Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O SA
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 616 pentru O SA.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... el, care înghițea în sec de foame, nu-i venea să spuie drept — deși abia era de șase ani — căci simțea pe mă-sa bolnavă greu, și tot zadarnic ar fi fost s-o mai mâhnească și el cu foamea lui. — Du-te, răspunse Bălașa închizând ochii. Știu eu ce te mână pe tine, dragul mamei, știu eu ... este de gheață? Altădată, când mă sărutai, mă încălzeai, acum parcă mi-ai bătut două piroane de gheață în amândoi ochii. Și, văzând că mă-sa și-a luat fața în mâini, o socoti mâhnită de vorbele lui, se repezi la gâtul ei, o mângâie ușor pe tâmple și-i strigă c-un glas între râs și plâns: — Vrei să te sorcovăiesc? Așa cum m-ai învățat tu ... a popii!... Nu vreau să-i dea țărână în ochi... N-a făcut nimic... Dacă e săracă... când m-oi face mare o să fie bogată... O să-i cumpăr scurteică, rochie și șorț... Să nu mi-o dați popii!... Nu s-a dus la biserică c-a fost bolnavă, dadă Irină... dumneata știi cum se ducea înainte... dumneata
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... de tată Voinicul cel fără de tată de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost un împărat ș-o împărăteasă. Ei aveau numai o fată și o păzea ca lumina ochilor lor. Ea n-avea voie să iasă nici până în grădină fără dădaca ei. Aceasta o ținea de aproape și n-o scăpa din vedere nici cât ai da în cremene. Fata, tot șezând la fereastră, vedea pe un june fluieră-vânt de colo până colo. Într ... sale și ale dădacei. El știa că astfel de întâmplare nu se mai auzise. După ce dojeni cu dojană împărătească pe dădacă, oropsi pe fie-sa cu urgie. Porunci de făcu o corăbioară, puse pe fată într-însa, și lângă ea cinci pâini și un urcioraș cu apă, și îi dete drumul pe gârlă spre a ... de seamă ce se făcu al treilea zmeu. Așteptă ce așteptă și daca văzu că nu mai vine nimeni, el se întoarse, luă pe mumă-sa, o duse în acele palaturi și se așeză acolo. Umblând din cămară în cămară, dete peste armele zmeilor și se minună. Mă-
George Coșbuc - Vulturul (Coșbuc)
... Și-n fiece zi și tot timpul vecin Umbririlor nopții din vale. Păstorii spuneau că păzește pe-ai lui, Că-n rece cuib scoate părechea sa pui Și hrană-i ducea ori pe-aceea ce nu-i La staul pe-amurg, din mioare, Ori cerbi sugători ce se culcă sătui Sub ... izvoare. Și parc-aș vorbi ca de lucruri de ieri, Ce drag îmi era nesătulei vederi! Când singur în largul înaltei tăceri Brăzda cu rotirea sa golul; Și-uimit cum de-a lungul atâtora seri Eu stam urmărindu-i ocolul. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus O noapte cu-atâta-ntuneric c-a pus În minte-ne stavili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul, Și-urlau în ... Cum nu mai fu-n lume vro seară! Iar sufletu-n noi ce și-acum tremura, De farmec cuprins, ca pierdut se mira! Dar unde-o fi piscul? Căci nu mai era Și-n locul lui gol și lumină Vulturul, el însă și-acu-nconjura O stâncă trăsnită-n ruină. Deodată cu țipet se-ntoarse napoi, Ca unul ce-și schimbă gândirea, și-apoi Spre văi, și departe, cu zborul greoi ...
Grigore Alexandrescu - Elefantul
... Deși le spui drept glume. Apoi, știți dumneavoastră Că oaia este proastă, Și că nădejduiește Aceea ce dorește. Eu cu încredințare Am auzit odată, La o turmă cam mare, O vorb-așa ciudată. Dar cum poci ști ce spune Oile între ele? Pentru astă minune Am cuvintele mele. Acum, să venim iar la vorba începută ... bietele oi că toate o să piară, După lungi chibzuiri s-aleseră o sută Și merseră la crai izbăvire să ceară. Craiul sta ocolit d-o număroasă curte: Cerbii cu coarne lungi, urșii cu coade scurte Alcătuia un ștab vrednic a fi privit. Un berbece-nvățat, ce știa să ... glas mare: „Stăpîne luminat! Nici un cuvînt nu are: Cînd le-am năpăstuit? Cînd am scos biruri grele? Eu iau obicinuit De oaie cîte-o piele. Dar prostimea ciudată Așa e învățată, Și făr-a ști ce cere Va nencetat să zbiere.“ Mărețul elefant, după ce ... gîndește, Dă de trei ori din cap și lupului vorbește: „Ascultă — zice — și ia aminte La ale noastre crăiești cuvinte. Cît pentr-o ...
Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale
... norocul ca în mulțimea lumii cinstite, inteligente și dezinteresate, să găsesc câteva aprobări, care să mă plătească cu prisos de necazurile înlungatei mele proscripțiuni. În o scrisoare precedentă către același (9 decembrie 1907), Caragiale anunțase intenția de a scoate o foaie săptămânală în sensul broșurii 1907, cu încrederea că, acum, scrisul său, dezvelind ticăloșia politicienilor, îi impresionează mult pe aceștia, în zăpăceala în care se ... cât a lucrat Caragiale în redacția Timpului, nu mi-a fost cu putință să identific nici un articol politic al său. O amintire despre Eminescu în ziarul numit, o alta la fel în Constituționalul: atât e tot ce am găsit din acea vreme; amândouă bucățile retipărite de către autor însuși, în 1892. Spre sfârșitul ... dat, evident, de el însuși. Acele articole le-a strâns apoi Caragiale în broșură, prezentându-le acolo ca simplu reportaj. El pomenea cu o deosebită satisfacție această publicație a sa; tot astfel vorbea, mai târziu, cu o vădită mândrie de broșura 1907. În iunie 1897 apare în Opinia din Iași un elogiu foarte fierbinte al lui Take Ionescu de Caragiale, elogiu plin
Iulia Hasdeu - Singurătate (Iulia Hasdeu)
... de-o erată, De-a lumii cunoștințe scunde! Al nostru ochi descoperi-va Reala față-a tot ce este Și printr-o vrajă, ca-n poveste, Tot universul lămuri-și-va Secretul, care-atunci vorbi-va Din fir a păr - măreață veste; Iar adevăr, frumos ... cu-a lor prezență, Ne-or apărea chiar în esență, Cu străluciri de tot senine; O, suflet, fericiri divine Ne-or copleși prin excelență! O, sfînt deliciu, voluptate! Să contemplăm esența pură Și-a tale taine, o, Natură, Și frumuseți abia visate! E o supremă voluptate, Al cărei dor e o tortură. Ah, ce tortură negrăită! - Tu, suflete nemuritor, Ai vrea să te înalți în zbor Spre bolta cea nemărginită; Dar nu poți - caznă negrăită! Să ... de corpul tîrîtor. Zadarnic dorul te-nfioară, Vrînd taine mari să descifrezi; Să zbori și dulce să visezi, Ca un avar l-a sa comoară, Căci corpul greu te împresoară Cu lanțul gliei, să cedezi. Dar să răbdăm. E-o zi anume, Cînd sufletul se liberează, Sfărmîndu-și lanțul, și pe-o
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... de zid, supse cea din urmă înghițitură de rachiu, oftă și, uitându-se lung în ochii țigăncii, îi zise repede: Uite-așa, măcar să crăpi, o să-ți zic p-a lu' Sotir: Nelăută, nespălată, bat-o Dumnezeu s-o bată, da nu doarme, sa îmbată, Și e groasă și umflată, bat-o Dumnezeu s-o bată; ziua zace, noaptea fată, mai bine rămânea fată, bat-o Dumnezeu s-o bată. Ochii lui Căliman se tulburară. Ca o pieliță gălbuie i se poșghi pe albul lor. Se lăsă moale și, după ce bolborosi câteva cuvinte, izbi cu piciorul clondirul gol și-l făcu ... ei șopti: "Să nu-l crezi. Are picioarele în paie." Și i-am spus cu amarul în gât: "Vino de răscolește, vino de caută". Trecea o cucoană. A băgat mâna în buzunar și a scos-o goală: "Ah! ce murdar!" I-am răspuns, cu lacrimile în ochi: "Cine n-ar vrea sa fie curat?" Un tânăr spunea cu scârbă tovarășului: "Uh! cum cere!" "Cer fiindcă n-am. Dacă aș avea, aș da!" O fetiță, gătită ca ...
Dimitrie Bolintineanu - Mumă tânără
... cu mâna mândrele cosițe, Sărutări pe gură las de le răpesc. II — ,,Dar tu, femeie tânără, De ce stai gânditoare? În gene-ți văz o lacrimă Ca roua pe o floare. Vezi! pruncul tău ne farmecă Cu chipul său cel dulce; Ca fluturul sub auru-i, El sub cosiță luce. Da' tu-l privești și ... te răpește?" — ,,Când ochii mei îl caută, Eu cerc durere-amară, Gândind că-n cursul anilor Va fi rob el în țară!" va rog sa scuzati acest scurt interludiu, dar chiar este vorba despre mamuca lui Anghel Radu domiciliat in Galati...aceasta femeie ne-a dovedit ... o data, prin perseverenta si vointa ei, ca poate intretine 1000000 relatii sexuale cu barbati de diferite etnii, dimensiuni etc. fara sa oboseasca... am uitat sa
Constantin Negruzzi - Chelestina
... la cale că sosind la Lisbona, amorezatii întăi să vor lua și după aceea vor porni giudecată cu epitropul. Chelestina trebuia să iai împreună și o besacte cu giuvaericali pe cari maică-sa i-o lăsasă: această besacte alcătuia o mari soma de bani și trebuia să facă pe amorezați să trăiască păn la câștigare giudecății. Niciodată un sfat nu au fost mai cu minte ... pe fereastă și că vor fugi amândoi cătră Portugaliia. Don Pedro s-au îndeletnicit toată zâua întru a să găti; Chelestina, din parte sa, au așăzat și au disșăzat de de ori besacteluța ci era să-i întovărășască; pe lângă aceste, au strâns și o foarte mari și frumoasă piatră de smaragd ci amorezatul său i-o didesă. Chelestina și besacteaua era gata la 8 ceasuri de cu sară și încă nu era când don Pedro, a căruia trăsură era ... oamenii lui don Pedro, ci o aștepta? Ea să îndoiești, să îngrijăști, dar tot mergi. Curând să rătăcești pe uliță, singurătate, întunericul, toate înmulțăsc frica sa. în sfârșit, ea întâlnești un om și îl întreabă tremurând dac-îi departe de poarta cetății? Acest om i-
Ion Luca Caragiale - Din foloasele tiparului
... comunică între ei gândirea lor peste mări și țări și, mai mult, peste veacuri întregi. Dar ce ar fi fost invențiunea scrierii fără invențiunea tiparului? O sămânță fără putință de a rodi, cel mult o floare de lux într-un ghiveci strâmt, incapabilă de a spori și de a aduce foloase la o lume întreagă. O, fericite Gutenberg! Ce ar zice Moise, Omer, Aristotel, Orațiu, Evangheliștii când ar ști că rarele și prețioasele lor măzgălituri pe tăblițe de ceară, pe curele ... ne face să ajungem! Romanul nu poate găsi emul în clasificația sa științifică decât poate în Cultivatorul, care susținea zilele trecute că mălura grâului este o... insectă, și că tot insectă e și răutăciosul criptogam perinospora infectans, de care se bolnăvesc cartofii. Se înțelege că tot atât de puțin sunt criptogamele ... nu trebuie să uitați că e pe munte — nota red.) în tot lungul lui făcând un zgomot asurzitor, dar plăcut..." Autorul trebuie să aibă o minunată înzestrare auriculară. Mai la vale apoi se face istoricul întemeierii orășelului: cum m.sa
Dimitrie Anghel - A patra Parcă
... să se cercuiască firul; implacabilă și nerăbdătoare așteaptă ce-a de-a treia cu ascuțita-i foarfecă gata să întrerupă deșirul. O vorbă nu-și spun, căci ce-ar putea sa-și spună ? Un zîmbet nu schimbă, căci gurile lor nu-s făcute să zîmbească ; o înduioșare nu trece în ochii lor, căci ele n-au vreme să se înduioșeze. În albul lor veștmînt, pe care joacă lumina albastrului opaiț ca ... întoarce nimeni înapoi și atunci, ca furișată dintr-un mormînt, vecina, ținîndu-și mătăniile în mînă, iese și se așază în cerdac între mirții ei. O bucurie stranie îi luminează ochii și priveliștea aceasta a morții o înviorează parcă și îi dă o noua înfățișare de tinerețe. Cu o voluptate neînchipuită, își pleacă urechea ei bătrînă și ascultă frînturile de marș funebru scăpate din alămuri ce le aduce vîntul, ca o hienă adulmecă aerul, urmează și numără avidă prapurile, face parcă în gînd socoteala pomenilor și, cu cît convoiul e mai bogat, cu atît și bucuria ... ei și urmează, cu închipuirea poate, scenele ce trebuie să se petreacă la marginea gropii deschise peste care cad lacrimile celor ce și-au pierdut