Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN LOCUL
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 1058 pentru ÎN LOCUL.
Duiliu Zamfirescu - Fiica haosului
... ai venit, dar vei pleca, Mă vei lăsa pe veci în jale. Eu nu te pot împiedeca De-a te supune firii tale. În lumea ta locuitor Sau mort, pierdut în vremi senine, Tu ești de-acum nemuritor Căci ești de-a pururea în mine. Eu te-am iubit așa cum ești (Nemuritoare cum mă știu): Cu forme crude, omenești, Dar cu suflare de om viu. Căci viața e ... cât poți să numeri: Când vei sfârși, voi fi-napoi.â€� Și astfel tânărul zicând, Porni din nou pe lungul drum. Se întorcea din când în când, O mai zărea acum și-acum, Până ce ochiului deschis Pieriră liniile firii, Cum pier ființele din vis În haosul neamintirii. Iar ea, cu sufletul la gură Și ochii osteniți de clipăt, În delicata ei făptură Lupta să-năbușe un țipăt. Căci, Zână scoasă din poveste, Ea îl iubise omenește, Și legea omenească este Să sufere cine iubește ... O stea! o rază! o scânteie! O licărire de lumină! Și bucuros atunci să-și ieie Pedeapsa pentru orice vină. Dar vina lui nu sta în el, Ci vina lui era ...
Nicolae Gane - Petrea dascălul
... Atunci figurile lungi și solemne ale lorzilor se făcură și mai lungi și mai solemne, căci dorul lor era acum aproape să fie împlinit; aveau, în sfârșit, să deie ochii cu sahastrul Carpaților și să aibă ce istorisi despre lupta cu dânsul, când se vor întoarce în țara lor. Ei își înarmară puștile nu fără oarecare bătaie de inimă, deși de altfel erau desprețuitori de primejdii, și stătură câtva timp în așteptare; dar ursul nu se arătă. Atunci ei aruncară o privire întrebătoare asupra lui Petrea Dascalul, iar acesta înțelegând gândul lor, le arătă printre cioate ... urs să iasă pe cealaltă parte. Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, căci, fiind vânt, fumul, în loc să intre în vizunie, se împrăștia în toate părțile. În vremea aceasta flegmaticii engleji începură să dea semne de nerăbdare, crezând că Petrea Dascalul, în care de la început nu prea avuseseră încredere, era cu adevărat un șiret ce-i purta cu vorba. — E trândav ursul, zise Petrea cam ... putea să hotărască între om și fiară. Apoi se făcu iarăși liniște adâncă, liniște de mormânt, timp de mai multe minute lungi, nemăsurat de lungi, în
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... căutăm, Mintea fără greutate se deprinde, ș-o aflăm. Rima la cuvânt se pleacă greutăți făr-a-arăta Și-l dezvoltă ajutându-l, în loc de a-l strâmtora. Dar ne-ngrijind-o, se scoală rebelă, n-o poți ținea, Și-n loc s-o reții, urmează înțelesul după ea. Urmați, țineți după minte, și oricâte laborați, Lustru, preț tot de la dânsa ne-ncetat vă-mprumutați. Mulți ... el caută s-adorm. Puțin se cată autorii născuți a ne-ngreuia, Care p-un ton totdauna pare c-ar psalmodia. Ferice care în versuri e dotat d-acel mister Să treacă din grav în dulce, din plăcut în mai sever; Cartea sa la cer aleasă, plăcută la cititori, La librari e ocolită foarte des de amatori. Orice scrieți, vedeți bine prea jos a ... exprimăm Ori le lămurim mai bine, ori mai mult le-ntunecăm; Ceea ce cunoaștem bine se enunță lămurit, Vorbele prin care-o zicem vin pe loc și nimerit. În orice scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... căutăm, Mintea fără greutate se deprinde, ș-o aflăm. Rima la cuvânt se pleacă greutăți făr-a-arăta Și-l dezvoltă ajutându-l, în loc de a-l strâmtora. Dar ne-ngrijind-o, se scoală rebelă, n-o poți ținea, Și-n loc s-o reții, urmează înțelesul după ea. Urmați, țineți după minte, și oricâte laborați, Lustru, preț tot de la dânsa ne-ncetat vă-mprumutați. Mulți ... el caută s-adorm. Puțin se cată autorii născuți a ne-ngreuia, Care p-un ton totdauna pare c-ar psalmodia. Ferice care în versuri e dotat d-acel mister Să treacă din grav în dulce, din plăcut în mai sever; Cartea sa la cer aleasă, plăcută la cititori, La librari e ocolită foarte des de amatori. Orice scrieți, vedeți bine prea jos a ... exprimăm Ori le lămurim mai bine, ori mai mult le-ntunecăm; Ceea ce cunoaștem bine se enunță lămurit, Vorbele prin care-o zicem vin pe loc și nimerit. În orice scriere-a voastră pe sine vă respectați Și-n orice exces de sacră limba s-o considerați. Surda sunt pus în ...
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... mințile le fură; Și dus-o-au pe aripi în locuri depărtate Cocoarele-n triunghiuri prin aer înșirate, Și spus-a vântul ager, în veci neodihnit, Că nu-i copilă alta mai dulce de iubit. În grabă alergat-au din toate-a lumii zări, De peste munți, din funduri, de peste nouă mări Cei mai viteji și mândri feciori ... apa ce oglindă obrazu-i la trezie, Nici cerul, nici pământul!... dar umbra să o știe! Ades copila, pradă gândirii ce-o răpește, Se scaldă în lumină, cu soarele grăiește Și zice: Tu, al lumii monarc strălucitor! O! splendidă comoară de viață și amor! Tu, ochi deschis în ceruri să vadă-a mea iubire! Tu, singura-mi dorință, tu, dulcele meu mire! Pleca-voi, ah! pleca-voi, luând urmele tale, Să ... al soarelui palat. Pe unde-ți merge gândul, stăpâna mea iubită? O-ntreabă glasul umbrei de cale obosită. Ah! dragă surioară! duioasa Lia zice, Zărești în depărtare cea insulă ferice Plutind sub cer albastru pe-a mării albăstrime? Vezi tu colo, în
Dimitrie Anghel - Mihail Kogălniceanu (Anghel)
... pline de ironii. În fața mesei bogat încărcată, cu șervetul alb înnodat pe după gît ca la un copil, cu furculița și cuțitul ținute războinic în mîinile mici gata parcă de apărare, vorbind și mîncînd ca un Gargantua, așa mi-l arată mai bine mintea. Și în casa noastră, într-o ramă de aur a stat pînă tîrziu un portret, pe care tata, în admirația lui, îl aninase la locul de onoare. În fața biroului, dacă ridicai ochii, îi întîlneai privirea mioapă după ochelari și, fără să vrei, un respect adînc te cuprindea față de fruntea aceea boltită ... portretul jos din cui și să-l urce în pod. Portretul apărea și dispărea după cum erau și vremurile, și conul Mihalache știa dinainte, intrînd în casă și ridicînd ochii spre locul cunoscut, la ce fel de primire trebuia să se aștepte. Acest episod hazliu s-a repetat de ... răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpîni. Mîna lui mică și fină duce la gură din cînd în cînd o sticluță din care bea și, în ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... întru mărire, Stătuși cu mare slavă, și-n slav-a ta sfințire Lumii celei uimite zâmbind îi arătă Că treci, dar pomenirea-ți în veci nu se va șterge. Și va umplea pământul, și ne-ncetat va merge Din om, din loc, din veacuri așa cum răsună. II Stăpânul veciniciei, în fapta sa cea mare, Când soarta din voință-i pe univers a pus, D-atunci tu hotărâtă ai fost întru păstrare În sânul acel tainic vecilor făr'apus, Ca să răsari odată cinste la omenire Și a creștinătății prescrisa împlinire, Drepturi de ani pierdute noroadelor ... cer îndestulare Și pe pământ îl puse în vecinică mirare. Trecuși, dar niciodată noi nu te vom uita. III Trufașa-ți auroră, eu fruntea-ncoronată, În mână cu măslinul, în slavă nainta, Ș-o nouă sărbătoare, în tabără cântată, Din cerul cel prea rumen pământului vestea. Nainte de ivire-ți, ca zâmbetul nădejdii, În inime viteze ce-au înfruntat primejdii, Tu ca un foc în ele luceai dumnezeit. De mii de ori răsară soarele și sfințească, Căci dulcea ta lumină în veci o să lucească ...
... El morții dă repaos, dă dragoste vieții! Dar colo într-o casă la margine de sat Nevasta nu-și găsise nici vreme de-mbrăcat, Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii. Cu fața pustiită de viforul durerii Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat În leagăn. Capu-i veșted îi geme răzimat De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul. Ea, veselă de-a pururi, abia știu ce ... a gemut, Era durerea mamei, că ei i s-a părut C-aude roata morii și roata stă deodata. Se uită lung în giuru-i, se-ntoarce-nspăimântată, Cu ochii plini de vifor, cu sufletul pătruns D-un fulger: parcă vede în cas-aici ascuns Dușmanul ei, hainul, ce vine să-i sugrume Bărbatul și copila, pe dragii ei din lume. Să nu ne lași, măicuțo! îi ... de-un nebun, Desculță, nedormită, și hainele ei spun Că nu e semn a bine, ca-i blestem și pierzare, Pedeapsă peste dânșii, în ziua asta mare. Ea însăși buimăcită în jurul ei privea, Căci își pierduse capul și nu-și mai pricepea Cărările; ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... vrea reluarea firului tradițional pentru a mântui cultura românească de schimonosirile cu care o desfigurase, și o mai desfigura, pedantismul primitiv al începătorilor. În această mișcare de naționalizare inteligentă, făcută în spirit critic, Alecsandri ne apare ca un adevărat Ianus bifrons: el a scris în felul vechii poezii tabietlii și încă lăutărești , a scris și o poezie cu totul nouă, care în o parte a ei este localizare de modele străine, însă aproape totdeauna localizarea e desăvârșită; vor fi Lamartine și Hugo la mijloc, însă ... numim: poezie de album. Era în natura lui Alecsandri să producă acel fel de poezie care în teoria literară se numește poezie ocazională - însă nicidecum în înțelesul, foarte deoseibit de cel uzual, în care a întrebuințat cuvântul acela Goethe, care spunea că toate poeziile sale sunt fragmente ale unei mari spovedanii și în acest înțeles sunt poezii ocazionale. Alecsandri trebuie să fi fost un minunat improvizator; era de tipul celor care oricând pot scrie poezie, o scriu oarecum ... două versuri pornesc pictural, par a promite o viziune vie și, pe cât se poate, o viziune foarte proprie a mării. În ...
... Șesuri, văi, norii din cer În urmă-i departe pier. Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codri merei pustii Unde urlă fiare mii, A intrat fata voinică Și se duce fără frică Pe-o strâmtoare de potică. Umbra nopții ... a pornit, Vântul suflă, vâjâiește, Codrul urlă, clocotește, Tunetul în cer vuiește. Dar ea-ndeamnă tot mereu Calul ce răsuflă greu Și mult drum în urmă-i lasă; Că cine doru-l apasă, De furtuni cerești nu-i pasă! Iată-a sosit în ceas rău Pe malul unui pârău, Pârău mic și fără nume Ce curgea tainic în lume, Printre flori revărsând spume. Hai, voinice, la cel mal (Zis-a fata către cal.) Dar pe loc calul s-oprește, În pământ ochii țintește Și cu groază sforăiește. Haideți, hai cu Dumnezeu Să găsim pe dragul meu, Că de mult amar de vreme După el sufletu ... n zori, Zăcea trupu-i printre flori, Lângă malul alb de spume... Și de-atunci pârău-n lume Poartă-al Maghiarinei nume. 1843, Slatina Note În munții Slatinei curge un pârău mic cse numește Maghiarnița. Legenda poporală spune că numele lui se trage de la întâmplarea descrisă
Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți
... umilință, Ea așteaptă sau iertare, sau vrun blestem fioros. Tocmai atunci a sa maică împreună cu-al său tată, Șezând amândoi pe vatră în gânduri acufundați, Își spuneau făr’ să grăiască de nenorocita fată, Prin duioasă cătătură a ochilor lăcrimați; În sfârșit, maică-sa curmă acea tăcere cumplită, Zicând: "În acest ceas poate Gafița, cu-al său amat, În sânul îmbelșugării viețuiește fericită, Negândind la sărăcia părinților ce-au lăsat"... Ce-mi pasă, zise bătrânul, dacă la noi nu gândește, Ce-mi pasă de ... peste mine-au trecut; Ș-am alergat ca un tânăr după carul ce răpise Pe nelegiuita fiică, dar să-l ajung n-am putut; Căci în repedea sa fugă vederile îmi orbise, Cu colbul ce ridicase pân’ s-au făcut nevăzut... Dar, în sfârșit, către sară, după multă alergare, Când am găsit ticăloasa în al său mândru palat, I-am cerut câteva ore să-mi dea măcar ascultare, Gândind s-o fac să-nțeleagă c-au făcut mare păcat ... de lângă casă, Se trezește zbuciumată de durere și de chin; Și simte că vântul rece o pătrunse pân’ la oase Și că-i prefăcu în gheață țâțișoarele