Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAC��
Rezultatele 921 - 930 din aproximativ 1469 pentru DAC��.
Dimitrie Anghel - Scrisoare (Iosif-Anghel)
... De-acum mă pun serios să adun bancnote, În pod îmi spânzur lancea și armura, Și, cum vă spun, am să vă fac figura, Chiar dac-aș ști că-s Anghel Bounarotte! Ce-atâta artă când în pruni rodește Aperitivul zilelor de mâne, Când am hameiul dospitor de pâne, Și mă ...
Dimitrie Anghel - Sonete antimusicale
... oară iar „Traviataâ€�! În dreapta iarăși Marșul din „Profetulâ€�! În stânga, „Walzertraumâ€�! Iar, sus, poetul Cum vreți să dee manuscrisul gata?! Dar dac-ar fi să scriu „Mahabarataâ€�? Eu care nu-mi pot scri măcar sonetul? Nu mi-ar ajunge nici cât trăi bietul Bunicu-meu, bunica ...
Dimitrie Anghel - Spre Cythera
Dimitrie Anghel - Spre Cythera Spre Cythera de Dimitrie Anghel Publicată în Cumpăna , 5 martie 1910 O, ascultați chemarea primăverii Și dacă mai puteți veni cu mine, Luați-vă ghirlănzi și mandoline, Să ne-mbarcăm spre insula Cytherii... Veniți acolo unde palmierii Împresură un templu în ruine, Spre care-atrași de farmece divine Plecau și nu mai reveneau năierii... Profiluri fine, dulci iubite moarte, Treziți-vă prin farmecul cîntării, Veniți, o jertfe-a tristei mele arte Ca să plutim în voia întîmplării Pînă ce templul va luci departe, Ca un mărgăritar deasupra
Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul
Dimitrie Anghel - Stejarul şi vîscul Stejarul și vîscul de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 9 aprilie 1906 Unui critic Pusese ani de zile să crească nalt stejarul... Rotundă umbră scrie acum sub el umbrarul, Dar dînsul singur știe în lumea lui umilă, Ca un poet ce-adună visînd filă cu filă, Comoara lui de visuri, cît timp a fost să-ndure Mîhnitul întuneric ce doarme în pădure Păn' să-și înalțe fruntea, și-n nopțile cu lună, Să-și potrivească-n creștet frumoasa lui cunună. El singur și-amintește acum duios și cîntă, Căci azi se simte tare, și nu-l mai înspăimîntă, Cumplitele furtune ce-odat' îl cercetară, Senin își pleacă fruntea sub arșița de vară, Lung răbdător stă-n fața suflărilor de ghiață, Căci îndărăt se simte bogat de-o-ntreagă viață De visuri și revolte, de lacrimi și-augurii, Cu care să trezească tăcerile pădurii. Duios își amintește, și crengile lui toate, Asemeni unei harpe cu strune fermecate: Cu viers de păsărele, cu lacrime de ploaie, Cu taina ce și-o spune mereu foaie cu foaie. La cele patru vînturi ce plîng din boltă-n boltă Sonor pornesc să cìnte, cînd imnuri de ...
Dimitrie Bolintineanu - Șerbănești
Dimitrie Bolintineanu - Şerbăneşti Șerbănești de Dimitrie Bolintineanu I Când vedea-vom încă un erou român!.. Secolii se scură... fiarele rămân... Nici o zi n-aduce a țării mărire; Viața noastră trece fără strălucire. La gândiri de fală, sufletul, căzut, Tremură ca sclavul ce s-a abătut. Jugul pentru dânsul s-a făcut un bine. Viața în robie nu mai e rușine! Și cu toate astea, o, pământ iubit, La mai mândre zile tu ai fost ursit. Dacă poți tu încă să mai simți, o, țară, Cânturi de mari fapte ce te-ncununară Și să verși tu încă lacrimi de mândrie, lată-un cântec încă, tristă Românie. II P-un gonaci în spume, Manta cel bătrân Trece sub vedere corpul său român. Peste barba-i albă, pletele-argintoase, Razele de soare scânteiesc voioase. Apoi generalul, mândru d-ai lui ani, Zice-aceste vorbe către căpitani — ,,Sabia străină pleacă frunți plecate; Când inima-i slabă, brațele-s legate. Mulți roșeau în viață mândru-a mai gândi În străbuna țară fericiți a fi; Căci robia lungă sufletu-njosește Tot atât cât corpul dureros zdrobește! Cât sub arme dalbe popolul ...
Dimitrie Bolintineanu - Ștefăniță domnul
Dimitrie Bolintineanu - Ştefăniţă domnul Ștefăniță domnul de Dimitrie Bolintineanu Ștefăniță domnul pe Milescu cheamă, Cu aceste vorbe el îi cere seamă: — "Tu erai de țară preste tot gonit: Din uitarea lumii eu te-am dezvălit. Eu ți-am dat avere, cinste și mărire Și, mai mult ca toate, chiar a mea iubire. Dar cînd al meu suflet ți se deschidea Cugetai în sine-ți răsturnarea mea ! Tronul dar să fie țarină-arzătoare Unde vestejește a credinței floare? Spre-a avea prieteni tronul e prea sus, Și-ntre domni cu robii cerul ură-a pus. Tu ai scris o carte leșilor să vie Să coprinză țara și a mea domnie. Fiecine poate tronul a dori Daca simte dorul a o ferici; Dar lovește-n față, căci un tron se naște Printr-o mișelie piere, vestejaște, Însă tu, sărmane, n-ai făcut cum ești ! Apărai coroana-mi ca să o zdrobești !" — "Doamne, n-am scris carte leșilor să vie; De va fi aceasta, să mă pierzi c-urgie !" Domnu-arată cartea. El s-a spăimîntat. — "Vînzător, nu meriți spre a ...
Dimitrie Bolintineanu - Țiganii liberați către evrei
Dimitrie Bolintineanu - Ţiganii liberaţi către evrei Țiganii liberați către evrei de Dimitrie Bolintineanu Dimitrie Bolintineanu, Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 86-87. În Eumenidele or Satire Politice. Jurnal în versuri. I (1866), nr. 6 (Octombrie), p. 5. Ni s-a spus și nouă, liberați țigani, Că vreți și voi drepturi în țară, târtani! Iată nebunie! Atât vă lipsea! Ce-ați face cu ele dacă le-ați avea? Ați face ce face cu ele țiganul Ce cântă din scripcă și bate ciocanul. N-ați fi nici miniștri, n-ați fi nici primari, Ci ați fi ce sunteți, birtași, cârciumari. Pe voi nu vă-alungă ca nebotezați Ci numai ca oameni încă nespălați! Noi ne dezrobirăm de mult de stăpâni, Avem tot o lege țigani și români, Avem tot un popă, tot o primărică Și drepturi politici ca o românică. Și cu toate astea ce am folosit? Nici un țigan încă nu s-a boierit, Nici un țigan încă nu-i în Adunare, Nu e nici ministru, nici ispravnic mare, Nici zapciu, nici popă, ba nici chiar notar! Sub Kogălniceanu aveam un primar; Dar când revoltanții veniră în țară Pe primarul nostru vru să- ...
Dimitrie Bolintineanu - Barnoschi-domnul
Dimitrie Bolintineanu - Barnoschi-domnul Barnoschi-domnul de Dimitrie Bolintineanu O, săracă țară! Turcii cei mai răi Judecă și-omoară domnii mari ai tăi! Încă azi Barnoschi, domn cu nume mare, La serai purcede între turci călare! Sala e întinsă; sfatul numeros, Chiar sultanu-ascultă prin cafas umbros. — ,,Iată omul!" zice satrazanul mare. Toți privesc la dânsul prinși de admirare. — ,,E-nțeles cu leșii țara să predea, Astă carte spune împotriva sea." — ,,Cer să se ucigă el și toți ai săi!" A mai zis vezirul marilor călăi. Dar mufti răspunde: — ,,Capul dacă piere, Gloatele reintră în a lor tăcere." — ,,Moară! strigă pașii — este osândit!" — ,,Voi mă dați la moarte, domnul a vorbit. Voi muri cu fală, cum românul moare Pentru țara sfântă! Nu-s român eu oare? Nu voi să mă apăr, căci nu voi să dau Turcilor în țară drepturi ce ei n-au. Dreptul vă lipsește... Patria română N-a învins-o nimeni cu armele-n mână! Ea plătește vouă să o apărăți; Nu ca să o spargeți, nu să-o-ngenuncheați. Mândri de puterea cea materială, Peste țară drepturi vă luați cu ...
Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor pol
Dimitrie Bolintineanu - Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privinţa drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor Ciutacii turci de la Rusciuc către d-nu Cremieux în privința drepturilor politice ce se cereau a se da evreilor de Dimitrie Bolintineanu În Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 37-38. În Eumenidele sau Satire Politice. Jurnal în versuri. I (1866), nr. 4 (Octombrie), p. 7.; S-a citit în Siècle, hava diș franțuz, Un articol mare, articol ursuz, Scris de a ta mână foarte celebie. Tu zici că românii sunt în barbarie Sunt haini cu totul și mai habitir Chiar decât felahii cei de la Misir, Căci gonesc evreii din acele părți Și le stric la havre și le ard la cărți. Bre! Credeți voi poate ca s-aveți în har Politice drepturi printr-un harmazar, Se fiți bei acolo cum nu s-a văzut Și aceste toate pentru-un împrumut! Dar se poate-acolo drepturi s-aveți voi Când aceste drepturi nu le-avem nici noi? Voi la țara-aceea încă mai aveți Havre și cu dânșii încă o duceți, Iar ...
Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul
Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul Clavecinul de Dimitrie Bolintineanu Cum sub vise d-aur frageda junețe Pare la vederea minții omenești, A părut în sală, dulcea frumusețe, Sub grații cerești. Adunarea toată repede-ntorcea Ochii, cu plăcere, către dulcea mea. Între păru-i negru strâns în cosițele Albele camelii se pierdeau plăcut Cum prin geana nopții, depărtate stele Scântei un minut. Fiecare sunet ce-orologiul vărsa, Sufletu-mi, lovindu-l, crud îl fărăma, Astfel sună-n inimi orice lovitură De ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se întinde dulcea creatură Care noi iubim. Ea-nțelese doruI ce mă-mpovăra Și de rozioare fața-și scutura. M-adora pe mine dulcea mea frumoasă? Cine poate spune misteru-i divin! Se-ntrista tăcută, se punea sfioasă Lâng-un clavecin. Mâinile-i p-octavuri se jucau ușor Deșteptând lugubre sunete de dor. Ochi aprinși de flacări ce-i îndivinau, În născânde lacrimi dulce se scăldau. Ca plăpânda rouă peste-o rozioară Ce la zori deschide grațiosu-i sin, Rătăcea surâsul p-a sa buzioară Cu purpur divin. Sub orice mișcare, formele-i lumești Răspândeau tezauri de grații cerești. Danțul urmă cursu-i... Muzicile sună; L-a plăcerii undă ...
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
Dimitrie Bolintineanu - Copilaşii Copilașii de Dimitrie Bolintineanu ,,Seara primaverii caldă Cu dulci lacrime ne scaldă; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută Cu dulci raze ne sărută. Dar noi nu mai adormim De când plânsul ți-auzim, Maica noastră, nu mai plânge, Plânsu-ți inima ne frânge!" Sora mare-era mireasă Dalbă, mândră-mpărăteasă. Sora mare tot aude Și cu-aceste gânduri crude — ,,Împărate, zise ea, Dacă mâine n-ăi tăia Cei doi brazi ce fruntea-nclină Pe fereastra din grădină, Casa ta voi părăsi Și-n deșerturi voi fugi." Doamna zice și pe loc Brădiorii cad în foc; Dar prin iarba cea-nflorită Și de rouă poleită, P-un tapet de ghiocei, Iată c-au sărit scântei, Și scânteile rouate Și de soare sărutate Se schimbară-n doi feciori Drăgălași ca două flori. — ,,Noi suntem cei doi feciori Cu cosițele-aurite... Șir'te mărgărite!" Mărgărelul, cât vorbea, Singur iute se-nșirea. Iară când a fost numit Cu măicuța ce-au vorbit, Cele mărgăritărele S-au schimbat în lăcrimele. Împăratu-a cunoscut Copilașii ce-au pierdut, P-a lor maică doritoare El o ...