasul inimii smintite Suflat-au duhul luminos. IV Strălucitoarea revărsare Din zori în ceruri s-a aprins Și a luminii înfocare Împrejurimea a cuprins. Și în cununa strălucirii Mărețul soare ... Și în furtuna tulburării Norodul tot a tresărit Și cu fioru-nspăimântării Tigroaica-n lături a sărit. Dar iat-o cum din nou pândește, Ca șarpele, încet mergând... O clipă... Sângele țâșnește, Pământul galben înroșind... Dar Roma râde, face glume, A morții taină nici că ... Și la a sfintei rugăciune Din palme bate zgomotoasă. Această mândră povestire Trăiește din adânc trecut, Vorbind făr' nici o părtinire De cele ce s-au petrecut. ...
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul Calul, vulpea, lupul de Ion Heliade Rădulescu O vulpe copilandră ce-abia se apucase De-aceea ce-nvățase, Să calce-n urma mă-sii, în pungă fără bani, Să cumpere la gâște, găini, cocoși, curcani... Porni din vizunie, Prin crâng se tot coti, Ieși într-o câmpie -- Ș-odată se opri. Un cal slobod aicea păștea în voie bună; A vântului ... că nu știu carte, Căci răposata mamă, fiind cam scăpătată, Și tata, fără slujbă, la școală nu m-au dat; Iar domnul lup se trage din casă lăudată, Și cartea, câtă este, de rost o a-nvățat." Domn lupul, greu la ceafă, ce punga-i cam secase Și mațu-i leșinase Și burta începuse să tot îi ghiorăiască, Se duse să citească. Iar calul, ce sta gata cu numele-n picior, C-o bună lovitură ți-l culcă binișor. Avântă iarăși capul și fuge ninchezând; Iar vulpea o tulise republica ... cel mai crunt. [2] Aluzie la căpitanul zișilor de atunci liberali, care după ce își risipise în orgii toată starea paternă, deveni organ unei politici din ...
... am rămas singuri. Mincu privește întinzându-și gâtul. — Nu tocmai, uite, colo, la spatele tău, încă un întârziat. Șerbescu întoarce capul; tocmai lângă peretele din fund, un om, cu o halbă dinainte, stă cu ochii pierduți în gol. — Știi ce, Mincule? spune Șerbescu. Hai să-l chemăm și pe ăla. Tot suntem numai noi singuri la vremea asta. Și, fără să mai aștepte răspunsul lui ... atunci nu veniserăți încă dumneavoastră... Șerbescu făcu din ochi lui Mincu, apoi strânse mâna poftitului. — A! atunci suntem între colegi. Păi de ce nu ne-ai spus de la început, dragă? Mincu iar scoală chelnerul să aducă un rând... Chelnerul, necăjit la fiecare zece minute, se trezește de ... rari; zarzavagiii trec cu căruțele spre piață. Cei doi artiști au băut tocmai cât le trebuia să fie veseli la culme. Funcționarul însă e topit. Din când în când mai suge din cea din urmă halbă câte o înghițitură și strigă scurt, cu ochii întorși spre tavan: — Demisia! Demisia! Mincu șoptește, râzând, lui Șerbescu: — Bine, nene Șerbescule ... nu știu ce ...
Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale)
... foarte neplăcută. Suficiente sau nu aceste titluri ale mele, față cu titlurile literare și special teatrale ale onor. mei predecesori — am fost numit. Îndată ce am venit la teatru director, am descoperit, afară de cele găsite de d. inspector financiar Constantinescu, niște greșeli de administrare, din care cea mai slabă s-ar numi patentă incapacitate, iar cele mai grave se numesc delapidare, abuz de încredere și furt. Când un om însărcinat ... motivele diverse ale îngăduielii sale: daca cu știință, complice; daca din nebăgare de seamă, negligent; daca din încredere oarbă, prea din cale-afară naiv; daca din nepricepere, incapabil — în toate cazurile și dânsul e foarte vinovat. Dar numai atâta am găsit eu la teatru? Dar risipele? dar favorurile? dar incapacitatea ... prea mult cu vechea sistemă. După dezordine — intrarea prea bruscă pe calea ordinii, după îndelungă anarhie — restabilirea autorității normale fac efect aspru, efect ce de aminteri îl face orice reacțiune în sensul bun al cuvântului; deocamdată cam doare, ce e drept, dar face pe urmă bine. Așa se întâmplă și cu copiii prea mult răsfățați acasă când dau de ordinea severă a școalei ... ...
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821
... în sus. Apele schimbîndu-și cursul dau, se-ntoarcă înapoi Ca să bată fără milă cu izvoarele război ; S-au smintit să vede firea lucrurilor ce la vale Aflîndu-se din vecie, urma pravilelor sale. Ș-au schimbat se vede încă și limbele graiul lor ; Că totuna va să zică di mă sui sau mă pogor ... Vreme multă n-a să treacă, ș-a ara plugul pe mare La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare ; Ce-a să zic-atunci pescariul, cînd în ape curgătoare Îi va prinde mreja vulturi și dihanii zburătoare ; Ce-a să zică vînătorul, cînd în loc de turturele Nevăzînd nici cîmp, nici codru, va pușca zodii și stele ? Nătărăule ce umbli, pe a ceriului fațadă, Zisu-mi-au ieri noapte luna, tîlnind-o la promenadă, Suma veacurilor scrise pentru tine-n acest loc ... au deșirat de pe crugul soarelui cel plin de foc. Iar di ești vre o comită rătăcită dintre stele Și umbli fără de noimă, ieșită din rînduiele, Ce zăbavă peste vreme te ține calea cerească, De îngîni cu migăiele armonia îngerească ? Dacă ești planită nouă, și nu ții tovărășie Colindînd pe lîngă soare