Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CĂLĂTORI CU
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 212 pentru CĂLĂTORI CU.
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... tu în felu-acesta ești născut sau nu să scrii? Câte planuri astă aspră idee mi-a stânjenit! Și din ce cărări plăcute cu putere m-a oprit! Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie și, cu totul întristat, Drumul vede, dar nu știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr ... și ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăbovește, fac trei pasuri și ajung. Mărunțișurile-mi scapă, și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zâmbire, se sfârșesc cu un suspin. Aplicarea îmi lipsește, și n-am darul însemnat A strica și a preface câte sunt de îndreptat. Fără astă ... Dar precum Boileau zise: un astâmpăr nențeles Nencetat se-mpotrivește hotărârii ce-am ales; De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deștept, Și cu multă plecăciune rima mândră o aștept. Patima inimii mele, chiar și străine nevoi, A le pune pe hârtie sunt silit fără să voi ... ...
... o scenă destul de neplăcută mai ales pentru dânșii, care, tot drumul până aci, se deprinseseră cu strigăte și aclamațiuni vesele. Căpitanul de poște bătea cu gârbaciul îndoit pe unul dintre slujitori, pentru că acest nenorocit subaltern, trecut din băutură, nu așezase hamurile bine, o nebăgare de seamă din care, Doamne ... această reformă este absolut trebuincioasă: trebuie făcută, măria-ta!! — Bine, Mihalache dragă zise vodă biruit bine; s-o facem și p-aiasta! Au ajuns cu bine și cu sănătate la Severin, călcând de la Olt și până la podul lui Traian pe flori și aclamați de un popor întreg. Lume paradă entuziasm oltenesc ... un târziu, cei doi iluștri amici sunt la gazdă împărtășindu-și impresiile. Cu tot zgomotul și entuziasmul, vodă n-a uitat discuția de cu ziua. Măria-sa dă ordin ministrului să fie gata a doua zi la șapte, spre a începe împreună inspecțiile de rigoare ... Țiganul începe să urle. În momentul acesta, vodă deschide ușa de la mijloc și întreabă: — Ce-i aiasta, dragă Mihalache?... bați? apoi cum rămâne cu ...
Gheorghe Asachi - Turnul lui But
... buciumul d-aramă, Ce-n Suceav-a răsunat, La resbel pe junii cheamă Cătră țărmul departat, C-Alexandru domnitor Dă Poloniei agiutor. Dar cu Butu-i logodită Fiia a lui domnitor, De el Ana despărțită Suspina-va de amor; Butu-i dă parola sa C-a ... a lor lacrimi neuscate Turbure-s amu fântâni, Că un altu pețitor Mâna-i cere și amor. Toți boierii vin din țară Și un prinț cu svita sa; Ana plânge în camară Că pe But nu poate-uita; Popa mâine va serba Și pe doamn-a cununa. Zice doamna ... dai, Ce de suvenirul ai. Din păr șerpe vom forma, Două inel-oi împreuna, Din mic deget sânge-ai da Și pre șerpe voi giura, Cu inel oi descânta, Va veni și te-a lua. Doamna-n hârcă se încrede Și se-mplântă în pacat, Butu-ascultă, el purcede ... l în alb îmbrăcat Pe-așternut s-au așezat. Trece clipa cea duioasă, Calul rânchează mereu: Rămâi, Ano, sănătoasă, Că m-așteaptă roibul meu, Au cu mine vei veni Ș-a mea purure vei fi. Luna luce, Butul fuge Preste munte, prin hârtop, Vântul șuieră și muge, Roibul sare ...
... năvălit-au, Paloșele zângnit-au, Pe ciobani legatu-mi-au, Dulăii-mpușcatu-i-au. Iar pe baciul cel mai mare Îl fereca și mai tare Cu coatele la spinare, De striga că rău îl doare: ,,Căpitan Caracatuci, Vătăjel peste haiduci! Peste cinci sute și cinci Tot haiduci de cei voinici. De ... drumul au rătăcit, Ori haiduci i-au năvălit?" Baba soacra răspundea: ,,Mergi, te culcă, fata mea, De ciobani nu te-ngrija, C-așa bucium' ei cu dor Când le-i dor de casa lor." Soacra bine nu sfârșea, Șalga iar că auzea Glas de bucium răsunând, Pân-în suflet răzbătând. ,,Hei ... că se făcea! . . . . . . . . . . . . . . . . . Cică, mări, de pe-atunci, Când vin cete de haiduci, Drumul lor nici că greșesc, Nici că, zău, mai nimeresc La perdeaua cu câini răi A Șalgăi, a vădanei A Șalgăi, a vădanei De pe malul Dunărei! [1] Șoimul e ... cârd de acele păsări călătoare, își ia zborul de se înalță mult deasupra lor, apoi se repede din senin ca o săgeată și lovește păsările cu osul pieptului, încât acestea cad amețite și se ucid zdrobindu-se de stânci. În timpurile de demult, strămoșii noștri aveau obicei de a îmblânzi ...
Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam
... Nicolaus Olahus - Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam de Nicolaus Olahus Îngrijorat călător, dacă vrei să știi a cui oase Lespedea rece de-aici le-adăpostește, te rog: Mersul grăbit îți oprește și-ascultă a ... auzit-ai de dumnezeescul Erasmus, Căci în acest univers nimeni nu fu mai vestit. Dărăpănatul său trup odihnește-n mormântul acesta Trist, însă spiritul său cu ambrozie-i hrănit. Încă din fragezii ani el dăduse dovadă de mintea Sa minunată la toți oamenii cei renumiți. Când înflorita etate tânără trupu-i ... Biblia tot cerceta. Când a crescut înțeleptul lui cuget și-ajunse om matur, În univers ca o stea fără pereche luci. Iar când cu pas tremurând îi sosi bătrânețea, în lume N-a mai putut încăpea geniul său strălucit. Anii târzii, ce-ndeobște slăbesc ale minții podoabe ... fost cuprinsă de-o vie-nclinare După acest învățat însuși de cer înzestrat. Ea de dorință ardea să-l vadă pe Erasmus Și să discute cu el, sacre cuvinte schimbând, Deci fu plăcută la toți scrisoarea prin care pe dânsul Îl îndemna a veni, tot stăruind ne-ncetat. Tocmai
... și, dacă încet, încet se deprinse cu primejdia călăritului, nu putu însă niciodată să se deprindă cu mirosul tutunului ce călăuzul scotea din lulea, nici cu poziția necuviincioasă ce avea pe cal și de care se înroșea ori de câte ori Alexandru îi adresa vreo glumă răutăcioasă. Cărarea pe care se ... auzi în adevăr zbieratul oilor, întrerupt de lătratul a vro doisprezece dulăi, care, simțind oameni străini că se apropie de stână, dădeau năvală cu o furie nespusă. — În lături, cotarle, mânca-v-ar jigaria! strigă călăuzul învârtindu-și bățul împrejur. Buna vermea la ciobani, am sosit cu musafiri la stână. — Bine ați venit cu sănătate, răspunse baciul Toader Fuior, un om cu cămeșa neagră și unsă, de strălucea ca o mușama în lumina asfințitului. Ia pregătiți, băieți un caș pentru boieri. Mica ceată de călăreți descălecă, iar ... a ciobanilor. Însurățeii însă care pentru întâia dată în viața lor se vedeau la obârșia urdei și a cașcavalului, într-o lume cu totul sălbatică și necunoscută, dar care se înfrățea atât de bine cu sufletele lor, simțeau în inimă o adevărată sărbătoare. Cu privirea însetată, ei urmăreau toate mișcările din stână și iată că baciul cel ...
Elisabeta de Wied - Mihai Eminescu
... țin încă o dată... Venin și farmec... Cu penetul ca sideful O stradă prea îngustă Tu mă privești cu marii ochi... Terține Icoană și privaz Cu gândiri și cu imagini Vis Eu nu cred nici în Iehova Mureșanu Cântec vechi Codrule, Măria-ta Doină, doină greu îmi cazi A frumseții tale forme ... Povestea teiului O, rămâi Sonete Foaia veștedă Scrisoarea I Scrisoarea II Scrisoarea III Scrisoarea IV Scrisoarea V Mănușa Iubind în taină... Trecut-au anii... Veneția Cu mâine zilele-ți adaogi... Lasă-ți lumea... La mijloc de codru... De-oi adormi... Diana Din noaptea... Sara pe deal Nu mă înțelegi La steaua ... ei Andrei Mureșanu Frumoasă și jună Iubită dulce, o, mă lasă... Iubitei Cântecul lăutarului Copii eram noi amândoi... Aveam o muză Doi aștri... Când crivățul cu iarna... O, te-nsenină, întuneric rece... Demonism Miradoniz Eco Odin și poetul Memento mori Povestea magului călător în stele Dacă treci râul Selenei... Adânca mare... Cum oceanu-ntărâtat... Ah, mierea buzei tale Ghazel O arfă pe-un mormânt Care-i amorul meu ... zi întâi de mai Ce șoptești atît de tainic... Femeia?... Măr de ceartă Când te-am văzut, Verena... Pierdut în suferința... M-ai chinuit atâta ...
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... vreo trei năstrușnice ceasuri ; Dar zefirul ce acolo cînd soarele se coboară Precum și cînd se înalță, cu multă iuțeală zboară, Încetînd să mă desmierde cu-ale lui aripi de gheață Din moarte închipuită curînd m-au adus în viață. M-am trezit deci cu putere după odihna gustată — Ce folos că pînă-n sară iarăși am pierdut-o toată Căci compania ce-acolo spre odihnă poposise, Neștiindu-mi ... alții bine îl chizășluiră, Că cu bahica aghiasmă gîtleju-și aghesmuiră, Îi coboară jos și-ncepe singur toți caii să mîie Cu astfel de iscusință, cu astfel de vitejie, Chiar ca Ahil, care colbul îl amestecă cu norii Prin goana cea fioroasă ce-ngrozise privitorii, Cînd alunga-n fuga mare caii spumați de-nfocare În tîrîirea lui Ector la a Troii ... grabă cu toții iraăși ne-am apucat drumul. Și-ajungînd în șese ceasuri la apele minerale, Am scăpat de astă lungă ostenitoare cale. La Borsec, cu feredaie, cu mese, cu adunare Se uitase mai cu ...
... ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine? — Ia așa... cu tine mi-e mai vesel... — Ți-ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu văd că ție-ți plac glumele... — Știut că ... nu ți-oi spune eu... Nu vreau eu să vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea ... de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea bun și tot încă tremurând de frică, păzitorul nehotărât deschide portița și, cu ochii închiși, aleargă înapoi. La cotitura cea dinspre aleea cea mare el aude grăbindu-se niște pași, și cineva îl întreabă cu un glas șuierător: — Tu ești, Timofte? Da unde-i Dumitraș? Iar trecând cu ...
... ce să merg la moara cea din Mitrievo... La ce dracu să mă mai duc și eu acolo? Eu mai bine, drăguță, voi sta aici cu dumneata... — Ce să mai stai cu mine? — Ia așa... cu tine mi-e mai vesel... — Ți-ai găsit și tu om de veselie! Drumețule, eu văd că ție-ți plac glumele... — Știut că ... nu ți-oi spune eu... Nu vreau eu să vărs sânge, că demult ai fi pierit, ticălosule... Stai! Genunchii păzitorului se îndoiaie. El închide ochii cu frică și, tremurând cu tot trupul, se reazemă de zid. El ar răcni, însă știe că răcnetul nu va ajunge la loc locuit de oameni... Alăturea cu dânsul stă trecătorul și-l ține de mână... Vreo trei minute trec în tăcere. — Unul îi bolnav de înferbințeală, celălalt doarme, dar al treilea ... de la poartă și s-aude cum sare șanțul. Presimțind ceva nu prea bun și tot încă tremurând de frică, păzitorul nehotărât deschide portița și, cu ochii închiși, aleargă înapoi. La cotitura cea dinspre aleea cea mare el aude grăbindu-se niște pași, și cineva îl întreabă cu un glas șuierător: — Tu ești, Timofte? Da unde-i Dumitraș? Iar trecând cu ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... slugă, Și fie-ți scârba vindecată; Dorința ta, ce te usucă, Nu fie veșnica dorință; Ai proslăvit a mea crăie Tu prin slujirea cu credință Și-ai ridicat-o la mărire Cu înțeleapta-ți cârmuire... Cu-a noastră tare stăpânire Să lupte-acum cine încearcă, Și ce războinic îndrăznește Hotarele să ni le șteargă? Rămâi, te rog. Împărătește Ți ... neclintit ca fierul Viața pentru adevăr și-a dat... Dar slava cântecelor mele Pe altul are să-l mărească: El nu-i ostaș cu arme grele, Nu-i cu cunună-mpărătească, El vine nu strălucitor, Ducând cu sine biruința, Ci vine ca Mântuitor, S-așeze noua lui credință. Prin ceața vremii îl zăresc C-o gloată mică de pascari, Ce-n urma ... n sine eu nu port, Și spinii frunții ș-a Ta jale, De ce cu Tine nu cad mort? O, de-aș putea cu umilire Să mă ating de haina sfântă, Să umbl pe-acolo cu smerire, Pe unde-a-mblat Ființa blândă -- Nădejdea mea și apărarea, Puterea și-acoperământul!... Eu Ție toată cugetarea, Dorința inimii și gândul -- Ți ...