Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU UMERI
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 294 pentru CU UMERI.
... Vasile Alecsandri - Rodica Rodica de Vasile Alecsandri Purtând cofiță cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunzori, Juna Rodică voioasă trece Pe lângă junii sămănători. Ei cu grăbire îi sar în cale, Zicând: „Rodică, floare de crin, În plin să-ți meargă vrerile tale, Precum tu, dragă, ne ieși cu plin! [1] S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă! Calea să-ți fie numai cu flori, Și casa casă, și masa masă, Și sânul leagăn de pruncușori!â€� Cu grâu de aur ei o presoară, Apoi cofița întreagă-o beu. Copila râde și-n cale-i zboară, Scuturând grâul din părul său. ↑ A ...
... vitrine, de multe ori îl apucă și pe el dorul să se gătească și să-și mai împodobească o clipă zdrențuita lui tunică fără mîneci cu cîteva panglici multicolore ori cu alba spumă a unor dantele... Și așa trecînd mai ieri pe dinaintea unei fabrici unde un norod întreg de fete lucra cu zor, care aplecate pe războaie, care depănînd lungi fire de lumină colorate, care așezînd în clituri fel de fel de stofe, una mai frumoasă decît ... însă, pătrunzînd, răzbi înapoi norii de fum, și șăgalnicul zeu, cu toată obișnuința plămînilor lui încercați, simțind că se covîrșește, își înfipse creștetul și, ridicînd cu totul coperișul, ieși afară sub cerul liber, uimind cu strălucirea lui nenumăratul norod al celor de sus, ca și al celor de jos, care se adunase ca să-l privească. Împodobit ca pentru o ... petrecea viața mai mult sub pămînt, fluturînd mătăsuri roșii, verzi și albastre, își arăta multipla ființă cu multicolore panglici înnodate în plete, își scutura capul, cu mîinile pline de funde, pe care le arunca în ploaie de artificii, se proiectă deasupra zidurilor suflînd un nor de fluturi și de scîntei pe ... un infinit de războaie, nu poate nici pe jumătate să i le puie împotrivă. ...
Vasile Alecsandri - Odă cătră Bahlui
... Vasile Alecsandri - Odă cătră Bahlui Odă cătră Bahlui de Vasile Alecsandri Adeseori departe de-a lumei triste valuri, Cu pasuri regulate eu măsur al tău pod, Bahlui ! locaș de broaște ! rîu tainic, fără maluri, Ce dormi, chiar ca un pașă, pe patul tău de ... stăpîne ! trist nasul îmi răspunde Eu le simțesc prea bine, căci mă cîrnesc din loc". Cînd luna se ivește pe-a munților gol umăr, Cînd pașii mei, ca gîndul, prin aburi rătăcesc, Îmi place acele imnuri de broaște fără număr, Ce, chiar ca oarecare , în hor orăcăiesc. Atunce în ...
... lacrima-i limpede cerul Și-aproape de ziuă. Frumos Stă-n mijlocul bolții Oierul, Luceafăru-i gata s-apuie, Iar Carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos. Și doarme și apa și vântul. Iar spaima și oștile ei Țin mort, subt călcâie, pământul. Și-atâta e roua ce-o ... culmi întunerecul piere, Dar valea e-n neagra putere, A umedei nopți. Pe sus, pe pustiile zgheaburi, Prin râpele munților suri, Zac zmeii cu trupul de aburi, Și ceața prin noapte-nchegată Stă-n hainele morții-mbrăcată Pe-albastrele păduri. Dar vântul cel fără de pace Începe să cânte ... n farmec, eu nu știu de unde E plin de mișcare pământul, Și cântă și codrul și vântul Și-o mie de guri. Ici oameni cu coasa pe umăr, Și fete cu secerea-n brâu, Iar gloata cea fără de număr A celor de-o sută de neamuri Se joacă-n arinii cu ramuri Întinse pe râu. Și care, și turme-n pripoare Pe umede coaste răsar - Sunt toate-ale tale, tu Soare! Făptură tu dând dimineții, Ești ...
Ion Luca Caragiale - Inovațiune
... vă îndemn ca de azi înainte să stoarceți lămâi artificiale, adică să luați dela băcănie ce lipsește la academie, să întrebuințați dar sare de lămâie. Cu acest chip o să aveți și lămâie și sare, și Moftul Român va deveni un Moft artificial, adică Moft fin de SiĂ©cle. Dar o ... e natural ? De loc... Dacă ar fi om ca toți oamenii, natural, nu s'ar uita printr'un ochiu ca să vază mai prost decât cu doi... n'ar avea monoclu; prin urmare iată un moftangiu artificial. Luați-i monoclul, va rămâne om ca toți oamenii, și nu ar fi bun ... Nicidecum. Vine în Cameră cu o prostie, pardon, cu un proiect; opoziția îl înhață, îi dă pantalonii'n jos și trage-i. Și credeți că cu asta s'a isprăvit ? Aș ! Tache încalță alți pantaloni și vine, pardon, iar cu proiectul din nou. Iată dar un moftangiu artificial. Dacă n'ar avea șapte pantaloni, el ar fi un om natural, și n'ar fi bun ... că acest grec reacționar are, din același tată și aceeași mamă, un frate român liberal, pe care l-a ales Națiunea în luptă ...
Vasile Alecsandri - Toamna țesătoare
... De lungi fire ce lucesc. Unele s-adună-n caier, Altele, perdute-n aer, Tainic, lin călătoresc. Toamna grabnic le urzește, Le-mpletește, nevedește, Și cu toate la un loc Ea-și lucrează-o-nvălitoare Ca să meargă-n șezătoare Și să ia parte la joc. Iat-o în cămeșă albă ... „Doamne! fă încă-o minune! Scoate-o față-n calea mea, Ca și toamna harnică Și de suflet darnică, Să-mi fac traiul meu cu
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... întovărășit de un copil, ca de vreo opt ani, bălai, cârlionțat, îmbrăcat într-o cămașă petic de petic. Copilul ține în brațe un pisoi cenușiu cu cercei roșii în urechi. Mirea, sărac de tată, n-are altă mângâiere decât pe nea Zobie. Cu el se-nțelege. Cu el și cu pisoiul. Și când mă-sa îi caută, adesea îi găsește ghemuiți unul peste altul. Gușatul orcăie cu fața în sus. Pisoiul, lipit de fruntea lui îngustă, toarce caierul său neisprăvit. Copilul stă lângă acest sân zbârcit și negru ca pământul. — Nea ... începu să alălăie un cântec înfiorător. — A, la, la, la, lu, la, lu, la, lu! Mirea începu să țipe ascuțit, vesel de cu ziuă de ce-o să câștige de la cucoanele lui cu mâinile moi ca puful, cu ochii blajini, cu zâmbetul pe buze. Și juca în jurul gușatului, tremurând de răcoarea dimineții. Și Zobie cânta mereu, arătând cu ciomagul spre soarele care se aprinsese în vârful munților. În toată liniștea surdă a platoului nu se-auzea decât glasul ascuțit al copilului ... Soarele se ridicase ca la două sulițe și scânteia pe cerul fără pic de nori, amenințând să zăpușească orașul cu arșița sa. Carele cu ...
... →→ De fete mari e lunca plină, Iar vântul, răsfățat copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină. Și fetele cu drag suspină: O, Doamne, Doamne, adă-ni-l! Pe umeri blondele lui plete Tresar și sar încetinel. El e frumos și tinerel, Dar e sfios ... pasă De fete și de câmp nimic. Și printre spice el șoptește, Vorbind aiurea și-alintat! Și, cum se plimbă-n lung și-n lat, Cu fetele să-mprietenește Și din copil sfiios el crește Flăcău întreg de sărutat. Apoi ca-n glumă el le prinde De mânecă, și-aprins de ... de ape. De el nu-i nici un chip să scape Și-atâta lucru-n urmă ce-i? Ea stă la pieptul lui pierdută, Dintâi cu ochii la pământ. El zice-așa câte-un cuvânt, Ea zice trei și-l tot ajută, Și uite-l, uite-l c-o sărută Ei ... se strâng! Dar e prea mult! Am să mă plâng La toți vlădicii, să dau jalbă! Auzi, să duci tu lume albă P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng! Ba ele-și mai desfac și sânul, Și-n sân el li se joac-acum Îl prind odată și-l
Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp
... boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită ca să prindă Chipul celui mai frumos. Din oglindă ea nu vede Decât vecinic chipul ei, Dar deodată, mai ... făcut din ele-o bardă; Iar din codri, huci, poiene Și din alte buruiene A făcut num-un copac. Cin se simte mai cu vene Să li vie-ăstor de hac? Și cu toți se duc de-a valma, Văd, se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă ... să-i faci frumos tabietu-i Și-ncolo să-ți vezi de treabă. Deci Miron o ia de mână Ș-o arată pe la oaspeți, Cu-a ei ochi numai lumină, Cu obrajii fragii proaspeți. Ș-au pornit frumoasă nuntă De sărea până și ciunta, Și ologi-și făceau grabă, Și moșneag juca mărunta , Curtenind pe lângă ... ...
... ca pe oricare: vină-ncoace, ori vin-aici! Negustorul începu a-și face cruce ca de naiba și iar îl întrebă: — Dar cu chemarea împreună cum te mai strigă? — Iaca așa: vino! u! mă! răspunse Pâcală. Negustorul începu atunci a râde și zise: ce prost ... cum se dă? — Bre!... Nici asta n-o știi. Să-ți spun eu: iei banița ori dimerlia și pui în ea pân-o umpli cu vârf, apoi cu coada lopeții o razi ș-o torni în sac, pe urmă iarăși o umpli și tot asemine faci. — Eu nu te-ntreb asta, om ... la voi în sat? — Cine-i mai mare? Badea Chițu; el este mai nalt decât toți; e atât de lung, încât mai n-ajungi cu mâna la umărul său. — Bre!... proastă lighioaie mai ești! Nu te-ntreb așa. — Dar cum? zise Pâcală. — Eu îți zic: pe cine ... începe să mugească, sparie chiar și copiii din sat. — Mă!... da'! ce namilă de om ești tu? Nu cumva ești vrun duh rău, frate cu Mează-noapte sau cu Spaima-pădurei? — Ei, Doamne! De ce mă-ntrebi, când mă privești? Ce? Nu mă vezi că-s om ca și dumniata: ...
Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor
... așeza nicăirea și nu prinde rădăcină, nu căuta să revezi locurile unde ai trăit, ci lasă-ți gîndul să umble slobod ca vîntul, clădește-ți cu el palate, cu el umple-ți golul nemărginit din suflet, creează imagini și desfată-te cu ele, alcătuiește-ți închipuiri, și nu iubi nimic statornic, căci statornic nimic nu e pe lume. Cu gîndul umple vasta grădină goală, unde aștepți lîngă fîntîna Medicișilor să vie o dulce formă iubită. Curgerea domoală a apelor, pe care o ... a străvechiului ornic odată și odată va încremeni și ea... Lasă pe Poliphem să privească tulburat de pe stînca lui de piatră îmbrățișările Galateei cu Acys, ascultă numai curgerea apelor ce cade din lespede în lespede, umple-ți auzul de melodia ei sonoră pentru ritmul cântării de mai tîrziu, și ... căuta printre copacii negri... Privește la porumbeii albi, paznicii aceștia înaripați ai frumoasei gradine, cum se lasă unul cîte unul pe picioarele lor roze, și cu fața întoarsă spre înamoratul grup de piatră, se scaldă înclinîndu-și grațios capul în fața amorului. Înclină-te și tu și uită ora care a ...