Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE MĂSURĂ CE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 347 pentru PE MĂSURĂ CE.
Alexandru Mocioni - Conștiința națională
... intenționează a edita în acest an. Văd în această întreprindere a ei un îmbucurător semn de năzuință națională și pururea voios conlucru pe acest teren cu junimea noastră. Inima junimei formează cel mai susceptibil sol pentru semința idealurilor mai înalte ale vieții și cu drept cuvânt fiecare popor ... prada ilegitimelor interese particulare. Și dacă astăzi o parte a acestui popor, cu îndreptățită mândrie se bucură de marile sale cuceriri, de cuceriri ce fac ca, inima fiecărui român să bată mai iute, națiunea în totalitatea ei totuși încă departe este de a-și vedea realizate toate ... că, nu norocul răsboiului, nu puterea crudă a armelor, nu preponderența fizică decid durabil soarta popoarelor, nu, ci cultura, puterile spirituale și morale ce le desvoltă aceea, și via conștiință națională sunt acele potențe ideale, cari și în lupta istorică a poparelor se arată ca cele mai ... tocmai în prezent. Ating deci sigur o materie de interes actual, când vin a însera aci unele reflexiuni rapsodice asupra conștiinței naționale I Ce este conștiința națională? Cari sunt condițiunile desvoltării ei? În ce
Ion Luca Caragiale - Ingeniozitate parlamentară
... situație clară, ba putem zice chiar limpede, propunem: Guvernul de aci încolo nu va mai veni cu niciun proiect de lege în fața deputaților până ce mai întâi aceștia nu vor fi votat acel proiect. Majoritatea roagă pe guvern să nu facă dificultăți și să primească această propunere, după părerea noastră salutară partidului conservator, țării și Coroanii, cu atât mai mult că ea ... d-sa ! luă cuvântul și opuse următoarele: Domnilor, asta este iar o gogumănie, care mi-aduce aminte de d. Calino: - Câți bani trebue să plătesc pe an ca să învăț vioara ? întreba clasicul goguman pe profesor. - Anul întâiu, răspunse profesorul, o mie de lei; anul al doilea și ceilalți câte cinci sute. - Atunci, știi ce ? ai să începem peste un an. Lasă că nu se potrivea de loc istoria gogumanului cu propunerea d-lui prezident al Camerei, dar tonul arogant ... să primească propunerea, adăugându-i o notă specială privitoare la ministrul domeniilor. Astfel dar, orice incidente neplăcute, orice conflictă între legislativă și executivă sunt înlăturate pe viitor din momentul ce orice proiect de lege va fi votat mai din nainte, și pe ...
Alexandru Vlahuță - Răspuns la o cronică rimată
... Alexandru Vlahuţă - Răspuns la o cronică rimată Răspuns la o cronică rimată de Alexandru Vlahuță Așa-i: spre bolțile tăriei, Cu jind, la ce să mai cătăm, Când toți, sub fundul pălăriei, Câte-un crâmpei de cer purtăm? Tu zici: crâmpeile-s la fel... Pe osebitele cărări Toți ne-ndreptăm către un țel, Unii pe jos alții călări. E drept că-n cele patru scânduri Prostia cea mai guralivă Și capul cel mai dat la gânduri Vor amuți deopotrivă. Dar ... n oasele fosili de bestii Cat rostul și urzeala lumii. Iar alții zilele-și petrec În al orgiilor vârtej: Un trai nesăbuit și sec, Întins pe patimi ca un vrej! C-o idioată nesimțire Își râd de tot ce-i demn și sfânt Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vânt. Și pe când tu-ntr-o sferă mică, Ca vai de lume, te strecori, Ei strălucesc, și se ridică, De goi ce sunt și de ușori. Nimic nu pune frâu acestor Nerușinați, terfichi limbuți, Și, pentru ochiul lor de chestor, Lumea e goală de virtuți!... Prostii le ... fanții-cavaleri! Dar cum socoți că toți smintiții Și trântorii de cafenele, Înfumurați și plini de viții, Să aib-același cer și stele Cu cei ...
... limba noastră și s-a împrietenit atât de mult cu casa și toți din casă, încât noi îl dezmierdam cu numele de Aliuță. Ce-i drept, când am văzut întăi și-ântăi pe Aliuță făcând temenele turcești, îmbrăcat în hainele lui ciudate, cu cialmaua pe cap, cu iartaganul la brâu, și cu barba lui cea tufoasă și încărunțită care-i acoperea pieptul, noi copiii ne cam temeam de dânsul, părându ... ei se țineau bine la posturile lor. Două oare stăturăm așa în așteptare... când deodată omul din clopotniță prinse să sune. El zărise un colb pe muchea dealului învecinat și, puțin după aceea, numără treisprezece inși călări care se iviră pe muche, unul câte unul, și se coborau acum pe drumul ce duce la curte. Un fior trecu prin inimile tuturor. — Copii, țineți-vă bine, strigă Aluiță străjerilor ce se frământau de neastâmpăr. Allah e cu noi! Mulți erau acum cu toții, și, cu ochii ațintiți asupra dealului învecinat de unde venea primejdia, iar ... cât haiducii se apropiau. Parcă vestea ceasurile morții. — Ah! Iată-i... iată-i... sosesc! Ajuns dinaintea bisericii, Bujor deodată se oprește, ia la ochi pe clopotar, și... o! Doamne, ...
Ion Luca Caragiale - Un monstru de activitate
... rurale. 7. Organizator și supraveghetor al muzeului pedagogic. 8. Însărcinat cu diverse publicațiuni ale aceluiași minister. 9. Director al buletinului aceluiași minister. Aceste însărcinări, însă, pe cari le îndeplinea cu scumpătate, deși foarte ieftin, îi mai lăsau d-lui DamĂ© destul timp liber. Urându-i-se, așa, neocupat, d-sa s ... a gândit să mai ceară încă o ocupație d-lui ministru. — Domnule ministru, îmi mai rămâne încă timp liber; voi să-l sacrific și pe acela pentru folosul statului și al patriei! Iată ce m-am gândit eu, domnule ministru. Este o dare de seamă a d-lui Nenițescu despre o călătorie în Macedonia , și care se ... ăi obosi cu atâtea treburi? — Eu nu obosesc niciodată, d-le ministru. Dar pentru a înconjura primejdia oboselii eventuale, o să pui pe altul s-o traducă, pe d. R... — Ei? și d-ta ce o să faci atunci? — Eu?... Eu o să supraveghez pe traducător să nu facă traducția rău, pentru că nu prea știe bine cele două limbi. Și astfel, deși împovărat deja cu atâtea sarcine, d. DamĂ ...
... stăpînă. Și unde odrăslește pămîntul flori și ramurile copacilor urzesc umbră, acolo se aciuiază și cuiburi, și toate gîngăniile se strîng, ca să aibă soarele pe ce-și împrăștia razele, și oglinzile acelea pe care le-a lăsat Dumnezeu omului : ochii să le poată răsfrînge în ei și să se veselească. Naltă și zveltă, pe unde trecea, vîntul avea grijă s-o ia înainte și, aplecat pe gura scorburilor, să-i cînte ca dintr-un nai uriaș tot soiul de melodii. Cucii își amestecau și ei nota lor stingheră, gheonoaiele băteau și ... alegea din grădină. Din ramuri și flori, își întregea gătelile. Dar într-o zi, cum era îmbrăcată într-o rochie galbenă ca aurul curat, plecată pe marginea unui havuz, în apa căruia se oglindea de obicei cînd își potrivea florile, rămase nedumerită, căutînd în mănunchiul cules ce floare i-ar sta mai bine și s-ar potrivi cu rochia ce-o purta. Cercă albăstrele și cicori, dar, după ce se oglindi în apă, le aruncă. Alese apoi o floare de leandru cu miros amar, dar o aruncă și pe
Alexandru Macedonski - Noaptea de august
... august de Alexandru Macedonski Atâta știu, că era noapte, dar nu și veacul când era... Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cântec de teorbă că urcă și se-nsuflețește, Pe când mai jos nedeslușirea unui oraș se resfira -- Treptat mai ștearsă și mai stinsă, pe când, în sus, fără-ncetare Curgea o-ntreagă adâncime și se lărgea o-ntinsă mare, O mare ce, nețărmurită, se tot ducea cu gând cu tot, Sub înserarea viorie și înstelarea-nfloritoare, Când spre-o planetă, când spre alta, și dintr-un soare ... minte Pe când nemărginirea-ntreagă e o-ncâlcire de cuvinte Cu tâlcu-n repedea schimbare a trecătoarelor clipiri Și că e-ntotdeauna altul ce minte-n veci și-n veci nu minte, Că-și potrivește înțelesul pe-orice vârtej de-nsuflețiri -- Și fie că priveam abisul, și fie că priveam pământul, Răpit de-aceeași adâncime, sporit simțeam că mi-e avântul. Urcam ... culmea Prea Tăriei — eram pe sânul Prea Tăriei Și noaptea se urca cu mine spre culmea vecinicei lumini. Cu chei de aur deschisesem porți ce pe
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... nu poate să-l cuprinză, Atât de mare este și-i pare-atât de mic: Minunea fără care în veci nu s-ar pricepe Tot ce se-ntemeiază pe-acest nepriceput! Așa-n orice știință izvoru-i poezia. Chimistul și-astronomul încalecă pe sfinx, Împinși prin miriade de micuri infinite Ce-i duc la infinitul cel mare: Dumnezeu. Și ceea ce născuse p-acele miriade, Și ceea ce le-nnoadă cu Unul infinit, Și ceea ce le-atrage unite laolaltă, Cea mai supremă lege e legea d-a iubi!... Un cântec, numai unul și cel mai de pe urmă, Voind să-l smulg din mine, l-am azvârlit în cer; Din cer mi-l crâmpotește în creier cugetarea, Dar nu-i întreg: sfârșitul ... Mă-ntrebi: ce fac? iubesc. De n-aș urzi, pe cine Mi-aș revărsa iubirea? Ca să iubesc, Mă sfâșii, urzind din Mine lumi! Tot ce urzesc din sânu-Mi, e urzitor la rându-i. Pornind din Mine, este un microcosmic Eu, Ce l-am născut să crească în plină libertate: Să se renască singur, mai sus și iar mai sus. Un germen de voință se mișcă chiar ...
Ion Luca Caragiale - Teatrul cel Mare - "Urâta satului"
... în garda națională, fost poet dramatic și liric național român) care acum, dupe retragerea din viața politică și literară, ține negustorie de spirtoase și face pe samsarul la Paris. Nu-i vorba, omul de treabă, fie ce-o fi, tot om de treabă rămâne. Astfel, prin urmare, George Sand — Mr. Chose— D. Carada: se deslușește prea ușor cum subiectul acestei piese ... lăturile parisiane, înscenate de industria teatrală franceză, apoi traduse ori localizate în românește de oameni ce nu se pricep nici la românească, nici la franțuzească, ce nu știu nici ce e românul, nici ce e franțuzul, ni se dă ca producții literare și artistice pe scena întâiului teatru din țară, menit, cum se zice, a fi „înaltă școală națională de estetică și moralăâ€� pentru publicul român. Afară ... li sunt pline de adevăr, și în orice zic, în orice fac se vede o intenție artistică. Publicul are așadar dreptul, în urma primirii călduroase ce le-a făcut joia trecută, să ceară a i se da cât se poate mai des prilejul să aplaude pe ...
... n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireasmă, Că lin încep să șuier cântul ce cheamă șerpii lungi și suri. Și vie alunecând subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape, Cu zvârcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura subt jar, Să-ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, În care turburi ochi veghează sub străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită începe ... o să-i adune de departe și-amăgitor o să-i dezmierde. Și ei se vor târî spre mine pe mușchiul înflorit și verde Ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; Erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; Își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu ... Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic, Își măsurară-n ritmu-mi straniu, încet alunecare lor. Veniți, o, șerpi târând prin ierburi, pe mlădiosul vostru pântec, Prin ierburi lungi � ca lănci � prin pietre, al vostru chip de vis! Veniți, voi, ...
... legată întreaga familie Stamate... II Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, din cauza nervozității excesive la care a ajuns de pe urma ocupațiilor ce le avea în consiliul comunal, este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care apoi îl dă afară, fărâmițit și insalivat, asupra unicului său copil, gras, blazat și în etate de patru ani, numit Bufty... Micul băiat, din ... o corabie și, pornind în larg, își astupă urechile cu ceară împreună cu toți matrozii... III Sirena deveni însă tot mai provocatoare... Ea îl urmări pe întinsul apelor, cu cântări și gesturi perverse, până ce o duzină de Driade, Nereide și Tritoni avură tot timpul să se adune din larguri și adâncuri și să aducă pe o superbă cochilie de sidef o inocentă și decentă pâlnie ruginită. Planul de seducțiune al seriosului și castului filozof putea fi astfel considerat ca reușit ... cu foarfecă, legăturile ce-l țineau atașat de țăruș și, spre a putea da frâu liber dragostei sale nețărmurite, începu să treacă din ce în ce ...