Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA' DE UNDE!
Rezultatele 901 - 910 din aproximativ 1035 pentru DA' DE UNDE!.
... am mai spus nici o vorbă. Mă gândeam la omul acesta potolit, mulțumit în mijlocul alor lui, lângă nevasta pe care o iubea mai presus de orice, alături de copiii fără de care nu putea trăi. Ce rar se găsesc oamenii aceștia și cât n-am da să schimbăm, măcar pentru un an din traiul lor, întreaga noastră viață răvășită, viață cu zilele spulberate de către furtuna dorințelor și plăcerilor neizbutite. Mă uitam cum a doua lacrimă răsărea iarăși ca un bob de mărgăritar, în scoica de sidef a ochiului. Prietenul îmi vorbi: — Tu, care ești singur, dragul meu, nu vei înțelege mâhnirea mea. Ai venit acum la mine ... l-a cules, și l-a așezat, și l-a bătăturit! O să i-l trimit chiar azi. Strânsura asta de hârtii e cea dintâi gospodărie a ei, gospodărie care o să pregătească pe cea de mâine, cea temeinică, la casa ei de femeie harnică și cinstită... Dacă ar da Dumnezeu să o văd așa!... Dar sunt bolnav... Cam slăbit. La gândul unei așa de mari fericiri, neliniștea
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... cu miros de ferigă..., impresie saturată de exactitate poetică. În același plan de interpretare ca și natura este tratat, în subtilă simbolizare, mecanismul ceasornicului: angrenaj de forțe, lecție de determinism cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul spiralei nelămurit și sur închipuind o nebuloasă, cu pretenția coardei de perpetuum movens al rotației dintre cele două capace e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l recompune prin sinteză ... constituia, chiar numai în intenție, o supremă impolitețe; iar fapta însăși, o sălbatică profanare, de negândit în planul acelor mult delicate spirite. Ca să vedeți unde ajungea, în vremile acelea, oroarea de orizontalitate în situații intens sentimentale, vă pomenesc următoarele: prin fânaț, se plimbă cei doi, care cu nici un chip nu pot deveni pereche. Firește, Adela ... grozăvia se întâmplă: îi vede piciorul gol. De azi înainte demența mea a intrat în o altă fază, consemnează jurnalul, nu fără spirit de analiză. Acum cititorului, chiar cât de străin de lumea și timpul doctorului Codrescu, i se va fi deschis, credem, drumul limpede pentru a simți accentele și valorile acestui roman de analiză, atât
Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit
... sunt și ei tipuri adânc specializate, s-a înființat, ca o dinadins batjocură, camlota parodistică a biografiei romanțate, cu genialitatea ei de cafenea, cu fantezia din topor și toate celelalte simulacre de talent care constituie pe scribul de calitate joasă. 0 masă europeană căzută până la un nivel intelectual și estetic american a format terenul unde a putut germina și înflori acest product de piață și caricatural al spiritului istoric. Orice om care socotește divagația drept infirmitate și respinge orice metodă vulgar avocățească, înțelege că nici un fel de ... și un învățat. Când se întâmplă aceasta, ne găsim în fața unei armonii excepțional prețioase: ni se oferă, în un asemenea spirit cu posibilități atât de diverse, un aparat de deosebită delicatețe întru cunoașterea lumii. Înțelegeam mai sus, sub numele de învățat, capacitatea de a observa realități și a verifica observații; sub numele de artist, talentul de a le interpreta. Acei care, împreună cu mine, simt că biografia este acum în criză de declasare, au astăzi prilej de ...
Cezar Bolliac - Alaiul unui cerșetor
... Cezar Bolliac - Alaiul unui cerşetor Alaiul unui cerșetor de Cezar Bolliac The proper study of mankind is man. Pope Popor, faceți loc! trece-un călător! Un sfeșnic înainte ș-un ... d'opotrivă cu cerșetorul mort. Stați, țari și cezari! trece-un cerșetor! Loc! loc, suverani! trece-un călător! Țărâna-i se depune în urna veciniciei, Unde concheranții p-a lor o au depus, Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei - Sufletele toate se văd acolo sus. Îndărăt, bogați! trece-un ...
Dimitrie Bolintineanu - Țuțora
... Dimitrie Bolintineanu - Ţuţora Țuțora de Dimitrie Bolintineanu Către domnul Petru tânăra sa fată Într-o zi purcede tristă, dolorată. Își ridică vălul cu aur țesut. Ca o auroră chipu-i ... sub dureri s-abate Ca sfioasa floare prin furtuni turbate. Cel ce-ți dete viața ție ți-a lăsat Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-ncunună cugetele line Cu florile d-aur viselor senine. Te îmbată dulce de cerești visări Și ne lasă nou negrele vegheri!" — ,,Dar când omul uită drepturile-i sfinte, Nu-i iertat femeii să-i aducă-aminte?" Zice ... pleacă dulci și lăcrimați, Domnul îi sărută perii săi curați Și cu dalbe lacrimi: — ,,O, preadulce fiie! Îi vorbește domnul; Voia ta să fie!" De trei ori din ceruri rumenele zori Au deschis spre lacrimi ochii muritori. Dar a treia dată lupta se precumă. Inamicul fuge și moldavii ...
Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
... inima și muri, lăsînd pe împărăteasa văduvă. Într-o zi, împărăteasa se apucă să măture pîn casă, dar pe cînd mătura, îi sări un bob de piper în poală; ea luă bobul și-l puse pe sobă, dar el sări și de acolo iar în poala împărătesei. Văzînd că nu poate scăpa de dînsul, îl înghiți; și așa rămase grea și născu un copil cu părul de aur. Acest copil creștea în trei zile cît cresc alți copii în treizeci de ani și se făcu voinic ca brazii munților. Împărăteasa îl dete la dascăl de învăță toate măestriile lumei și, temîndu-se ca să nu-l piarză, îi făcu o colivie de aur și-l închise într-însa, dîndu-i jucării copilărești ca să-i treacă de urît. Într-o zi trecu p-acolo o babă cu două tivdi cu apă; feciorul de împărat o văzu și, trăgînd cu arcul îi sparse amîndouă tivdiile. Baba se uită în sus și, văzîndu-l, îi zise: — Lua-te-ar ... mă vei pierde. Văzînd însă că mumă-sa nu voia să-i spună adevărul, se făcu bolnav și-i zise că, daca nu-i va da ...
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... e privit, sub un unghi de eclipsă, ca un satelit în orbita luminoasă a maestrului. Iosif n-a fost un poet de talia celor mari, dar a fost din aceeași familie. Între el și oricare dintre liricii de elită nu a fost deosebire ca între opaiț și lună, ci între stea și lună: o scânteie, dar o scânteie de foc ceresc. Poezia pentru el a fost o mângâiere, versul — o necesitate. De aceea arta lui a fost lipsită de orice șarlatanism ascuns ori superficial, de aceea nu s-a încurcat el niciodată în teorii estetice și nu s-a înregimentat în școli. Instinctiv a înțeles ... înțeles banalul adevăr, pe care orice antologie îl ilustrează: că sinceritatea simțirii e singura condiție în poezia lirică, unde talent nu înseamnă altăceva decât posibilitatea de a fi sincer cel puțin cu tine însuți. Am răsfoit cele două volume cu un sentiment curios de înstrăinare și melancolie. Fără să se fi „învechitâ€� propriu-zis, poezia lui Iosif pare departe în timp. De ...
George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui
... figuri și întorsături de cuvinte până la saturație. Aceasta se datorește tocmai unora dintre admiratorii lui entuziaști, care nu s-au mulțumit să-l admire de la distanță, ci s-au apropiat să-l pipăie, să se frece bine de el, pentru propriul lor lustru. Se știe cum a început infamia. A apărut întâi un volum timid de „postumeâ€� — adică poezii definitive care nu au fost publicate de poet în timpul vieții lui... Noi ne revoltam atunci că se dau drept „poezii postume de Eminescuâ€� și se pun la îndemâna publicului mare niște bucăți de versuri pe care Eminescu însuși le condamnase. Acele bucăți nu trebuiau să servească decât cercetătorilor speciali, pentru lămurirea personalității artistice și sufletești a poetului ... definitive niște însemnări provizorii imperfecte, acest poet te-ar chema în judecată sau — genus irritabile — s-ar apăra cu pumnii împotriva unei astfel de injurii. Eminescu însă, despre care se știe cât era de scrupulos cu propria-i producție, nu se mai poate apăra. Și această injurie i se aduce tocmai acum, când se împlinesc 25 de ani de ...
Mihail Kogălniceanu - Soir%C3%A9es dansantes (Adunări dănțuitoare)
... strălucitele baluri ce se da în vremea lui Muruz și a lui Calimah , unde se îndesa cea mai bună societate din Iași. Balurile de atunce nu sămăna nicidecum cu suarelele de astăzi. Luminația ce se făcea în ogradă și în ulițele de pinpregiur înștiința tot târgul că era bal la cutare și cutare boier. Astăzi, de abia spre încălzirea vizitiilor, doi-trii tăciuni ard la poartă întocmai ca focul din ograda lui Ana și Caiafa . Aceeași pompă întreită era înlăuntrul palatului ... Galați și cât se vinde chila de grâu și de păpușoi. Deci, toată această lume este un adevărat vinograd , numai că nu-i sărat, alcătuit de pălării de paie și straie negre, de pelerinuri și capele sau turbanuri stacoșii; scriitori pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori de dinți și de cai, spițeri, toți alegători la Eforie, toți cuconi . Cucoanele destul de frumoase, afară de niște figuri de țuțuience a cărora rumeneală, pară de foc, în mijlocul unor fete tinere și frumușele, samănă cu o floare de mac într-un câmp ...
George Topîrceanu - Th. Speranția: Câinele ovreiului
... George Topîrceanu - Th. Speranţia: Câinele ovreiului Th. Speranția: Câinele ovreiului de George Topîrceanu "Anecdotă pipărată" Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, în ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare ... mai bine stau pe loc; Și-am să-l iau cu vorbă bună, — Chiar așa să am noroc!" — Moi Grivei, zic zou, ascultă, De când umblu eu pe jos N-am văzut în toată lumea Un cățel așa frumos! Mă mai duc la târg eu, lasă, ți-oi aduce ... Gheorghe iese-n ușă, Dă c-o piatră după câine Și-apoi zice: — Nu te teme! ține-ți inima, jupâne! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câine care latră Nu te mușcă niciodată? — Știu proverbul — zice Ițic — Că-l avem și la ...
... vreo două scobitori, căci se putea, după întrunire, soțul dumneaei să guste câte ceva, cu prietenii. Peste câteva clipe trăsura luneca, sprintenă, spre sala Jupiter, unde se ținea întrunirea despărțirii a III-a. La intrarea oratorului, sala se cutremură de strigătele de bucurie ale alegătorilor; conul Tase Filoreanu era cunoscut și răscunoscut ca mare vorbitor. Când păși în sală, fața conului Tase se rumeni ca floarea mărului ... iar șirul, unele după altele, ca niște tovarășe bune care știau ce aveau de făcut... Conul Tase se înfierbânta; vorbea, și-n aceeași vreme își da seama de toate; gura spunea una, și gândul mergea alături; înțelegea că robise sala, simțea că putea vorbi așa trei-patru ceasuri, o zi întreagă, o săptămână ... ales steaua, iubiți alegători, pentru că ocârmuirea lor de astăzi e steaua rea a acestei biete țări!... Făcânduvă dar cruce și lepădându-vă de cei care zboară printre stele, ca duhurile rele, mergeți cu noi, înainte, iubiți și stimați alegători... Suflând, cu șurloaie de sudoare pe frunte, ca și când ar fi ieșit dintr-o baie cu aburi, conul Tase de-abia răzbi să se coboare ...