Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DE ACUM

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 1116 pentru DE ACUM.

George Coșbuc - Carol IX

... George Coşbuc - Carol IX Carol IX de George Coșbuc La Saint-Germain de mult s-a dat Signal, că s-a deschis de-acum mormântul. În sânge Noaptea și-a scăldat vestmântul, Să-l pue giulgiu pe morți. Și spintecat De plumbi, gemea Parisul, cum în sânge Un laș rănit să-ntinde și să strânge Cu răgnet svârcolind mișelu-i trup, Când dinții lui cei plini ... deschizând fereasta, Carol a hohotit: „Mă-ntrebi ce-i asta? Sunt câni ce mor pe drum, sunt hughenoți; Eu vreau să scap de ei, să piară toți               Pricepi ce-i asta Enric?â€� Cu pașii largi și tremurând Ca o moul beat de-o clipă bestială, Carol trecea înviforat prin sală, Și-n urmă pept la pept cu Enric stând L-a prins de braț: „Și tu, de care lege? Ești hughenot și tu, așa-iâ€� — „Eu, rege? Eu țin să cred așa cum au crezut Părinții mei! Sunt hughenot născut ... vioara scut, din cot Alt scut făcând: „El, dă! Ai fi sdrobit-o Cu pumnul; tot atât! De ...

 

Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar

... Alexei Mateevici - Rugăciune pentru pahar Rugăciune pentru pahar de Ivan Nikitin , traducere de Alexei Mateevici ,,Și mergând puțin au căzut pre fața sa, rugându-se și zicând: Părintele meu, de este cu putință, treacă de la mine paharul acesta; însă nu precum voi eu, ci precum tu" (Math., 26,39) S-aprinde apusul aurit De-asupra Iudeii mute, Și somnorosul amurgit Își țese umbrele tăcute... Arzând în focul asfințirii, Stă înverzitul Eleon, Scăldat în valul strălucirii Cetatea muntelui Sion, Mărețul ... fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire, Și-ntr-a smochinilor umbrire, Vărsând sudori fierbinți de sânge Se roagă iar și iară plânge. ,,Părinte-al Meu și Dumnezeu, De greul scârbei eu mă-ntunec, Ducând al omenirii rău, Ca om în calea mea mă lunec, Rușinea toată o ridic Veninul vremilor trecute, Tăria morții ... lui o curmă Și o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege

 

Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar

... Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar Rugăciune pentru pahar de Ivan Nikitin , traducere de Alexei Mateevici ,,Și mergând puțin au căzut pre fața sa, rugându-se și zicând: Părintele meu, de este cu putință, treacă de la mine paharul acesta; însă nu precum voi eu, ci precum tu" (Math., 26,39) S-aprinde apusul aurit De-asupra Iudeii mute, Și somnorosul amurgit Își țese umbrele tăcute... Arzând în focul asfințirii, Stă înverzitul Eleon, Scăldat în valul strălucirii Cetatea muntelui Sion, Mărețul ... fie, Și-aproape-a slavei-mpărăție... Și vine lupta sângeroasă, Ce soarta lumii păcătoase Va hotărî pe totdeauna"... Tăcere. Prin grădină luna Luciri de umbre împletește... Și iarăși El se despărțește De ucenici plin de mâhnire, Și-ntr-a smochinilor umbrire, Vărsând sudori fierbinți de sânge Se roagă iar și iară plânge. ,,Părinte-al Meu și Dumnezeu, De greul scârbei eu mă-ntunec, Ducând al omenirii rău, Ca om în calea mea mă lunec, Rușinea toată o ridic Veninul vremilor trecute, Tăria morții ... lui o curmă Și o zdrobește fără urmă, Căci, pentru lumea păcătoasă, Hristos cununa cea spinoasă Cu bucurie o primește. Cu mintea sa fudulă, rece, Acum el bine înțelege

 

Vasile Alecsandri - Adio Moldovei

... Vasile Alecsandri - Adio Moldovei Adio Moldovei de Vasile Alecsandri Scumpă țară și frumoasă O! Moldovă, țara mea! Cine pleacă și te lasă E pătruns de jale grea, Căci, plutind în visuri line Pe-al tău sîn ca într-un rai, Dulce-i viața de la tine Ca o dulce zi din mai! Eu te las, țară iubită, De-al tau cer mă depărtez Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez ! Trist acum la despărțire De fiori mă simt cuprins. Ș-orice dragă nălucire Pentru mine-acum s-au stins! Cine știe, cine știe Dacă-mpins de-al soartei vânt, M-oi întoarce-n veselie Să sărut al tău pamânt! De-oi videa încă vrodată Munții tăi răsunători Ce cu-o frunte înălțată Se perd falnic pintre nori; Și-ai tăi codri de verdeață, Unde curg, șoptesc ușor Reci izvoare ce dau viață, Doine care zic de dor, Ș-al tău cer care zâmbește Sufletului românesc Și oricare mă iubește Ș-ori pe care eu iubesc! Iată ceasul de pornire! Iată ceasul mult amar! Veselie, fericire, Eu le las pe-al tău hotar, Ș-a mea inima iți zice: O! Moldovo ce ...

 

George Topîrceanu - Demostene Botez: Tristeți provinciale

... George Topîrceanu - Demostene Botez: Tristeţi provinciale Demostene Botez: Tristeți provinciale de George Topîrceanu Tristeți de după-amezi ploioase Și de nostalgice obsesii, Când stai cu storurile trase Și-aștepți să vie ora mesii... Tristeți de străzi pustii și mute, Cu ziduri vechi și cu fațade De edificii cunoscute În care nu știi cine șade... De domicilii spațioase Cu flori la geam și cu salon, Din care pe la ceasul șase Auzi urlând un gramofon... Tristeți adânci de guvernante Ce nu știu bine românește Și de flașnete ambulante Cu papagal care ghicește... De cartiere suferinde, De uși cu lacăte-n verigi Și de dugheană care vinde Fitil de lampă și covrigi... Tristeți de goarnă funerară, Melancolii de cățeluși Uitați de cineva pe-afară Să scheaune pe lângă uși... Tristeți romantice de fată Cu nasul lung și demodat, Și de odaie mobilată În care-a stat un magistrat... Tristeți adânci de pui de mâță Zvârliți pe undeva, prin scai... De copilaș urât, de țâță, Uitat de maică-sa-n tramvai... Tristeți de garduri invalide, De porți ieșite din țâțâni, De doici care-au rămas gravide Și-acum li-i frică de stăpâni... De ordonanțe fără leafă Și de

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I

... are Asupra lui pază foarte bună Ș'unde-l zărește,-acolea-l detună. [6] Din ceste cuvioase pricine Mult nehotărât el nu rămasă, Ci formă de corb luând pe sine, Să băgă-într-o negură prea deasă Și să rădică-în aripi ușoare Păn la nuĂ²ri, aproape de soare. Cum vulturul silit de foame, Împregiur, pretutindene zboară, Câmpuri, păduri și grădini cu poame Străbătând cu vederea, ca doară Va zări stârvuri și mortăciune Sau ceva vrednic de vânăciune, Așa Sătana cu fața viclenită Caută de sus, nevăzut de nime, Și zărește toate-într-o clipită, Din Ochian pănă la Tătărime; Vede toți mâncătorii de pâne, Încă și pe cei cu cap de câne. [7] De-acolĂ² vede nenumărată Oastea lui Mahomet cum vine, S'o robească Muntenia toată; Și văzând să bucură-întru sine, Hotărând păgânilor s-ajute În toate ... mare, Părăsindu-și viață pribeagă Și puindu-să la noao stare, Să nu mai umble din țară-în țară, Nici să mai fie-altĂ²ra de-ocară. Căci Vlad-Vodă locuri de moșie Le dedusă cu ceastă-învoială, Ca de

 

George Coșbuc - Rugămintea din urmă

... George Coşbuc - Rugămintea din urmă Rugămintea din urmă de George Coșbuc după Lermontov (publicată în Lumea ilustrată , 1892, nr.6) Ești schilav tot! Un cerșetor Te-ntorci acum acasă, Și ce fecior frumos erai! Dar oricum ești, ce-ți pasă! Tu vei vedea iar satul tău Și casa voastră-n vale, Și biata ... ieși     Plângând în cale. Și eu rămân să mor pe-aici Cu liftele păgâne! Ah, parcă simt că n-am s-ajung Să văd ziua de mâine. Cu douăzeci deodată-n car La groapă mă vor duce, Și, bun e Domnul, de-om avea     La cap o cruce. Noi de copii ne știm, și-am fost Ca frații, ba mai bine. Eu de-am avut un singur ban L-am împărțit cu tine; Și tu cu gura foc prindeai Să-mi dai ajutorare; Să-ți răsplătească Dumnezeu,     Că ... mare! Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment Dar spune-le ce-ți place. Că pentru ei ori viu, ori mort,     Totuna face. Iar ... ...

 

Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)

... La viața lui Ștefan cel Mare Ciocârlia cea voioasă în văzduh se legăna Ș-înturnarea primăverii prin dulci ciripiri serba, Plugariul cu hărnicie s-apucase de arat Pământul ce era încă d-al său sânge rourat; Uitas-acum moldovanul trecutele lui nevoi, Și cu fluierul la gură, păstorul pe lângă oi Cântă dragostele sale. Vai! el nu putea gâci Că vrăjmașu-ntr-a ... când soarele-a răsărit În oraș la Roman, unde pre pârcălabul aflând, Și primejdia ce vine abia a-i spune-apucând, De osteneală și de trudă a căzut jos leșinat, Iar calul său lângă dânsul răsuflarea ș-a și dat. De îndată pârcălabul un minut n-a zăbovit Și un curier în pripă la Ștefan a răpezit; Iar satelor de pe mărgini, porunci se găti Cu săcuri, topoare, coase, cu ce vor putea găsi, Totodată dând de știre și pre la boierânași Ca cu oamenii de oaste, cu vecinii și slujbași, Cu toții, și mic și mare, să grăbeasc-a alerga La șesurile Moldovei unde el se va afla ... ...

 

Dimitrie Anghel - Moartea narcisului

... ofilit Narcisul, și-s trist de-o zi întreagă... Era ceva din tine în floarea asta dragă ; Era ceva desigur, căci altfel n-aș pricepe, De ce mă simt mai singur acum cînd noaptea-ncepe, Și n-o mai văd în umbră, luptînd stăruitoare S-adune strălucirea luminii care moare. Avea ceva desigur din fața ta curată ... Din toată gingășia ta candidă de fată, Din tot ce strălucește și-aduce bucurie ! O ! tu, care mi-ai dat-o s-o am tovărășie, De-ai pus un gînd într-însa, din clipa asta sfîntă, În amintirea tristă a celui care-o cîntă, Tu apără-l de lume, de moarte și uitare, Și cugetă la răul ce-l poate face-o floare. IV În liniștea odăii s-a stins încet-încet... Nu ... ce-ngroapă cu dînsul un secret. Așa s-a stins în taină, și nimeni n-a știut, Căci în minuta asta de grea melancolie, Eu singur stam de față la muta-i agonie, Și singur mi-am dat seama atunci ce s-a pierdut.   Iar cînd a fost ca ... ...

 

George Coșbuc - Vântul

... George Coşbuc - Vântul â†�â†� Rugămintea din urmă Vântul de George Coșbuc ( Balade și idile ) Vestitorii primăverii →→ De fete mari e lunca plină, Iar vântul, răsfățat copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. Și fetele cu drag suspină: O, Doamne, Doamne, adă-ni-l! Pe umeri blondele lui plete Tresar și sar încetinel. El e frumos ... o strânge către el ușor. Tot mai aprins, tot mai aproape: Să te sărut, drăguțo, vrei? Ce ochi frumoși ai, viorei, Ca un întins adânc de ape. De el nu-i nici un chip să scape Și-atâta lucru-n urmă ce-i? Ea stă la pieptul lui pierdută, Dintâi cu ochii la ... vezi tu, fetele cum sânt! El a crezut că nu se poate, Și iacă poți! Dar să te ții! E greu să dai de căpătâi Dar dacă dai, merg strună toate; Și fata mult nu se socoate, Când pierde mintea cea dintâi. El o sărut-acum pe salbă, Și fetele-mprejur se strâng! Dar e prea mult! Am să mă plâng La toți vlădicii, să dau jalbă! Auzi, să duci tu ... vine, Și capu-i stă la sărutat! ...

 

Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț

... Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeţ Ochiul lui Turculeț de Emil Gârleanu Prietenul mă dojeni: — Pentru ce stai de o bucată de vreme atât de posomorât? Nu mă simțeam tocmai bine; i-am răspuns: — Sunt cam bolnav. — Mofturi! Ți-a intrat în cap, ca la babe ... să-ți povestesc, începu prietenul, s-a petrecut acum vreo trei ani. Eram, ca și acum, doctor de plasă la Urziceni, în apropiere de București. Am fost totdeauna atras de capitală, ca fluturii de flacăra lumânării. Îți cam pârlești din când în când aripile, nu-i vorbă, dar, când nu poți zbura, Bucureștiul îți dă mijlocul să te târâi ... Numai ce-l văd însă că pune capul în pământ și începe mai domol: — Mocanul, tat-său, mă vrea, că știe că-s om de treabă, om cu stare. Fata parc-ar face nazuri. Că ea, ce-i drept, are de toate. Că nu-i lipsește nimic. De asta nu pot zice. — Ei, și ție ce-ți lipsește? Flăcăul nu-mi răspunse de-a dreptul. — Ei nu-i lipsește nimic, îi întreagă. Da eu, dă, știi, sunt cam beteag. Și se scărpină în cap. De ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>