Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA LA OCHII DIN CAP
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 554 pentru CA LA OCHII DIN CAP.
... fără de gene și sprâncene, dar luminat de zâmbetul ascuțit pe care meseria cupletistului îl pecetluiește totdeauna pe buze, se miră parcă: Îți merge bine la Constanța, Șerbescule. Șerbescu, drept răspuns, își asmuță buzele și dă drumul la rotogoale de fum care ies, una după alta, se rotesc, apoi se-nșiră-n aer, ca o salbă. Pe urmă se uită primprejur. — Mincule, am rămas singuri. Mincu privește întinzându-și gâtul. — Nu tocmai, uite, colo, la spatele tău, încă un întârziat. Șerbescu întoarce capul; tocmai lângă peretele din fund, un om, cu o halbă dinainte, stă cu ochii pierduți în gol. — Știi ce, Mincule? spune Șerbescu. Hai să-l chemăm și pe ... am admirat astă-seară... am făcut conservatorul... Am fost chiar controlor la teatrele de vară de aici... Pe atunci nu veniserăți încă dumneavoastră... Șerbescu făcu din ochi lui Mincu, apoi strânse mâna poftitului. — A! atunci suntem între colegi. Păi de ce nu ne-ai spus de la început, dragă? Mincu iar scoală chelnerul să aducă un rând... Chelnerul, necăjit la ...
Alexandru Vlahuță - În fericire
... nneci Ș'in trista mea singurătate A fost să te înduri să vii, Vieții mele 'ntunecate Stăpînă pururea să fii: — Din șirul basmelor senine, Mireasa dulce, te-ai deprins, Și drăgălaș pășind spre mine, Mînuța albă mi-ai întins. Ș'am stat ca un copil cu minte În fața ta înfiorat, Uimit de-atîtea gînduri sfinte, De-atît noroc ne mai visat: De mult a noastre ... că tu ai răsărit În existența mea pustie, — De nu visez că's fericit: O frică de copil m'apucă, Și tremurînd te strîng la piept, Să nu'mi dispari ca o nălucă, Și singur iar să mă deștept. Așa, apleacă-te spre mine, Pe sînu'mi fruntea să ți-o culci; Ca să te pot simți mai bine Închide'ți ochii calzi și dulci; Căci doar cînd îi sărut fierbinte Și'ți simt mînuța ta prin păr ... al vorbelor deșarte: Mi-aș fi 'necat în lacrimi - de tine 'n veci departe - Zadarnica'mi iubire, și visul meu nebun. Dar te-ai uitat la mine atît de 'nduioșată, C'ai răscolit adîncul vieții mele 'ntregi, Și, ca ...
... nneci Ș'in trista mea singurătate A fost să te înduri să vii, Vieții mele 'ntunecate Stăpînă pururea să fii: — Din șirul basmelor senine, Mireasa dulce, te-ai deprins, Și drăgălaș pășind spre mine, Mînuța albă mi-ai întins. Ș'am stat ca un copil cu minte În fața ta înfiorat, Uimit de-atîtea gînduri sfinte, De-atît noroc ne mai visat: De mult a noastre ... că tu ai răsărit În existența mea pustie, — De nu visez că's fericit: O frică de copil m'apucă, Și tremurînd te strîng la piept, Să nu'mi dispari ca o nălucă, Și singur iar să mă deștept. Așa, apleacă-te spre mine, Pe sînu'mi fruntea să ți-o culci; Ca să te pot simți mai bine Închide'ți ochii calzi și dulci; Căci doar cînd îi sărut fierbinte Și'ți simt mînuța ta prin păr ... al vorbelor deșarte: Mi-aș fi 'necat în lacrimi - de tine 'n veci departe - Zadarnica'mi iubire, și visul meu nebun. Dar te-ai uitat la mine atît de 'nduioșată, C'ai răscolit adîncul vieții mele 'ntregi, Și, ca ...
... Vasile Alecsandri - Crai-nou Crai-nou de Vasile Alecsandri Pe când la cuibu-i pasărea zboară C-un țipăt jalnic ca un suspin Și, plecând capul sub aripioară, Pe creanga mică adoarme lin, Zamfira tristă din cort ieșise Și cu ochi umezi lung se uita La cornul lunii ce se ivise, Vărsând pe frunte-i lumina sa. De când în lume gingașa fată Zâmbea ca floarea de pe câmpii, Numai de soare fu sărutată Pe sânu-i fraged, pe-ai săi ochi vii. Părul său negru ca nori de ploaie De-a lung pe umeri neted cădea. Ades copila mândră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. Iar când ... umedă-a sa guriță Și-i sălta floarea pe sânișor, Toți trecătorii simțeau deodată O sete mare în pieptul lor; Beau multă apă, cătând la fată, Și urmau drumul oftând de dor. Ea cânta dulce ca ciocârlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci câmpia Ca de un freamăt de Zburători. Ades bătrânii, stând împreună Și ascultând-o pe lângă foc, Trăgeau cu sorții, noaptea, la ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Trubadurul Trubadurul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Prieteni din liceu, sfârșeam anul al doilea de facultate. Ceata noastră era un amestec de la Drept, de la Științe și de la Litere. Unii, trecând examenele de Drept, urmau cursurile de la Științele fizice; alții, distingându-se la Matematici, răsfoiau tomurile lui Mourlon, ca să susție, cu mai multă învierșunare, că Dreptul nu este o știință. "Trubadurul" - cum îl porecliserăm noi - trecuse examenele de latinește și de grecește. Dezgustat ... și se duce adânc-adânc, până în fundul creierului. Eu, care vă spuneam cu ochii închiși toate ierburile; eu, care vă spuneam tot ce șopteați din depărtări de necrezut; eu, care vă ghiceam la doi kilometri, ori strâns legat la ochi vă deosibeam numai printr-o atingere de deget, acum, acest miros îmi omoară simțurile. Auz un sunet uscat, văz un trup alb și întins p ... mi se lipesc d-o mână uscată și țeapănă. Închise repede ochii, zgârci mâinile, strânse pumnii, se îndesă în mine, și un fior îl cutremură din tălpi până la creștet. - Dar unde ai fost, omule? În veci n-o să-ți vii în fire. Iar ai visat. - La disecție! răspunse Trubadurul, tresărind. Am văzut pe masa de marmoră o fată tânără, mai frumoasă
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... mă întorceam acasă, înșirând pisicii vorbe de mângâiere: - Lasă, Mărtinică, nu fi fricoasă că Domnul e bun... nu bate la palmă... nu pune în cârcă ca să tragă la spete... nici nu te-așterne cu tălpile la falangă, ca Nea Nicuță, când bea ce-a strâns cu discul. Mai erau cinci zile până la Școala domnească. Toate lighioile din curte aflaseră că va să mă duc la o școală mare. Cânele, pisica și cei patru cai ai tatii știau pe de rost cum trebuie să fie în ochii Domnului: nici unul nu ... picioare, căci desculți nu i-ar fi primit decât Nea Nicuță, c-un sfanț pe lună. Noaptea visam școala: un palat mare, mare și frumos, ca în basme, cu porți de fer, cu geamlâcuri, cu uși de cleștari, cu ziduri văpsite ca niște icoane, și mai împodobite decât steaua lui Nea Nicuță, încondeiată de Burghelea, zugrav vestit, căruia îi frecam văpselele între pietre numai ca să mă uit la el zile întregi cum din nimic scotea sfinți, îngeri, draci, cai și balauri. Veni și ziua de Școală domnească. Abia se luminase. Mă deșteptă frate-meu, care învăța la ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira I
... care tot citește curând se face-ateu. Criton trăgând metanii oftează și cârtește, Rugându-și sfântul suflet cu lacrimi umilite Să vadă câte rele de la știință vin, Cum oamenii printr-însa ades se rătăcesc. Copiii noștri care erau mai înainte Supuși și blânzi la toate pe calea mântuirii Pășeau ca și strămoșii, cu frică ascultând Idei și lucruri care nicicum înțelegeau; Acuma prin biserici scot scandal din Scriptură, Răstălmăcesc și cată să afle începutul, Pricina și sfârșitul; puțină cinste dând La tagma preoțească. Năravul acel bun Cu totul îl pierdură. Ei cvas nu vor să beie, Și n-ar mânca păstramă măcar orice le-ai face ... multe buți la velniți, mai multă apă-n iazuri? Nu este mai cuminte și cel ce-și frige ochii, Suflând cu ne-ncetare cărbuni înflăcărați, Ca să priceapă soiul și firea de metal; Căci noi cunoaștem bine ce-i buche și ce-i vede, Și osebim argintul din aur, din aramă. Știința pentru boale și cea de buruieni Sunt iar minciuni. De pildă, te doare capul rău, Un doctor îți ia mâna, te pipăie la ...
Mihai Eminescu - Dați-mi arpă de aramă
... de aramă Dați-mi arpă de aramă de Mihai Eminescu Dați-mi arpă de aramă Dar cu strunele de fier Căci să cânt acuma cer Ca un vânt ce se sfaramă Printre stânci de-ngheț și ger. Dați-mi arpă de aramă Pe-a mea frunte crengi de brad ... vad Sau c-a lumei sântă dramă Sau ca răcnetul din iad. Dați-mi cupa cea de piatră Dar umpleți cu sânge roși Din dușmanii fioroși ................................. ................................. Voi să cânt în poezie De-acei timpi urâți păgâni Când strămoșii cei bătrâni Se luptau cu bărbăție Și-i dau nume ,,La ... Popor de fală Cap de geniu, piept de foc Cu județiul de proroc Dar cu inimă regală Și cu flamuri de noroc. Câți maghiari cu cap de câne, Câți tatari cu ochii mici, Câte limburi de peltici S-au zdrobit de stânci bătrâne Ce veghează înc-aici. Câte ginți cu limba ... zguduitor De-al românilor popor Și-de-al țărei cei române, Și de-al secolilor dor! Ce să cânt, fii de-armonie, Ce să cânt ca să vă-ntrec Și-n durere să mă-nec Căci cântarea mi-e stafie Pieptu-i rece, capul sec! Să cânt nației ce vie Poartă
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... d[e] Ioan al nostru, care-n toate zilele își urma regulat drumul de la căsuța lui la cancelarie, de la cancelarie la o cafenea din colț, unde citea jurnale ilustrate, de-acolo la birt, de la birt acasă, fără ca în această circulațiune a mersului său să se 'ntâmple vro întrerupere sau iregularitate, pe când, din contra, în pulsațiunea și în bătăile inimei sale se 'ntâmplau foarte des iregularități . Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s-a 'ntîmplat că 'ntr-o ... și suspinau. De ce acești oameni îi erau cu deosebire simpatici nu știa nici el. La apropierea miezului nopții el simți o ușoară neliniște. Plecând din cafenea, unde prin excepție nu avuse nici cafeaua lui neagră, el își aruncă privirea pe unul din jurnalele de seară și văzu cu mirare următorul lucru : Aflăm ca astăzi, la 7 ore de seară, d. Ioan Vestimie a încetat din viață în urma unei violente bătăi de inimă. Nu putem decât să deplângem moartea prematură a unui tânăr care, pe lângă un caracter
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... Eminescu Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă. Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară Și s-apropie de dînsul preschimbată în fecioară. Înflorea cărarea ca de pasul blîndei primăveri; Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri; Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe ... i zîmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în rai la Mahomet, Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, Ai căruia ani și margini numai cerul le cunoaște. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește ... cu mîna semn a face, Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace; Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri tăscolite, ori stîrnite din pustiuri; Zguduind ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... a ei corp mic În femeie, din pitic. În minutul cel tăcut Cînd în ceriu răsare luna, Acum oara a trecut, Dar la lac, ca totdeauna. Casnicul cel duioșitî Cu copilul n-a venit. Prevenit de un prepus, Nu trecu pe cea carare, Că-nsurățeii s-a ... frumos. De departe i-a urmat Și, ascuns în cea camară, El aici i-a așteptat După prînz, pănă în sară, Ca să vadă pe-amîndoi, Să se-ntoarne înapoi. Însă-n urmă, îngrijit, El din palmă-și face-ocheană ; Printre degete-a privit, Dar acum a zilei geană De pe munte a trecut Și ... văzut-au stele ; Cercetează-n jos, în sus, Și, plin de prepusuri rele, Tremurînd, cu pas încet, De lac s-a apropiet. Dar la ochi naintea sa I s-arată o minune : Unde apă-ntăi era, De arină-amu-i genune ; Pănă-n fund lacul e sec, Pe-unde lupi ... În acele forme mute, Ce cu capul clătinau Și ambi parcă suspinau. Casnicul, de spaimă plin, Copilașul iè în brațe Și cu un adînc suspin, Ca ...