Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CASĂ
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 614 pentru ÎN CASĂ.
... ivește, Și-n Tibru focul oglindirii Luciri de aur risipește. Se scoală Roma zgomotoasă... Ca moartea tinerei să vadă, Mulțimea ei gălăgioasă Ticsește circul tulburată. În haina sa împărătească Cu aur numai și argint, În gloata lui prietenească, Neron s-a așezat. Privind În negura îngândurării, Albin s-așează printre ei. Și noaptea neagră-a întristării Se oglindește-n ochii săi. Vuiește zgomotoasa gloată, Cu nerăbdare așteptând ... ei, cu crucea-n mână, Cu haine albe, fără teamă, Ieșit-a tânăra creștină, Împăciuită fără seamă. De-odată via tulburare Se schimbă în adâncă pace. Albin uimit, fără mișcare, Stă ca o umbră, groaznic, tace... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și glasul sfintei în tăcere De-odată-n circ a răsunat: V — ,,Eu gura mea tremurătoare N-oi mai deschide-o-n viitor: Iertați creștina, căci ... Iertând chinuitorii mei Eu rugăciunea mea, ce arde, O duc în ceruri pentru ei... Să-i ierte dar Mântuitorul Pentru sfârșitul sângeros, Primească-i Răscumpărătorul În marea turmă-a lui Hristos! Lumina-nvățăturii sfinte Ce focul dragostei aprinde Și-a păcii lasă urmi neșterse, În ...
... pe jos se tăvăleau, Dar pe Badiul nu-l slăbeau! Badiul încă mai zicea: ,,Băduleasa mea frumoasă! Cu ochi mari de puică-aleasă, Mergi degrabă în cea casă; Pune față la ghileală, Buze moi la rumeneală Și sprâncene la cerneală; [6] Apoi vină-aice-n casă, Doar or vrea ca să ... se învârteau, Turcii sărea și fugea Dar păcatu-i ajungea! Care scăpa de stâlpan, Nu scăpa de buzdugan!... Noaptea neagră când cădea, Clăi de turci în foc ardea, Și lumina se-ntindea Pe luciul Dunării, Pe valurile mării. Iar nevasta Badiului, Cumnățica Marcului, La cel foc grozav căta Și cu jale ... ↑ Un lăutar din satul Foltești, ce se află la coada lacului Brateș, lângă Galați, zicea următoarele versuri: Cu-o frânghie de mătase Împletita-n în trei, în șase Cât și brațul meu de groasă, Tăia carnea pân' la oase Și cu două de fuior, Cât un fluier de picior, Dar când Badiul ... două se rupea, Numai lațul de mătase Nu-i da drumul ca să iasă, Ci-l strângea, strângea cumplit, Ca un șarpe-ncolăcit. ↑ Femeile în
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... Decât în zi de praznic un popă liturghia, Nici somnul, nici odihna nu-l prinde ca pre alții. Pe când cocoșul cântă, el este-acum în târg, Chiar viața nu își cruță, unde câștig privește, Ș-abia sosind din China în altă parte pleacă. El nu se îngrijește de vârsta sa, de timp, De valurile mării nu-i pasă nicidecum. Cu părul alb și gârbov, cu ... el. Dar oare-atunci mulțimea cu ce-l va folosi, Când unda săpând malul de subt a lui picioare, Va înghiți pre lacom în valurile sale? Clearh disprețuiește iubirea de argint. Din cap pân-în călcâie în aur strălucind, Palate mândre are în Moscva și afară, Împodobite toate cu mare bogăție. El ține masă-ntinsă; tacâmurile lui Nu au vro osebire din cele-mpărătești, Din casă pân-la ... știe? — ce-a dat pe o broșură Ca să se tipărească că e de dânsul scrisă. Văzând că sunt la cinste cei în război răniți Răbdă să-i ciunte nasul și pieptul își dungă. Aleargă ca besmetic în lume după slavă, Când slava o dau numai năravurile bune. Glicon la alții merit nu află nicidecum. De este oarecine plăcut și priimit, Un altul
Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină
... stătu o clipă, fără suflare, sub talpa cizmei grădinarului. Avusese noroc de-o pietricică ce lăsase lângă dânsa un gol. De ce-ți atârnă viața în ziua de azi! Dar trebuia să se păzească cu tot dinadinsul. Trai e acela când ești nevoit să-l cumpănești în fiecare clipă? Umbla numai pe dibuitele: cercetând, ocolind, ispitind. Colo e apă, dincolo oameni, mai la o parte un cărucior cu copii. „La ce ... m-a lăsat Dumnezeu dacă n-am părticica mea de pământ? se întreba gângania. Unde să mă așez ca să rămân liniștită?â€� Atunci în față i se ridică deodată casa, locuința stăpânului grădinii. „Sus, acolo, trebuie să fie bine... dar e prea înalt.â€� Să se ridice cu cumpătare. Întâi zbură pe vârful unei ... mii la un loc; furnica, dacă ar fi de o sută de ori mai mare, i-ar fi destulă mintea pe care o are acum, în vreme ce atâtea dobitoace, mari cât munții, dacă ar fi de o sută de ori mai mici, nu le-ar ajunge mintea pe care o ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Credință
... Ştefan Octavian Iosif - Credinţă Credință (Baladă din Litvania) de Ștefan Octavian Iosif De cîntece răsună codrul În faptul mîndrei dimineți; La casa mică din poiană Descalecă un călăret. „Hei, bună vremea, mătușică. Drăguța unde mi s'a dus? — Pe pat de moarte-i ... scara 'n pripă Cu gînd pierdut, cu suflet stins De ușă, biet, se sprijinește Nu poate 'nainta de plîns. O vino, vino, mult dorite, Căci în curînd mă vei dori: Curînd acești doi ochi albaștri Cu pînză s'or acoperi. În haină albă de mireasă, Mireasa'ți va dormi 'n sicriu, Și n'o vei duce tu la nuntă, Și nici acasă, mai tîrziu. M'or ... fete 'n sat...â€� „Tu ce mi-ai fost de-apururi dragă Și'n veci de veci nu mă 'ntristai — De-ai știi în inima'mi, sărmană, Cu vorba ta ce rană tai!â€� Lung se priviră plini de jale, Așa duios, cei doi iubiți Cu mînile înpreunate â ... lin închide ochii; El scoate-atunci încetinel Inelul ce-l purta pe deget; Pe gură-i puse-acel inel. Și dac'a plîns în clip'aceea Mă 'ntrebi pe mine-acuma tu? - Chiar eu am isbucnit în
Panait Istrati - Chira Chiralina
... cea mai mare desfătare a trecătorilor. Gluma cu tutunul era și mai bună. Stavru nu pregeta să acosteze pe orice cunoștință îi ieșea în cale și să-i ceară să “răsucească“ și el o țigară, dar de îndată ce era servit, în loc de a înapoia tabachera cu mulțumire, el o băga în propriu-i buzunar, care era spart, de unde ea îndată cădea, rostogolindu-se pe pământ. Atunci se repezea, o ridica, o ștergea, se scuza, și ... astea, lucruri ciudate se întâmplaseră, care-l tulburau și-l încurcau: câteodată în plină glumă și năzdrăvănie, Stavru, serios, se întorcea către Adrian pironindu-l în ochi cu o privire limpede, liniștită și stăpânitoare, cum facem când ne uităm în bunii și naivii ochi ai unui vițel. Atunci el se simțea micșorat de acest limonagiu de bâlci, de acest analfabet. I se părea straniu și ... unde. Pe la Brăila, nu venea decât să se aprovizioneze. Adrian a fost tot atât de mulțumit să-l întâlnească acum pe bancă în grădină, cum trebuie să fie mulțumite râurile când se unesc cu fluviile când se pierd ...
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
... crește grâu-n casă Ș-a ajunge pâine-n masă! III Zi și noapte vicolește, Nevastă, nevastă! Dorul tău mă prăpădește, Nevastă, nevastă! Casa ta-i descoperită, Mie-mi pare șindilită, Casa ta e dezvelită, Mie-mi pare poleită. Când mă uit la casa ta, Mi se rupe inima. Când îți zăresc umbletul, Rău îmi arde sufletul! IV Frunză verde de măslină, Trecui Nistrul, apă lină, Să vedem pâinea ... colo sunt muntence Cu vers dulce femeiesc Și cu suflet românesc“. X Frunză verde de pelin, Tu străină, eu străin, Amândoi ne potrivim. Hai în codru să trăim, Haide-n codrii Bâcului [4] , Pe marginea Prutului, Să ne facem bordeieș Cu ușorii de cireș, Și cu patul de măcieș, Când ... Nici averea nu le iau, Nici iubirea nu le vreau, Ci tot plâng, jelesc mereu La mormânt, la soțul meu, Pe mormântu-i iarba crește, În mormânt el putrezește, Inima mi se topește! XIII Frunză verde peliniță, Pe cea verde moviliță Se rotește-o păuniță Ș-un păun cu chica scurtă ... rusească, căci și-au păstrat foarte bine pân-acum datinile, limba și tipul strămoșesc. ↑ 2 Bălțile sunt un sat mare de pe malul Prutului ...
Constantin Stamati - Omul și pământul
... Căci voi numai la lume priviți cu îngâmfare, Ca când ar fi eternă a voastră moștenire, Iar la pământul negru, ce-l călcați în picioare, Priviți cu defăimare, ca la o mârșăvie; Eu ți-oi spune misterul, ca el să-ți fie armă, Ție și altor oameni ce moartea ... oameni făr’ de cuget, Mă spurcă, mă încruntă cu-a fraților lor sânge, Și apoi mor ca tigrii, cugetul nemustrându-i, Și mistuiesc în mine afurisite oase"... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aici glasul cest dulce, ce îmi șoptea pământul Și-mi încânta simțirea, se curmă de suspinuri... Dar mai apoi îmi zice: "Spune ... lui zile le voi umple de bine, Dându-i belșug, avere din sânurile mele; Și a lui rămășiță cu drag o voi ascunde În sine-mi ca o maică mormântul podobindu-i Cu flori mirositoare; și etern a lor suflet Ca pruncul neculpabil va locui în ceruri. Dar celor făr’ de lege, ce nu vor să m-asculte, Le voi vesti sfârșitul cu groaznice furtune. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deci tu la nevoi grele pe ... nu găsești în ...
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... Dosoftei - Psaltirea în versuri Psaltirea în versuri de Dosoftei Cuprins 1 Psalmul lui David, 1 2 Psalomul lui David, 21 3 Psalomul lui David, 46 4 Psalomul lui David, 48 5 ... dânș în sâlță. Legătura să le spargem, În giugul lor să nu tragem. Că Dumnezău toate vede Din scaunul său ce șede 1 ce veți. În ceri, unde odihnește, De-acolĂ³ pre toț prăvește. Pre pizmașii și pârâșii Domnul va râde de înșii Și-i va mustra de ocară Pentru carea ... prisosască, Oloiul să nu lipsască. Iară eu cu pace bună Voi adormi depreună, Și când din lume m-ii1 duce, Mă vei odihni cu dulce, În casa ta cea senină, Cătră nedejde deplină. PSALMUL 5 Sloboz, Doamne,-n urechi svinte Grai cu de jele cuvinte Și mi-ascultă mișea rugă La greu ... eu, Dumnezău svinte, Cu mila ta de mainte, Îț voi intra-n svânta casă, Unde șez, Doamne, la masă, De m-oi închina cu rugă, În frica ta, ce țî-s slugă, În beserica ta svântă. Și mă du fără de smântă Spre-adevăr, să nu duc greață, Că tu, Doamne, m-ești povață Și spre tine-m ...
Emil Gârleanu - Cine a iubit-o!
... păru că aude ceva, niște clinchete înăbușite, așa ca loviturile de lingurițe în paharele pline, și odată cu ele i se strecură o picătură caldă în suflet. Se ridică repede și alergă la geamul ușii, în sală. În poartă răsări ceva negru, care se mărea, se apropia, până ce se desluși că e un poștalion. Caii se izbiră cu piepturile de fruntea troianului ... și, cu capetele în sus, începură să taie pârtie prin zăpadă. Dar cu toate puterile lor încordate, după câteva clipe, se opriră. Surugiul se înălță în scări și se auziră, întretăiat, strigătele lui: Măăi, Măăă... să vie argați cu lopețile... Cine dracul să poată intra în iadul ista?... Morților... Măăă, n-auziți, dugleșilor ?! Boierul Toma împinse cu putere ușa înțepenită de zăpada strânsă în cerdac și strigă și el la argații care de-abia acuma își scoaseră capetele afară. După ce se uitară ca niște oameni buimaci de băutură ... luat-o atunci, dacă n-ai iubit-o? Toma răspunse liniștit: — Am luat-o pentru bani. Fără zestrea ei, azi n-am sta aici, în casa
George Topîrceanu - Taina nopții
... George Topîrceanu - Taina nopţii Taina nopții de George Topîrceanu În lumina lunii doarme Casa dragii mele, I-au cuprins pridvorul tainic Ramuri de zorele. Dulci chemări nelămurite Tremură departe. Draga mea a dat sfioasă Crengile-ntr-o ... bate luna-n față Și mă știu vecinii... — Lună albă, lună mută, Lună călătoare, Cum te-aș smulge de pe ceruri Să te-arunc în