Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎMI
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 1039 pentru ÎMI.
Ion Luca Caragiale - Istoria se repetă
... și amabil cu publicul. Cum scrie articolul, se duce la "fundatorele și directorele" Românului , C. A. Rosetti, și-i zice: - Domnule Rosetti, eu îmi pui candidatura în Prahova la al patrulea!... Rosetti se uită lung la el și-i răspunde îngâimat: - Bine... Ai ceva șanse? - Mai e vorbă! - Bine ... din localitate. Să nu uit a spune că Rosetti era prezidentul consiliului electoral central al marelui partid. - Stane, am venit... - Bine ai venit! - Îmi pun candidatura la al patrulea. - Bravos! - Știi câtă popularitate am... și începe să numere pe toți popii, primarii, notarii, dascălii și țăranii pe care-i ... ce numaidecât? Stai să mai vedem prietini în oraș... Mâncăm deseară cu mai mulți... mai ne chibzuim... - Ce să ne mai chibzuim? răspunde Pandrav impacient... Îmi pun candidatura... Am șanse. - Ei! șanse! să vedem. - Ce să vedem? omule! tu nu știi ce șanse am? - Ba știu, dar în sfârșit, acuma numaidecât ...
Ion Luca Caragiale - O vizită la castelul %E2%80%9EIulia Hasdeu%E2%80%9D
... o vederea operei sale de piatră, tot asa de minunată ca și celelalte opere ale sale. — Stai să vezi... încă n-ai văzut nimic! îmi răspunse... Și, mai întîi de toate, asta nu e opera mea, este opera fiicei mele, stăpîna castelului. Noi suntem aci numai în gazdă. Pentru aceea ... In curte. D-na Hasdeu își îngrijește pensionarii, popoare întregi de pui. |D. Hasdeu, care și-a făcut siesta de 15 clteva minute, Îmi iese înainte... E mai tînăr chiar decît adineauri si-mi zice: — Acum, iar sus! sus! Ne urcăm pe terasa întîia, deasupra căreia marele donjon ... asupra problemei creațiunii. Savantul poet speră că în curînd opera fiicei sale va putea fi dată publicului. Din această vastă operă, d. Hasdeu, depozitarul ei, îmi permite să citesc cîteva pagini miraculoase. îmi este peste putință, firește, să reproduc cît de palid propozițiunile filozofice cuprinse în acele pagini. Mă mărginesc a rezuma înțelesul ce l-am ...
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... e viu s-ascunde de spaimă năpădit. Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine De te adăpostește și tu, rămâi la mine. - Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător, De buna ta primire sorțit sunt să n-am parte, Pleca-voi înainte, în noapte, sunt dator Să merg fără-ncetare și ... cu molcoma-i aripă, Și-nfiorați de vise, dormi-vom amândoi, În vreme ce afară, în bezna fulgerată Va chinui pădurea furtuna-nverșunată. - Nu, suspinând îmi zise ciudatul călător, Prin negură-nainte, porni-voi... sunt dator! Mișcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios Eu îl privii mai bine. O nobilă ... în noapte mergi singur lăcrămând, Ce poate să te-ndemne, ce poate să te-mbie A rătăci prin beznă sub crunta vigelie? - Vai, îmi răspunse dânsul, așa sunt osândit A-mi ispăși păcatul, altmintreli nu pot face, Mă leagă pe vecie un vechi blestem cumplit, Odihnă să ...
Mateiu Caragiale - Singurătatea (Caragiale)
... credință, nădejde și iubire, Prin ele doar s-atinge fugara fericire, Urmează-le deci legea și nu te vei căi... - Taci, îi răspund, mai scumpă îmi e a mea durere, Prin ea spre-nțelepciune eu cugetu-mi ridic, Ce-mi pasă dacă sufer, când sufer în tăcere, Când nu ... mormânt... Cu amăgiri deșarte și seci seninătatea De tinzi să mi-o mai turburi, de-acum e în zadar... Piei dar și-n pacea nopții îmi lasă voluptatea De-a fi cu totul singur, redă-mi singurătatea... Târziu ușoara șoaptă, încet se stinge, iar. Din ce în ce mai ... ciudata arătare Pe nesimțite piere din undele-argintii, Când spelb și searbăd cerul iar sângeră la zare Și, deșteptând frunzișul, a dimineții boare Îmi
Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei
... înălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah, ce văd? E vis? O-ntunecime Ridică colți înalți din frânta mare. Cine îmi spune ce minune-i? Nime? Din ce în ce un rai în depărtare Se desfășoară dintre stânci trunchiete, Plesnite lin de undele amare. Munții înalți ... plină și de frumusețe: Ș-a o privi doar soarelui se cade. * Într-un sarai cu cůpola rotundă, Pe scări de marmură îmi urc piciorul, Pe stâlpi înalți las umbra să pătrundă, Sub bolta porții calc de flori covorul, Cărare-i el prin de-aur nalte glastre: În ... Picioare de zăpadă, mici și goale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis pe-un scaun De vișinie catifea și moale. Dureri și ani, și toate îmi disdaun Aceste vise-aievea la vedere: Mă mir cum în Olimp se mir-un faun. Frumoasă e în visu-i de plăcere, Cu fața albă ...
Mihai Eminescu - A frumseții tale forme...
... ce stejaru-l înconjoară... Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă, Cât de dragă-mi ești... Nu întreba ce îmi mai bate O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură! Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți ... astfel ele-s înfrățite: Fără sânge nu-i viață, făr- de-amorul tău nu-s eu  Și o clipă fără tine chiar de mine îmi e greu, Nu mă vreau pe mine însumi, nu vreau lume  toate-s pleavă, De nu ești, lumina lunei s-a-nnegrit ...
Mihai Eminescu - Amicului F.I.
... scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț printre pustii, Mă usc ca crucea pusă-n câmpii Și de blesteme mi-e neagră gura. Îmi târăsc soarta ca un vultur Ce își târăște aripa frântă, Viscolul iernii moarte îi cântă, Moarte, îi râde tot de-mprejur. Am uitat mamă, am ... senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voi să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se ...
Mihai Eminescu - Amicului F. I.
... scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț printre pustii, Mă usc ca crucea pusă-n câmpii Și de blesteme mi-e neagră gura. Îmi târăsc soarta ca un vultur Ce își târăște aripa frântă, Viscolul iernii moarte îi cântă, Moarte, îi râde tot de-mprejur. Am uitat mamă, am ... senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voi să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se ...
Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic
... Pârâul ce-ntre pietre curgând neîncetat Și el pare că-ntreabă de ce ochiul meu plânge? De ce atâte lacrimi varsă neprecurmat? Zefirul pintre frunze îmi pare că-mi șoptește: Acel iubit de tine în veci nu te-a iubi! Apa cu-a ei murmură iar pare ... dorință nu mă voi îndulci. Cântarea filomelei îmi pare-așa de tristă, Ca plânsul cucuvaiei, ca glasu-i cobitor; Ș-a silfului saltare îmi pare o tempistă Și lucea aurorei un nor îngrozitor. Și salcea rămuroasă o simț c-ar vrea să zică: Ființa părăsită de soartă, de noroc ...
... să nu-mi dau pielea ursului în loc să mi-o deie el mie. Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. Auzi, trei urși!... Unul înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam ... aștepta să dai bună dimineață cu trei urși, te-aș ruga să te înțelegi cu Catrințaș ca să te ducă în locul unde eram eu. Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile ... frumoasă poveste, și mă mustram pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate ... se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vro trei oare au stat ca o amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută, curajul la loc, ba încă ...
Paolo Antonio Rolli - Depărtarea
... Umbra voastr-o coperi! Curs de ceasuri fericite Cât de repede fugi! Spuneți, spuneți, drage unde, Voi vedea-o eu sau nu? Vai! dar eco îmi răspunde Și îmi par' că zice: nu! Simt o dulce murmurare, Un suspin poate va fi; Poate-a zâne-mi e oftare Ce îmi zice: va veni. Vai! e râul ce se frânge Printre stânci lăcrimător, Și nu murmură, ci plânge, Că-i e milă d-al meu dor ...