Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SMULGE (DIN)

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 194 pentru SMULGE (DIN).

Alexandru Odobescu - Doamna Chiajna

... cântările preoților zorind a sfârși slujba, sunetul clopotelor, izbucnirile tunurilor, făceau toate la un loc un vuiet încurcat, un fel de luptă amestecată, din care fieșicine căta să-și scape zilele, astfel încât în puțină vreme se strecurară toți, și biserica rămase deșartă. * * * În mijlocul liniștii ce urmase acelui ... de argint; la coapsă un paloș scurt și drept, și-n mână o țurcă de samur cu surguci: iată îmbrăcămintea sa. El umbla să iasă din biserică, când, pe țărâna încă grămădită a noului mormânt, zări o femeie zăcând înfășurată într-o lungă maramă de zăbranic negru; se apropie ... și dorită. Sta îngenuncheat și cuprins ca de un farmec dinaintea acelei zâne aromite, și vinele-i băteau cu iuțeală, și suflarea-i se revărsa din sânul său, pare c-ar fi vrut să împartă cu dânsa viața ce în pieptu-i se îndoise. Cu-ncetul, tânăra copilă își veni-n ... o umbră și, strângând pe pieptu-i marama ce-i rămăsese în mâini, jură că viața-i întreagă va fi închinată îngerului acestui vis încântător. Din minutul acela, el ce se hrănise cu laptele dușmăniei, el ce visase numai crunte răzbunări, el care, auzind moartea lui Mircea, se grăbise, cu câțiva

 

Cezar Bolliac - Sila

... și-ți am și pîinișoară,     Uite-o colea, o coc.â€� — „Să am de tine parte, fetiță cu durere ! Atît îmi mai rămase din toată-a mea avere     La bătrînețea mea ; Căci frate-tău, se vede că mi-l tot mînă satul : Săracii duc povara, iar rodul ... biata copiliță, în marea ei durere, Rosti plîngînd: — „Jupîne, n-avem nici o putere ;     N-avem nici car, nici boi.â€� Și suspinînd din suflet, ștergînd cu zevelcuța Șiroaiele de lacrimi, se dete sărăcuța     Pe șubredul bătrîn, Și îi șopti acestea : „Îți fac eu demîncare Numaidecît, tăicuță. Jupîne ... fi păgîn. Mîncarea-i pentru tata, căci vezi-l cum bolește, E an acu-n păresemi de cînd se chinuiește ;     Să nu-l dați jos din pat. Și mama e bătrînă și n-avem nici găteajă, Pe nenea de trei zile de cînd l-au dat la streajă...     Aleșii l-au ... cear-un oușor, O mînă de făină, să fac-o pîinișoară, Stă dinafara ușii să vad-o pîrtioară,     Să vadă vrun focșor, Cînd un argat din curte, din ...

 

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor

... puf. După reflecțiile despre relativitatea spațiului și a timpului, cu care începe Sărmanul Dionis, Eminescu are grijă să scrie că cititorul va clătina din cap... Genialul adolescent se simțea începător al unui scris de tot nou. Și oamenii au clătinat din cap. Unii s-au și supărat; cel cu mai mult bun-simț și cu multă carte de exemplu Gheorghe Panu, publicistul, om cu diverse idei ... foarte sever poeților, în numele științei. Socot posibilă primejdia ca, în ultimul meu citat din poetul Vinea, un cititor să nu prindă de veste vorbele din urmă; Și somnul și-abate ciocanul de puf. Și cititorul se va supăra de incoerența textului și-așa mai departe. De bună seamă sunt prea ... umplea casa pustie. Înfricoșată totuși, își urmă pașii pe treptele trosnitoare până jos, trase drugul și deschise poarta sonoră pe lângă care trecea noaptea măreață din curte... Sub lespedea neagră a cerului jos, își răspundeau greieri, țesetori subtili ai visului și ai linișii. (Vinea, în placheta: Descântecul și Flori ... știe cine o citește! mai spunem și acestea. Există cumva vreun imperativ, inteligent fondat, care să ne oprească de a scoate plăceri artistice din relativa incoerență a visului, ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii

... crud am suferit, V-aduceți aminte vechea vitejie! Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când ... tău popor. Iar de cere soarta prada sa cu-asprime, Cruță astă țară și lovește-n mine!" II Ajutorul vine!... Domnu-a-ncălecat... Smulge o secure de la un soldat. Cum un vultur cade peste păsărele, Le fărâmă-n gheare și-aripile-i grele, Astfel cade domnul peste-un ... fără-a fi rănit. Când se-nalță-un suflet mai presus de lut, Temerile morții rușinos amut. Sabia română scânteie p-aramă. Kirali din tunuri pe nemici sfăramă. Avangarda turcă fuge rușinos, Calcă p-ienicerii ce combat fălos. Cei mai mulți dintr-înșii către pod s-adună, Se strivesc ... ți făloase repede-au pierit Ca florile d-aur dintr-un vis dorit! Cum în capul turmei taurul purcede, Domnul înaintea cetelor se vede. Calul din ardoare-i pare-nflăcărat, Sângele din ...

 

Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra

... codri amar va fi de tine, Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgerând? Ascultă vântul rece în apriga-i mânie Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași, Stă gata să pornească năprasnica urgie Cerească, și mai pregeți? - oprește ai tăi pași! Chiar pasărea de noapte ce-a cobe ... întoarce în turnul părăsit Să-și oploșească puii și, tremurând, în pripă, Tot ce e viu s-ascunde de spaimă năpădit. Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine De te adăpostește și tu, rămâi la mine. - Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător, De buna ta primire sorțit sunt să n ... arsa mănăstire, Sub lespedea pe care-mi stă numele săpat, Și mă deștept cu groază ca iar să plec plângând, Când lin s-așterne noaptea din

 

Ștefan Octavian Iosif - Craiul ielelor

... e ceață purtată de vânt. "O, dragă copile, o, vin ca să-ți fac La jocuri frumoase, să-ți fie pe plac. Flori mândre, pestrițe, din plai strânge-vei, Și maica te-mbracă în aur de vrei!" — Ah, tată, ei, tată, auzi ce mi-a zis, Ce craiul ... E vântul ce-n veștedul crâng a vuit. "O, vrei tu, copile, cu mine să vii? Surorile mele cu drag te-or păzi. Din apă ies ele când este senin Și-n cânturi și-n jocuri te leagănă lin!" — Dar, tată, ah, tată, nu vezi la un loc ...

 

Johann Wolfgang von Goethe - Graiul ielelor

... e ceață purtată de vânt. "O, dragă copile, o, vin ca să-ți fac La jocuri frumoase, să-ți fie pe plac. Flori mândre, pestrițe, din plai strânge-vei, Și maica te-mbracă în aur de vrei!" — Ah, tată, ei, tată, auzi ce mi-a zis, Ce craiul ... E vântul ce-n veștedul crâng a vuit. "O, vrei tu, copile, cu mine să vii? Surorile mele cu drag te-or păzi. Din apă ies ele când este senin Și-n cânturi și-n jocuri te leagănă lin!" — Dar, tată, ah, tată, nu vezi la un loc ...

 

Ion Luca Caragiale - Vizită...

... maiorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudența să iasă din neutralitate și să intervie în război, primește în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică lovitură de spadă. — Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să ... să te iert! Maiorul sare de gâtul mamei și o sărută... Mamei îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața, mă pregătesc să sorb din cafea... — Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe madam Popescu. — Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu fumează... și ... până la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o eu și-ncepe s-o trântească. Mingea sare până la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. — Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva... Vrei să mă superi? vrei să moară ... trântește cu mult necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceașca, dar, vorba francezului, entre la coupe et les lèvres… 4 mingea îmi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua, care se varsă pe pantalonii mei de vizită, coloarea oului de rață. — Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ziua bună la țară

... este-n port, Vânturi rele ca și dorul Către negre stânci te port. Mâine va veni străinul Să te prade, țara mea! Mâine îți vor smulge sânul, Mâine te-or îngenuchea. Și tu n-ai nici mângâierea Apărându-te, să mori. Ei ți-au degradat durerea! Și mormântu-ți n-are ... au făcut cununi de spine Ca iudeii lui Isus, Și râzând amar de tine, ,,Ai unirea!" ei ți-au spus! Dar ei ți-au luat din mână Armele ce ai avut. Dragă patrie română, Ce rău oare le-ai făcut? La străini te-or da-n prădare, Vai! și pe cămașa ...

 

Ion Luca Caragiale - Cercetare critică asupra teatrului românesc

... decât atâta, se numește “gingașa și eleganta Cutare, ce prin grațiile, talentul și arta sa precoce a știut a ne smulge lacrimi în rolul cutare, care este cea mai prețioasă piatră din diadema talentului eiâ€�. Iar un speculator necinstit, care este în stare, spre a-și umple punga, să jure publicului, prin un afiș-monstru ... așa de puține că le-am putea număra pe degete. E de neapărată nevoie, pentru a fi deslușiți, să privim în parte fiecare din aceste categorii: așadar, să urmăm astfel, luând mai întâi categoria cea mică. Un străin cu minte și cu cunoștință de ce va să zică cultură ... mătăniile, deși cu mai puține boabe, sunt tot mătănii. Altfel, însă, trebuie să fie planul unei drame; aci, catastrofele atârnă una de alta, curg una din alta, se țes una cu alta pentru același sfârșit, adică pentru pregătirea catastrofei celei mari, a încheierii sau a deznodământului â ... actele rămase vor fi de sine stătătoare și ne vor da o înfățișare, deși mai restrânsă, totuși, însă, deplină a unei cutare părți din viața eroului. Un alt cusur oarecum însemnat în Răzvan este și felul versificației. În mai nici unul

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

... e dor, nu e farmec și cântec de dragoste pe care călătorul să nu-l simtă izvorând de pretutindeni din pânza ce lincăie molatic și din albia țărmurilor cu grădini de chiparoși și portocali. Și dacă năvodul atârnă greu, pescarii întind vesel de funii. Mușchii lor de aramă se umflă; mânecile ... la umbra dafinilor, pe unde ațipeam mângâind pletele Cellei, nu e zi și nu e noapte ca orice zi și orice noapte, ci traiul zâmbet din stele ș-o simțire din alte lumi. Aș fi murit de fericire dacă aș fi închis numai în mine aceea ce toate inimile la un loc n-ar fi putut ... desfășurându-le cu furie până le spărgea de maluri, unde-și lăsau, ca niște bale de mânie, spuma lor albă și amară. Vin roșu, spumos, din regiunea viticolă Chianti, Italia. Vin spumos italian. Și când, mai târziu de miezul nopții, trăsei zăvorul și deschisei ușa, Cella plângea, îngenuncheată la candela Madonei ... Când lumea nu era pustie și soarele răsărea de două ori fără să apuie vreodată, Fanta-Cella alerga, zglobie, pe creștetul golfului, mânându-și caprele din ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>