Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru P��N
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 583 pentru P��N.
Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul
... urlet s-aude! colcăie, sare pământul, Tremură, zguduie, saltă, colcăie, crapă, plesnește. Zguduie iar, răstoarnă; trosnet, țipăt s-aude, Spontaneu lumea se-nchină. Domnul trece-n mânie. Și crima se ascunde, păcatu-ncremenește; Tot păcătosu-așteaptă al lumii, al său finit; Pământul îl înghite și cerul îl strivește, Iar dreptul la ... pierit Cuvântul: Se bucură nedrepții, săracii flămânzesc. Și câtă fărdelege pe dânsul îl apasă! De sus câtă trufie strivește pe sărac! Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă Și ce de viclenie! ce noduri se desfac! Și lenea se îmbuibă când muncitorul geme, Când gheara nedreptății într-însul ... viața-i mai cumplit. Ecclesia căzută e mută, surdă, tace. În van săracul strigă: "O, mater, ajutor!" E vitregă-a lui mater; pământul n-are pace, Să tacă biata oaie când lupul e păstor. Această Doamnă mare, a Domnului mireasă, Fierbinte la toți mater, odată consola Pe ... nalță pân' la cer. Se va deschide cerul, Cuvântul iarăși vine, De vii și de morți jude. Și mii de cherubimi Pe palmele de flăcări p-al omului fiu ține, Și lauda răsună prin mii de serafimi. Cea cu ochi mulți știință sunt iuții cherubimii, Ce va mări pe omul și ...
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... Ce glagole și ce tace. Acu-i zice fericitul, Dar dă-l știi, zi-i ticăitul. El în cap e plin dă fum, Care sfîrșit n-are nici cum. Inima sa, tot rugină, Care-l roade p-a sa vină. El, ce are nu-i ce-i place, Pofta-i crește, nu-i dă pace, Or el ceva ce dorește ... să trudește. [ Nevo ]ia-l poartă mai tot dă nas, Iar zavistia leac nu-i dă pas Ciuda foarte îl pișcă rău, Drag argind stă-n cîrcă-i greu Frica, spaima și minciuna, Fără calea prea nebuna, Clevetirea și pîravea, Cît să mișcă, de acolea. Iar mîndria frumoasă, E la dînsul ... fără dă veste Și lui spun prea rea poveste. El ce zice că-i iconit, Asemenea și nimerit. Ca ființa cea prea naltă, Ticălosul broască-n baltă. Nici rușine, nici simțire, Să priceapă c-a lui fire Este nimic, nimic curat, Să curmeze în lăudat. El dă va vrea ... cuprinză nici în sine Gînduri ce nu ies bine. Cel ce lumea au așezat Tot prea bine au vrut d-au dat, Ca ver care p
Dimitrie Bolintineanu - Clavecinul
... pierdeau plăcut Cum prin geana nopții, depărtate stele Scântei un minut. Fiecare sunet ce-orologiul vărsa, Sufletu-mi, lovindu-l, crud îl fărăma, Astfel sună-n inimi orice lovitură De ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se întinde dulcea creatură Care noi iubim. Ea-nțelese doruI ce mă-mpovăra Și de ... scutura. M-adora pe mine dulcea mea frumoasă? Cine poate spune misteru-i divin! Se-ntrista tăcută, se punea sfioasă Lâng-un clavecin. Mâinile-i p-octavuri se jucau ușor Deșteptând lugubre sunete de dor. Ochi aprinși de flacări ce-i îndivinau, În născânde lacrimi dulce se scăldau. Ca plăpânda rouă ... un suflet ce s-a zdrobit, Uitarea-i floarea vindecătoare, Floare ce crește surâzătoare În câmpul morții cel veștezit. Eu mă voi stinge p-acest pământ Ca crinul dulce ce-n lacrimi piere Și nimeni știe cruda-i durere Ce-i pleacă fruntea către mormânt. Când te-i întoarce din întâmplare, Afla-vei toate la locul ... Sufletul ei fraged, într-o căutare, Se părea că-mi da. Au trecut pe viața-mi zile de durere, Chipul ei cel dulce de când n ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... V Anii posomorârii, robiei-ndelungate, Gemete, jertfe, sângiuri întins îți vor descri; Eu cânt a ta ivire, faptele lăudate, Slăvesc eu slobozirea ce-n tine răsări. Vitejii Miezii-nopții ai lor ochi ațintară Pe drumul unde dreptul și crucea le-arătară Și p-aripile slavei aicea au zburat. Cu-al lor de martir sânge, cu brațul plin de fală, Au înecat ei iazma și spaima infernală, Și tu ... Grecii, ce detunară cu jugul și robia, Pe fruntea ta-nsemnată citiră soarta lor; Românul, ce pierduse și drept, și datoria, În zâmbetul tău vede p-al său apărător; Serbia-n el cunoaște patria, Dumnezeul; Tu ai deschis Bosforul și tu nalți caduceul Ca să vestească lumii comerciul cel bogat. O, fiică îndurării d-acea cerească ... pus spre apărare Și peste care sila trecu întru călcare Tu ni-l întorci și iară la loc tu îl strămuți. O, zi rară, ce-n veacuri cu anevoie vine! Din ceruri mângâierea să fie ea ca tine. Sau tu ale ei fețe viind te împrumuți? IX Când semnul judecății va ... minut atuncea va fi în cercetare, Zi ce renaști noroade, spune-mi: atunci pe care Vei arăta-mplinirea astor voinți cerești? Păstrează al lui nume- ...
... secret. Tot poporul a stătut Și prin multe ostenele Manini plase a țesut Din o sută mii rețele. Palme-o mie-n lung și-n lat, Luntre multe s-a durat. Spre a avea cerescul har La-ntreprinderea pascară, A dat cît-un sărindar ... a stat Cu blîndețe-a cuvîntat : „Tu, ce astăzi ai pătruns În a noastră adîncime, Nu știi că viu n-a agiuns Îndărăpt în lume nime, Cel ce de ursită-mpins, În aist fund s-a deștins ? Dar fiindcă-n corpul tău Curge-a bunilor mei sînge, Că cel ce cu Domnul-zeu Lucru-ncepe toate-nvinge, Lacului legend-a ști ... mai simt Că cu schitul cufundat În pămînt mă deștind vie ; Și atunci s-a revarsat Preste noi uda tărie, Pintre care pănă-n fund Numai razele pătrund Acolo, lîng-un altar, Sub o boltă cristalină, Ni păstrează vie-un har, Pănă-n ziua cea senină Cînd credința va afla În județ cununa sa. Crivățul a spulberat Ca
... La ușa ei grința. Doi dorobanți ce calea părea că rătăciră, Zărind lumina noaptea, să stea aci veniră, Că doar va senina. Împing și intră-n casă cu iarna în spinare : — „Aci avem de toate, și cald, și de mîncare, Și-n cupă vinișor. Mai faceți foc pe vatră și dați-ne și patul Mai dă-te jos, bătrîne, sau culcă-te de-a latul ... căci Sila e cumplită ! Lăsă bătrîna furca ! era obicinuită Cu astfel de nevoi. Iar biata copiliță, în marea ei durere, Rosti plîngînd: — „Jupîne, n-avem nici o putere ; N-avem nici car, nici boi.â€� Și suspinînd din suflet, ștergînd cu zevelcuța Șiroaiele de lacrimi, se dete sărăcuța Pe șubredul bătrîn, Și îi șopti ... eu demîncare Numaidecît, tăicuță. Jupîne, aibi răbdare, Că doar n-ai fi păgîn. Mîncarea-i pentru tata, căci vezi-l cum bolește, E an acu-n păresemi de cînd se chinuiește ; Să nu-l dați jos din pat. Și mama e bătrînă și n-avem nici găteajă, Pe nenea de trei zile de cînd l-au dat la streajă... Aleșii l-au luat.â€� Dar dorobanții țepeni tot sparg
... bună dimineață. El cum i-a dat mulțămire, Cam cu chiorușă privire, Nu stă pleacă să se ducă, Cellalt după el apucă, Silește-n rînd să se puie, Nevoile să-și mai spuie. Acesta ținea cărarea, Cellalt cu împiedecarea Călca noroaie și gloduri, Înghițind destule noduri; Iar el, fără ... ca să iasă. El ieșind plecă ca vîntul, Necăjit călcînd pămîntul. Acest după el iar pleacă, Rugăciune să-i mai facă, Asemenea călcînd gloduri (Nefiind p-atuncea poduri), Îi puse vorbe nainte Cîte-i veniră prin minte. El ca un sătul de pîine I-a zis iar : să vază ... nu crede), De ciudă-i venea să crape, Să mira îar cum să scape, Plecă pe loc de acasă. Cellalt iară nu să lasă, Mergînd p-alături să plînge, Giubeaua la piept își strînge, Calcă noduri și noroaie Ș-îi spuse a sa nevoie. El, văzînd că n-are pace, În sfîrșit face ce face, Îi dă cu întăriri bune, A-i plăti soroc îi pune, Și așa de dînsul scapă ... Crăpînd de necaz într-însul, Calcă gloduri să-i vorbească Și să ceară să-i plătească. Iar el, mergînd pe cărare, Îi zice că acum ...
George Coșbuc - Flăcări potolite
... Dar, urma, din băiat." — „Era mișel?" — „Ba nu, deloc ; Dar singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc. Și-i dus de-atunci, fugit." —„E dus de-atunci... Dar ce-au avut?" — „O fată... vezi ... dar nu știu cum, Așa i-a mers de prost. E rău, când anu-ntreg ți-e post, Și masa când ți-e-n drum. Străinul parcă n-auzea Cuvintele ; pe gânduri dus, Sta piatră și tăcea. Deodată, parcă făr-a vrea, Ridică ochii-n sus. —„Nepoată ți-e?" Și-a arătat Spre fată. — „Cresc copii si eu. E mă-sa colo-n sat, Dar e rămasă de bărbat Și-i tânără, și-i greu! Sunt văduv de vro zece ani, Iar fata mea — mai bine-mi ... dușmani, C-atâta minte au!" E gata moșul de plecat, Și spre străin întors apoi: —„Ți-e drumu-ndelungat, Și-i noapte. De n-ai gazdă-n sat, Să vii să dormi la noi..." —„Că ...
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră
... pian pe care stă o tavă, Și trei viori s-au acordat. Arcușul a-nceput domol, Atacă forte un andante Dintr-o sonată-n mi bemol De Beethoven ori Mercadante. Un bravo! stăruie mereu; Îl scoate sincer o duducă Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu ... abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c-a pierdut cățelu,. Când contrabasul mizerabil Trimite-n sală câte-un la, S-aude-ncet un Admirabil! Rostit c-un glas de mahala. Cum ți se pare, scumpă doamnă? Întreabă grav, adânc și ... Pe lângă baia cea de abur. Un domn cu cioc și cap de faun D-un bacfiș s-a apropiat, Un altul sforăie p-un scaun; Se crede, poate, la Senat. Ah! muzica e infinitul! Îngână un boier cărunt; Deși e surd, nenorocitul, Discută numai contrapunct. O profesoară dă ... apoi șoptește unui macher, Când se sfârșea ceva de Bach: Sublim mai e și Flehtenmacher! Văzând că meșterul Dinicu Combate ca un tun francez Numai
Gheorghe Asachi - Soția de modă
... a mele, M-a făcut a-nchide ochii, limba me a ferecat, Am subscris cu mâna actul și cerbicea-n jug mi-am dat. Punctu-ntăi: a mea mireasă a ședea nu vra la țară; Iarna-n Iași, la băi străine să petreacă toată vara. Punctu-al doilea: cerut-au s-aibe a ei faeton, O caretă cu livrele, nu ... lună a mea casă în palat fu prefăcută; Pe păreți tapete-ntinde și covoare pe parchet, Draperia la fereastră pentru planul cel cochet, Noaptea-n ziuă o preface, toată ziua parcă-i sară, Încât ziua prin tuneric eu plâng soarta cea amară! Nu-i de-agiuns, că iată cârdul de ... cu o muzică streină, Doamnei casei prezidentul trei toaste le închină, Adiutantul tot deșeartă vinul meu de la Cotnar, A șampaniei rebele dopurile-n aer sar; Iar soția mea pe tronu-i și contesele streine, Văzându-mă cum mă zbucium, își fac semn și râd de mine. Sara dau ... Trecând larma, zic soției: Cheltuiala a sporit. Iar ea, plină de mânie, de trei sate mi-a vorbit. Dar nici nouă ...
Ion Heliade Rădulescu - La Elvira
... Ion Heliade Rădulescu - La Elvira La Elvira de Ion Heliade Rădulescu D-ajuns! Nu mai chem soarta; nici lacrimi, nici suspine N-au îmblânzit destinul; și ora mi-a sunat! Cântarea mea din urmă și lira-mi a-ntonat. Dar cântă, a ... tineri păsărele Sub salcia umbroasă din svol se vor lăsa E pace; și repaos, răcoare vor afla Și mă va plânge vocea duioasei turturele. Căci p-a mea piatră mută adesea va veni A-și răcori durerea la unda-nseninată, Și-n jurul lirei mele, de ramuri atârnată, Al său cuib solitariu și văduv a-și clădi. Căci am iubit ca dânsa, și calda mea ... a mea dilectă, căci ziua-mi a apus. Când luna blând, senină prin frunze va pătrunde Și lin se va răsfrânge jos, colo, p-ale unde Și când adie mistic zefiru-n svol pe sus, Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduioasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin', scumpa mea Elvira, și sânu ... m-oi avânta, Ca spirit al credinței în juru-ți voi svola, Cu-a ta credință-ndată într-una mă voi face. Și-