Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ASCUNS
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 483 pentru PE ASCUNS.
Mihai Eminescu - O călărire în zori
... ncovoie tainic, se leagănă, zboară Din aripi bătînd. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sîn; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe Pe fruntea-i de crin; Iar rîul suspină de blînda-i durere Poetic murmur, Pe-oglinda-i de unde răsfrînge-n tăcere Fantastic purpur; Și pasărea cîntă suspine-imitîndă Un cîntec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă ... voal; Ca Eol, ce zboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sînul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul În cîntul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vînt, Și negrele ... ți cîntam adeseori. De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aș fi frunză, aș fi floare, Aș zburare Pe-al tău sîn gemînd de dor; De-ai fi noapte, -aș fi lumină, Blîndă, lină, Te-aș cuprinde c-un suspin Și în nunta de ... ...
... afund din stele-n stele, Cătând să-și vază visul cu ochii printre ele. Ce vis?... El ce trăise ca șoimul izolat, Din răvărsatul vieții pe lume-nstrăinat, Crescut în înfrățire cu iarba și cu vântul, Având de templu cerul și de culcuș pământul; El, oaspele câmpiei, născut pe al ei sin, Scăldat în foc de soare și-n limpede senin, Ce nu văzuse încă nici sate, nici orașe, Nici florile-omenirei cu chipuri ... grai, Ce vis frământă gându-i, ce taină spune-ades Și stelelor din ceruri, și florilor din șes? III Trei zile sunt acuma de când pe-o seară lină Văzut-au o minune zburând pe sub lumină, O fată alungată de-un bivol cu ochi crunți. Era domnița, fiica lui Dragoș de la munți, Scăpată din robia tatarilor, calare Pe ... brațele întinde; Dar flacăra mai vie la glasu-i se aprinde. Și zborul își răpede în aer strălucind. Briar aleargă, trece prin umbră rătăcind, Încalecă pe-un bivol ce-n cale întâlnește, Îi pune ghioaga-n șolduri și pleacă vulturește. Atunci de după dealuri Crai-noul răsărind Văzu o fiară neagră ... ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă
... Acoperi fericiții  și magica ta vargă Atinge câte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca titanii, de tot desprețuiește, Desprețuiește lumea, pe sine  și-n sfârșit  Desprețuie gândirea că e desprețuit. Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi ... ncărcară. A vieții comedie mișcată e de aur  Când scena astei viețe e-al mântuirei faur. Ironică e ziua ce vesel te privește Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; Ironic e pământul  visternic de viețe ... toată firea-i luptă, Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe fire. În van creați la vorbe și le-azvârliți în vânt: Plodirea este rodul femeii pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți ... Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă,  Istorie e viața ce scrisă e pe
Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă
... Acoperi fericiții  și magica ta vargă Atinge câte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca titanii, de tot desprețuiește, Desprețuiește lumea, pe sine  și-n sfârșit  Desprețuie gândirea că e desprețuit. Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi ... ncărcară. A vieții comedie mișcată e de aur  Când scena astei viețe e-al mântuirei faur. Ironică e ziua ce vesel te privește Pe când în fire-o ființă pe alta prigonește, Ironică-i mișcarea a florilor în vânt Când sug cu rădăcina viața din pământ; Ironic e pământul  visternic de viețe ... toată firea-i luptă, Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe fire. În van creați la vorbe și le-azvârliți în vânt: Plodirea este rodul femeii pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți ... Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă,  Istorie e viața ce scrisă e pe
... Vasile Alecsandri - Doncilă Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat; Nouă ani și jumătate De când zace el pe spate! Pentru dânsul nu e vară, Nu e dulce primăvară, Ci numai viață amară! Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta vermii-l roade, El se roagă tot mereu Să-l sloboadă Dumnezeu. Toată lumea l-a lăsat, Lumea toată l-a ... s-a oprit Sub un cort mare pâslit, Și-orice vrea tătarul cere Tot în silă și-n putere. De tot omul de pe-aici Zece galbeni venetici, Și de fiecare casă Câte-un miel și-o juncă grasă, Iar pe noaptea fiecare Cere câte-o fată mare! ,,Hei, Ancuțo, draga mea, Facă Dumnezeu ce-a vrea! Tu să n-ai nici o păsare ... Păsărește, fulgerește, Și-ntr-o clipă ajungea La cortul lui Crâm Hogea. ,,Bun sosit, ghiaur Doncilă! [4] De-mi aduci vreo copilă, Adă-mi tu pe soră-ta, Că nu doresc pe alta." ,,Îti aduc altă mireasă, [5] Mai frumoasă, mai aleasă, Care, când te-a săruta, Halal de viata ta!" ,,Cine-i, bre Doncilă ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... În a lor gioc de la țară, Bour cu o piatră fac, Care luciul apei ară, Așa peștele-a săltat Și pe apă-a lunecat. De-aur pete străluceau Pe spinarea-i delicată Ș-aripioarele aveau O coloană-mbrilantată ; Din cap, ca aluna mic, Luceau ochii lui pitic. Dar cel pește minunat D-îndată a ... oara a trecut, Dar la lac, ca totdeauna. Casnicul cel duioșitî Cu copilul n-a venit. Prevenit de un prepus, Nu trecu pe cea carare, Că-nsurățeii s-a dus Pe-acolo la preumblare, Pentru că-n rediul tufos Paserea cînta frumos. De departe i-a urmat Și, ascuns în cea camară, El aici ... înapoi. Însă-n urmă, îngrijit, El din palmă-și face-ocheană ; Printre degete-a privit, Dar acum a zilei geană De pe munte a trecut Și pe nime n-a văzut. Mai așteaptă după-apus Pănă-n ceriu văzut-au stele ; Cercetează-n jos, în sus, Și, plin de prepusuri ... ...
... fugi Și te pierzi visând cu gândul. Veselă-ți mlădii trupșorul Și la brâu pui flori de viță, Flori de crâng pui în cosiță Și pe-alesul tău visându-l Treci prin văi, cu blânde rugi. Dar auzi! E plin pământul De răsunete! Pe loc Un balaur cât un munte Vine-nfiorat ca vântul Cu o sută de picioare Cu mugiri șuierătoare, Și-i c-un ochi de foc ... gingaș ți-l arunci. Iat-o! Pe sub râpi înalte, Ea cu hohote adânci Fuge, parcă-i urmărită; Strânge pieptul să nu-i salte Și pe după stânci dispare Și târziu, departe-n zare, Leneșă și obosită, Iese iar de după stânci. Câteodată, mânioasă, Spumegând la cotituri, Te azvârli vuind la ... pasul? Prahova, de ce te miri? De ce vezi, îți moare mintea Și-ți întinerește glasul Iată, vilele răzlețe Cu ciudate turnulețe! Tu te-nchini pe dinaintea Învechitei mânăstiri. Vezi castelul în lumină; Brazi trăsniți pe dânsul cad. Și sub codru, visătoare, Trece-n gânduri o regină Palidă e Carmen Sylva! Al ei nume pomeni-l-va Codru-n veci, c ... ...
... o căsută care o dată o fetiță De toată sărbătoarea cu drag ea o spoia, Și într-a cării umbre la sîn strîngînd pe Niță Iubirea-i cea curată nici mă-sii n-ascundea. Pe prispa astei case la lună pe recoare, Acea fetiț-o dată iubitu-și sfătuia : Nu te mai duce, dragă, în munți la vînătoare, Că de ai ști cum tremur tu milă ... aste chinuri, Că mîini se-ntoarce Niță și iar o să-l vezi, iar ! Mai bine vezi de casă, grijaște-o, curățește-o, Fă flori pe la ferestre, pe grinzi și pe podea ; Mai trage-i vro trei brîe, p-afară mai spoește-o Ca cînd o veni Niță cu drag să între-n ea. Tu știi ... mare natur-a-nveseli, Cînd cerbul de prin piscuri, din codri căprioara În cale la izvoară vin sete-a-și potoli. Pe dealuri sună dulce un cîntec prea de jale, Colo pe culmea verde la deal d-acel pîrău : Păstorul stă pe muche și turma sa în vale Ea paște, el și cîntă cu fluierașul său. Săteanul cu cămașa și hainele curate Se scoală și grăbește el
Constantin Mille - În ajunul anului nou
... cu ghebu´n spate, Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui, Și proasta omenire gonindu-te departe, Cu flori primește ´n sgomot pe-al timpului nou pui! Ba spun poeții încă că pruncu-i plin de glume, Că fericirea este în cornul lui, că mâne Mai mândru răsări ... în slavă și mâni l-îți blăstăma, Războiul roș de sânge zăbalele își mușcă: Tiranii vor războaie; războaie vom purta. Te duci, moșneag, purtându-ți pe spetele-ți curbate Volumul gros de fapte ce´n cale ai privit: Popoarele în prada mizeriei turbate Și-un tron prin dinamită în aer asvârlit ...
... inima mea pustiită Ah! nimic nu e de vină la cumplita mea viață Nici nu o simțeam în mine, când am fost dusă de brață Pe acea cale pierdută, ne-nturnată, pângărită. Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ascunde Cărui de model servește ea de-o Venere antică, La privirea ei măreață, lui din mâni penelu-i pică: Unde-am mai văzut  el ... de fericire. Sunt căzută... gândi dânsa... nimeni nu s-uită la mine Ș-aș avea dreptate-acuma în prăpastia-mi de-a trage Pe orce om...Pe cei ce urăsc, da!...Dar ăst cap cu visuri drage Cu gândirile-i mărețe...? Ah! lasă să mor mai bine, Înviind pânza cea goală c ... atât de desperate! De-a muri, nici chiar în moarte liniște nu va să-i fie. Nu  nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac. Poate că scheletul, care a purtat astă-avuție De frumseță și durere... preparat d-anatomie Va face-un pedant dintr-însul. Și ... Poate că prin sânge este mai aproape de-al tău sânge Decât orice om în lume... Și când cugeți că-ntâmplarea Lesne-ar fi putut pe
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... zilei Și vorbele, în dreapta port Lumina gândului și fapta Îmi voi deschide dară dreapta Ca să-ți înviu copilul mort! Tu mergi și cată pe pământ O casă-n care niciodată N-au fost dureri și nici nu sânt, Și-acolo pune jurământ Că ai să plângi viața toată; Că ... ntrebat. Și a găsit în casa ceea Că p-un fiu mort plângea femeia, Și-ntr-altă casă plini de dor Copiii plâng pe mama lor, Și un bărbat în casa asta Plângea că i-a murit nevasta. Și nici o casă n-a găsit ... Viața-i tot! Auzi cuvântul: Nebunii n-au nimic d-ajuns! Și biata mamă n-a răspuns Plângând a-nmovilit pământul, Pe fiul ei l-a dat lui Iama. Și-a plâns o zi întreagă mama, Mormântu-n brațe ea l-a ... o doare, Că pentru-un spin avea o floare Așa e scris în cartea sfântă A legii legilor. D-atunci Răsar aceste flori pe lunci. Flăcaii-n poezii le cântă Și le slăvesc d-atunci ...