Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CU��OR
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 1361 pentru L��CU��OR.
Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei
... ce în ce un rai în depărtare Se desfășoară dintre stânci trunchiete, Plesnite lin de undele amare. Munții înalți la cer străbat, se vede; Văi cu izvoare s-adâncesc sub soare Și dealuri mari păduri înalță-n spete: E Orientul. Codrii cu grandoare, Cu vârfii nalți vor norii să-i disfețe. Cetăți prin ei își pierd a lor splendoare. Prin codrii lui, prin șesurile crețe, De-a ... purpură, Reflectă frunze verzi și flori albastre. Un miros răcoros simțirea-mi fură. Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Cu umbre moi a gândurilor sale Un pictor a-nflorit plafondul, murii, Cu chipuri zvelte, basme-orientale. Pe perini lungi culcate-s hurii Și din cățui de-argint copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. De roșă catifea cu fir pe margini trase Se-nalță într-un baldachin perdele, Umbrind un pat cu perini de mătase. Pe acel pat, un tron cusut cu stele, Stă înșirând mărgăritare-n poale Regina cea-nțeleaptă. Â Dintre ele Picioare de zăpadă, mici și goale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis pe ...
... Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin, Acum e cât corbul de mare, Cât pumnul abia, cât albina, Și-n urmă-l înghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasă cum sună Ciocanul; pe margini de râu Poporul de pasări s-adună. E cântec de luncă ... ntr-înșii-arătări - Își cască balaurii gura; Văd cuiburi de pajuri măiestre, Și roibii cei fără căpestre Din smârcuri de mări. Prin mare trec zmeii cu-notul; Și, iată-l, târând un copac Piticul cu barba cât cotul, Ies scroafele-mării cu puii, Și sparge-nchisorile Gruii Bâtrânul Novac. Văd Lupul din basme, cu laba; Zmeoaice, și codu ce-l rod. Pe Greul-pământului baba Cu vraje-l ucide-ntr-o luncă, Și uite, Cal-galben s-aruncă, Iar zmeu-i sub pod. Frumoasă-mi răsare-o Ileană, Și cântă-n cosița ei ... n poiană, Scăldându-se-ascunse-n pădure, Când vine-un voinic să le fure Cămășile-n zori ... Dar iată-l cu galbene plete, Frumos, să-l ucidă de drag La sân îndrăgitele fete - Copilul, născut, al tăcerii, Ce-ți vine prin liniștea serii Și-ți șade pe prag. Prin iarba-nspicată ...
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... Tirane! Vezi prada-ți, vezi cugetul său. Pe urmă, c-o mână uscată și arsă, Într-una din hârce un sânge ea varsă, Și, dându-l lui Mihnea, îi zise: Să bei! E sângele fiu-meu, na! soarbe-l mai tare, E cald și e tânăr, cum vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vrei. IV Toți morții ... Și tot de sete țipă, La dreapta lui zbură. El are cap de taur Și gheară de strigoi. Și coada-i de balaur, Și geme cu turbare Când baba tristă pare; Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urâte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe râte Cu care de pe stâncă Râm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbilioane De flăcări infernale ... are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. VIII Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșâie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se clatină, Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea ... ...
... cînd te culci în pat, Ca-n friguri, te cuprind călduri. Și piept și tîmple ți se bat De-a gîndurilor dulci torturi. Cu fața-n sus, în întuneric, Încremenești ceasuri întregi, Robită de-un amor himeric, De-un farmec ce nu-l înțelegi ! Parcă răsar, de mai-nainte, În inima-ți nevinovată, Iubiri de-acelea dulci și sfinte Ce numa-n cărți se mai arată... Deodată-ți ... de viu, că te-nfiori, Un tînăr trist, frumos și blînd, Cu ochii mari și visători... Să fie-o umbră din povești ?... Căci nicăieri nu l-ai văzut; Cu toate astea, îl iubești, Și chipul lui ți-e cunoscut ! Te uiți în ochii lui fierbinți, Și pare că-nțelegi ce vor, Ce taine și ... pieptu-i să te-arunci, Să-i plîngi, iubirea-ți să i-o spui; Și-nvinsă de dorinți secrete, De oarba inimii furtună, Te-ntorci cu fața la părete Și-ncepi să plîngi ca o nebună... Ce dulce e acest prinos Al unui suflet fermecat De-un vis atît de dureros ... A voastre mîni se vor atinge, Tremurătoare și fierbinți, Și pe-amîndoi vă vor încinge Aceleași tainice dorinți. El, dornic, are să te soarbă, ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul...  boierii lui de sfat  Pe tronu-i de-aur roșu sta mut ... răi. Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, Acela acel munte pe jos trebui să-l suie. Cu buclele lui negre, ce mândre strălucite! Cu fața lui cea trasă, ce dureros de pal! Cu ochii mari ce-și primblă privirile-i unite, C-o frunte-n bucle-și pierde puternicu-i oval  Astfel feciorul tânăr pe cugetu-i ... mint. Aripa unui înger el simte că-l mângâie Și neteda lui frunte o-atinge tremurând  Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu ...
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... în astă lume suavă De mulțămire se simțea bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistuie în sin. ,,În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin." Pătruns de dorul neștiutei verguri, S-au dus să ceară sfat la sânta Miercuri.  Alai, convoi, îi zise atuncea sfânta, Napoi ...  zboară Cu calul tău, unde norocu-ți crește. Când ai vedea frumoasa ta fecioară Că plânge,-atunci dă drumul pasărei iește. Tu dorul ți-l ajungi, deși te ticăi. Ea-ți fie tot, ce-ai suferit nimică-i. Trecând prin valea desperării,-astupă A lui urechi, să n ... să salte. El se mira cum toate-astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot. Dar un balaur tologit în poartă Sorea cu lene pielea lui pestriță, Cu ochi-nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță, Iară Florin  inima-n el e moartă  Când vede solzii, dinții cei de criță, Sărind la el și-nfipse a lui ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă ... este într-o faptă unde-erorile domnesc, Când schânteie și de spirit ici și colo cam lucesc. Toate se cuvin să fie, să se pună l-al lor loc; Începutul cu finitul răspunză cu-al lor mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se ... cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e versul minunat." — "Termenul acesta-mi pare cam rece și cam pompos; Eu l-aș șterge." — " ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... a nu vă lăsa Stilul cel mai puțin nobil și-are cuviința sa. Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă ... este într-o faptă unde-erorile domnesc, Când schânteie și de spirit ici și colo cam lucesc. Toate se cuvin să fie, să se pună l-al lor loc; Începutul cu finitul răspunză cu-al lor mijloc. Arta stă-n perfecțiunea amănuntelor deplin Și-n proporția cerută părților ce se combin. Și cuvântul niciodată nu meargă-a se ... cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e versul minunat." — "Termenul acesta-mi pare cam rece și cam pompos; Eu l-aș șterge." — " ...
Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă
... Vodă Închinare lui Ștefan-Vodă de Dimitrie Gusti Informații despre această ediție 1871 Și strunile plesnite și harpa desfăcută În salcia pletoasă, de care atîrna L-a Isterului rîpe, acuma este mută, Și cîntul ei de aur nu pot a-l deștepta. Ce vînt trăgînd s-aude sub crengile plecate Spre unda cristalină ce fuge șopotind, Și umbrele din apă tot rînduri înecate Se par că ... Ce numai sus în ceruri se poate repeta, În numele lui Ștefan îl dați să reînvie, Și duceți pruncul vostru la Putna-a-l închina. Iar tu, junime verde, la ist izvor de viață Cu unde de virtute ce-i a mărirei loc : Învața-a iubi țara, a o iubi învață Și-n el ... auroră A patriei române ! Al vostru viitor, Și-al națiunii soare, din a virtuții horă Se naște, vă surîde, vă cată cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus : Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde ... ...
Vasile Alecsandri - Baba Cloanța
... fie graiul prins, Iar Satan, c-un fier aprins, Din pept inima să-i stoarcă Și s-o ardă-n foc nestins! Fiară-Verde să-l gonească Cât va fi câmp de gonit Și lumină de zărit. Noaptea încă să-l muncească Sânge-Roș și Hraconit!â€� [1] Toarce baba, mai turbată! Fusu-i zboară nevăzut, Căci o stea lungă-au căzut, Pe lună s-au ... â€� Baba Cloanța se pornește Fără grijă de păcat, Cu Satan încălecat, Ce din dinți grozav scrâșnește Și tot blastemă turbat. Saltă baba, fuge, zboară Cu sufletul după dor, Ca o buhnă la izvor, Și-n urmă-i se desfășoară Toată lâna din fuior. Fuge baba despletită, Ca vârtejul fioros, Sus ... un duh înspăimântat, Căci Satana o răpede Către țelul depărtat. Zece pasuri încă grele... Mândrul că și-a dismierda, Ca pe-o floare l-a căta, De diochi, de soarte rele Și de șerpi l-a descânta. Doi pași încă... Vai! în luncă Țipă cocoșul trezit; Iar Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă În băltoiul mucezit! Zbucnind apa-n nalte valuri, Mult în urmă clocoti, În mari cercuri se-nvârti, Și ...
... tresari de fericită Și-mbătată de viață; Soarele-ți răsare-n față Haid-acum fugind la vale Printre șoptitorii brazi. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! Îți întâmpină sosirea Munții ce despart Ardealul, Codrii vechi și plini de noapte, Luncile cu mii de șoapte. Râzi cu hohot la privirea Neguroșilor Buceci? Uite-acum cât ești de mare, Uite ce frumoasă ești! Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova ... tu de ușoară, Și-ai voi să tot rămâi! Dar te mână-n lume dorul Să vezi lumea! Și tu fugi Și te pierzi visând cu gândul. Veselă-ți mlădii trupșorul Și la brâu pui flori de viță, Flori de crâng pui în cosiță Și pe-alesul tău visându-l Treci prin văi, cu blânde rugi. Dar auzi! E plin pământul De răsunete! Pe loc Un balaur cât un munte Vine-nfiorat ca vântul Cu o sută de picioare Cu mugiri șuierătoare, Și-i c-un ochi de foc în frunte Și pe nări el varsă foc! Prahova năvalnic sare, Neștiind aceasta ce-i. Pletele ... ...