Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru HRĂNIT
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 253 pentru HRĂNIT.
Vasile Alecsandri - Corbac Corbac zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare, În oraș la Țarigrad, În beci la sultan Murad. El oftează și jelește Și prin gratii tot privește Când la nori purtați de vânt Care plouă pe pământ, Când la cârduri de cocoare Ce mereu zbor către soare. Iată, mări, că-ntr-un nor El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ,,Alelei! Corbac zicea, Căci n-am durdă, pui de corb, Sângele să mi ți-l sorb! Ce tot zbori și croncănești? Ori pe mine mă jelești, Ori de mine tu-ți bați joc? Rămânere-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dânsele!" Corbul cât îl auzea Din cel nor se repezea, Pe fereastră se lăsa Și pe limbă-i cuvânta: ,,Corbăcele, dragul meu! Ce mă blestemi așa rău? Că umblu de rândul tău De trei ani fără-ncetare De când zaci la închisoare. Maică-ta mi-a poruncit Să tot zbor neobosit Pe spinarea vântului În jurul pământului, Să te aflu, ca să știu De ești mort sau de ești viu." ,,Alei, corbe, de-i așa, Eu nu te-oi mai ...
Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4
Vasile Alecsandri - Doina haiducească 4 ,,Eu, vere, te-aș întreba, Dacă nu te-ai supăra, Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești, Nici iarna nu îmblătești?" ,,Nu știu, vere, spune-ți-oi, Ori o palmă trage-ți-oi. Când e vară, primăvară, Iau cu mine merinzioară Și mă sui pe plai la munte Unde-s oile mai multe. Merg la stâne, le petrec Și de acolo încă plec Jos, pe valea Oltului, La steaua ungurului, Să mă rog la Dumnezeu Să facă pe gândul meu, Să deie ploaie cu soare Ce îndeamnă la culcare, Să adoarmă stevarii, Să le fur armăsarii. Apoi singur îmi fac parte, Aleg steava-n jumătate Și mă duc, vere,-ntr-o ducă, De se pare că-s nălucă, Drept la târg, la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. Iepele care-s cu mânzi Fac cinci sute de florinzi, Iar de soi moldovenesc Cu galbeni se cântăresc, Apoi, vere, încă plec La Anița de petrec Viață bună-ndestulată, Cât mi-e punga nesecată, Și petrec într-o-ntinsoare Tot la umbră, la răcoare, Cu trupul pe frunzi căzute, Cu gura la cep de bute, De-aud vinul gâlgâind Și mândruțele alergând ...
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 1
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 1 Frunză verde măr crețesc; Stau în drum să mă gândesc Ce s-apuc, ce să muncesc, Pâinea să-mi agonisesc, Copilașii să-mi hrănesc? Cum ședeam pe gânduri dus, Mă uitai spre munte-n sus Și mă luai spre apus. Când pe munte mă urcai, Roată-n juru-mi mă uitai, Mă uitai în jos spre lunci, Văzui oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci, Ei brăzduiau tot mereu, Numai plugulețul meu L-a-nțelenit Dumnezeu. Că doi boi ce-i avusei De vremi rele-i răpusei Și de sapă rămăsei. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei, Ș-un tăciune stins de tei, Și cenusă-ntr-un ulei. Am umblat, am alergat, M-am milcuit, m-am rugat De sărac și de bogat, Nici că-n seamă m-au băgat! Am cerut boi într-un ceas Ca să-mi ar și eu de-un pas, Nevoii să nu mă las, Dar milă n-a mai rămas! Atunci mă-ntorsei și eu Și zisei în gândul meu: ,,Dare-ar bunul Dumnezeu Să umble și plugul meu! Din baltag să-mi fac eu plug, Pistoalele să le-njug, ...
Vasile Alecsandri - Dolca Pe câmpul Tinechiei, Pe zările câmpiei, Răsărit-au florile Odată cu zorile? N-au răsărit florile, Ș-a dus Costea oile De-a așezat stânele Pe toate movilele. Azi e luni și mâini e marți, Pleacă Costea la Galați. Să ia sare La mioare, Și bolovani La cârlani, Și tărâțe, La oițe, Și glugi mari La cei zărari, Și opinci La cei voinici. Iară Costea cum mergea Cu Fulga se întâlnea. Fulga cel cu barba neagră Și cu mintea neîntreagă, Necăjit și obosit, De trei zile flămânzit: ,,Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu: Mergi la stâna mea cu bine Să-ți iei un dar de la mine, [1] Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare." Fulga cel cu barba neagră, Dar cu mintea neîntreagă, Sus la stână se ducea Ș-oile cât le vedea, Cârduri, cârduri le rupea, Cu botâul le mâna În codru la Pandina. Iar Costea când se-ntorcea Mare pagubă-și vedea Că lui, mări, nu-i venea Nici laptele la mulsoare, Nici cașul la-nchegătoare, Nici urda la-nvelitoare! Costea mult nu se-ngăima, El ...
Vasile Alecsandri - Maghiara Maghiara de Vasile Alecsandri Cu ce jale, ce amar Plâng doi ochi peste hotar! Cât se bate, cât suspină O inimă de dor plină Colo-n țara cea vecină! Mândri-s ochii ca din rai, Dulci ca soarele din mai. Inima e mândră iară, Căci ea saltă ca o fiară În sân falnic de maghiară. De-ai fi pasăre sau vânt, S-alergi lumea pe pământ, Ca maghiara scumpă floare N-ai vedea lucind la soare, Nici în luncă, la răcoare! Alb i-e sânul, dulce crin, Dar hrănește-amar suspin! Negri-s ochii, cu văpaie, Dar pe fața ei bălaie Se topesc ca nori de ploaie, Căci un domn român vestit Peste munți a năvălit Ș-a luat cu vitejie Multe suflete-n robie Și maghiari nemeși o mie! A plecat domnul român! Robii după-al lor stăpân Au ieșit plângând din țară Ș-a rămas trista maghiară Cu ochi plânși, cu jale-amară! De trei zile plânge-acum! De trei zile cată-n drum, Dar nimică nu zărește, Căci iubitul ce jelește Pe drum nici că se ivește! Unde-i mândrul tău iubit? În ce cale- ...
Vasile Alecsandri - Nevasta La mama pe când eram, De lucram, de nu lucram, Mamei tot dragă eram. Iar de când m-am măritat Nici un bine n-am aflat. De cu ziuă mătur casa, Aprind focul, gătesc masa, Aduc apă din fântână Și furca n-o las din mână, Lau copilul, îi dai țâță Și mulg vaca la portiță. Tacă-ți gura, măi bărbate, Că, zău, cugetul îmi bate Din străin să-mi fac un frate Ca să-mi cate de dreptate. Un călător străin zice în relația voiajului său prin țările noastre că nu cunoaște pe lume femei mai harnice ca nevestele românce, și, în adevăr, dacă vom ținea seama de tot lucrul ce-l fac ele, afară de lucrul pământului, vom împărtăși lesne opinia călătorului străin. Nevasta româncă ține casa, crește copiii, face demâncat bărbatului și îl duce la câmp în orice depărtare s-ar găsi, mulge vaca, îngrijește de grădină, de vite, de păsări etc., țese pânza trebuitoare pentru îmbrăcămintea familiei, strânge cânepa, o topește, o bate, o preface în câlți, o toarce, o țese; apoi pânza o ghilește etc. și, în vremea asta, ea mai face și boierescul, seceră, prășește cu copilul ei de țâță ...
Vasile Alecsandri - O noapte la țară
Vasile Alecsandri - O noapte la ţară O noapte la țară de Vasile Alecsandri Frumoasă e câmpia cu dulcea-i liniștire Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire, Pentru acel ce caută în rai neînsemnat! Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat, Și dulce este viața ce curge lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte! Când inima hrănește o tainică dorință, Când omul simte-n sănu-i o crudă suferință, O jale fără margini, un dor fără hotar; Când zâmbetu-i ascunde ades suspin amar Și mintea-i se deșteaptă din vis de fericire, Perzând orice credință, oricare nălucire, Ferice de acela ce-n tulburare-i poate Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate, Pășind peste-orizonuri, zburând peste câmpii. Ferice care poate, departe de cei vii, Să uite-a sa ființă, să peardă-orice simțire, Să nu mai facă parte din trista omenire! * Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte, Ce răvărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blânde în inimi deștepta; O noapte de acele ce nu le poți uita, Care aprind în suflet scânteie de iubire Și pun pe frunte ...
Vasile Alecsandri - Pe mare Pe mare de Vasile Alecsandri Ah! viața pentru mine, Scump înger! fără tine Nu are nici un bine, Nu are nici un dar. În cer fie lumină, Sau nori, sau noapte lină, Sufletul meu suspină, Suspină cu amar! Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire Cu glasu-i încântat, Se pierde-n neagra ceață Ce-ntunecă-a mea viață Și glasu-i se îngheață De mine depărtat. Acum cerul zâmbește, Natura-ntinerește Și tot care trăiește Se simte fericit; Dar mie ceru-mi pare Cuprins de-ntunecare; Văd lumea-n întristare Ca sufletu-mi cernit! Zadarnic cat plăcere, Zadarnic mângâiere, S-alin a mea durere, Să curm al meu suspin. Trecuta fericire Izvor e de jelire, Și dulcea-i suvenire Hrănește jalea-n sân! O, valuri mari de spume! Purtați-mă prin lume Ca frunza fără nume Ce o plutiți ușor, Și m-aruncați din mare Pierdut, fără suflare, Pe malul cu uitare Adâncului Bosfor! Pe Marea Neagră, mai
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
Vasile Alecsandri - Peneş Curcanul Peneș Curcanul de Vasile Alecsandri Plecat-am nouă din Vaslui, Și cu sergentul, zece, Și nu-i era, zău, nimănui În pept inima rece. Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior, Ș-aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari, Români de viță veche, Purtând opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug, Plecat-am astă-vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună. Oricine-n cale ne-ntâlnea Cântând în gura mare, Stătea pe loc, s-adimenea Cuprins de admirare; Apoi în treacăt ne-ntreba De mergem la vro nuntă? Noi răspundeam în hohot: „Ba, Zburăm la luptă cruntă!“ „Cu zile mergeți, dragii mei, Și să veniți cu zile!“ Ziceau atunci bătrâni, femei, Și preoți, și copile; Dar cel sergent făr' de musteți Răcnea „Să n-aveți teamă, Românul ...
Vasile Cârlova - Înserarea Înserarea de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în Curierul românesc (29 iunie 1830) de Ion Heliade Rădulescu Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unui munte, pe fruntea unui nor, Și zefirul mai rece începe de suspină Pîn frunze, pe cîmpie cevași mai tărișor ; P-acea plăcută vreme în astă tristă vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai naltă de mă așăz cu jale, Singurătății încă petrecere de țiu. Întorc a mea vedere în urmă, înainte, În dreapta sau în stînga, cînd sus, cînd iarăși jos, Ș-oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș-a căria văzută de flori împestrițată Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd, Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreață Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos Și nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceață Pă-ntinderea cîmpiii un vînt mai răcoros. Pe de o parte iarăși o gîrlă șărpuiește, Întocmai ca o pînză se vede albă-n jos Și ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui ţânţar Istoria unui țânțar de Constantin Stamati-Ciurea Născut pe suprafața celui mai pitoresc lac de pe văile CașeÂmirului, pe sânul florii lotus1, ce-și întinde buchetele sale mirosiÂtoare pe luciul oglinzii apelor acelui lac, nu am uitat cele mai mărunte detailuri ale momentului când am intrat în viață; căci cu toate că viața noastră este scurtă și în comparație cu viața omului se poate numi numai o clipeală, pentru aceea noi avem numai două perioade în viață, adică tinerețea și moartea, pe când la oameni de la tinerețe până la moarte se trage tristul și îndeÂlungatul period al bătrâneților cu suferințele lor de neputințe trupești, cu deziluzii amare, cu doruri ale trecutelor fericiri, care li se arată în depărtare, stingându-se cu ultimele raze ale flăcării juneții. Dar și junețea lor e adeseori jalnică, fiind năvălită de miriade de dușmani microscopici, ce le rod măruntaiele, gospodărind în ale lor maiuri, alcătuiesc văgăuni ca și molusculele de mărgean, ce zidesc în fundul oceanului stânci ciudate; și sumeața frunte, ce poartă o coroană de rege, se pleacă spre mormânt, vestejinÂdu-se ca o floare atinsă la rădăcină de un vierme nevăzut. ...