Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (ÎN)DEPĂRTAT
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 383 pentru (ÎN)DEPĂRTAT.
... mele, Un cer senin cu mândre stele — Și floarea sufletului meu. Dar floarea, când ai vrut s-o scuturi, S-a veștejit în mâna ta. Acu-n zadar îmi ceri săruturi, Aleargă iar: vei prinde fluturi Și alți obraji vei săruta!... Nu-ți mai cerșesc, ca-n altă ... Lumină stinsă pentru veci, Așa cum visul meu te-arată, Eu te iubesc... Dar niciodată Pe tine, umbră care pleci! De-aceea, împăcat cu mine, În urma ta, străin mă vezi. Nu-ți zic decât: te du cu bine! .......................... Și zâmbitor mă uit la tine, Cum tot mai mult te depărtezi ...
Vasile Alecsandri - Pâinea amară a exiluluil
... ai simțit apropierea unui pericol serios. Totul e să fi fost condamnat să pui pe umeri haina de proscris a petrece câtva timp în centrurile cele mari ale civilizației, în Paris, în Viena, în Londra etc., a-ți lumina mintea la focarul științelor și al artelor frumoase, a deveni pe nesimțite un om nou... îndopândute ... a acelui exil, nu mă pot apăra de o ironică zâmbire. Unde ne-am exilat de bună voie, noi, pretinși eroi ai acelei epoci? Unii în Paris, alții în Viena, adică în orașele care ne atrag mai mult pe noi, românii; alții în Constantinopol, pe malul Bosforului feeric, unde tu avuseși mulțumirea de a da ospitalitate cu pâinea amară a exilului și cu alte ... dreptul a fi tot ăi dintâi și la împărțeala plăcintei. Acum însă nu mai pare destul de avantajoasă cariera de ăl dintâi; lumea e în progres, ambițiile au crescut odată cu poftele. Astăzi a ieșit în piață o nouă bandă, care, neavând cu ce să atragă ochii lumii, își pun pe cap pâinea amară a exilului ca o cunună ...
Vasile Alecsandri - Cucul și turturica
... Iar când te-oi zări Astfel ți-oi grăi: ,,Sfântă iconică, Fă-te păsărică, Ca să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună În veci împreună!" [1] Turturica figurează ades în cântecele poporale ca simbol de iubire și de credință. Cucul, asemenea în crederea românului, e o pasăre misterioasă ce are tainice legături cu soarta omului. Glasul său menește a bine când răsună de-a ... când răsună în stânga. [2] Poporul crede în puterea farmecelor și atribuie babelor știința vrăjitoriilor, de unde vine și vorba că baba-i calul dracului . În ochii lui un om cu mintea distrasă este un om fermecat, un tânăr aprins de iubire e fermecat de vreo baba Cloanță ce i-a ... pretind că au văzut asemenea călăreți fantastici trecând ca săgeata prin aer. Nimica nu-i poate opri din călătoria lor, decât numai înfigerea unui cuțit în pământ. Vrăjitoarele știu a face de dragoste cu oase de lilieci prinși în ajunul Crăciunului și îngropați de vii într-un furnicar. Din scheletul liliacului nu rămâne decât un cârligel și o lopățică. Cel întâi servă a ...
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... de-a iubirii, și de-a dorului tău pară N-au răgaz, nu au odihnă, nici pot avea mîngîiere. Decît numai în suspinuri, în lacrămi și în durere. Amar mie, în ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară ! Și de sînt și de am viață, dar lumea ... mult iubită, În care cu tine-n brață și tu de mine lipită Petreceam zîlele noastre în pustiiul acel mare ! Vai mia, zisăi pustiiul și în inimă mă doare, Mă doare, că acolo numai am trăit în fericire, Am gustat hazul din lume, cu plac și cu mulțămire. Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsuna de suspinul dragostelor înfocate ... arde, mă muncește, Spre mai multă chinuire ca prin vis mi le sfetește. Ah, ibovnică slăvită, unde mai ești acum oare ? Aruncată de un tiran, în vron loc cu departare, Jalnică și năcăjită de a lui sălbatici fapte, Fără nici o mîngîiere, în suspinuri zi și noapte. De mai ai zare de viață, unde vei fi azvîrlită, Zi citind astă scrisoare, în lacrămi și plîns urzîtă : „Am o inimă în
Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei
... mințile le fură; Și dus-o-au pe aripi în locuri depărtate Cocoarele-n triunghiuri prin aer înșirate, Și spus-a vântul ager, în veci neodihnit, Că nu-i copilă alta mai dulce de iubit. În grabă alergat-au din toate-a lumii zări, De peste munți, din funduri, de peste nouă mări Cei mai viteji și mândri feciori ... apa ce oglindă obrazu-i la trezie, Nici cerul, nici pământul!... dar umbra să o știe! Ades copila, pradă gândirii ce-o răpește, Se scaldă în lumină, cu soarele grăiește Și zice: Tu, al lumii monarc strălucitor! O! splendidă comoară de viață și amor! Tu, ochi deschis în ceruri să vadă-a mea iubire! Tu, singura-mi dorință, tu, dulcele meu mire! Pleca-voi, ah! pleca-voi, luând urmele tale, Să ... al soarelui palat. Pe unde-ți merge gândul, stăpâna mea iubită? O-ntreabă glasul umbrei de cale obosită. Ah! dragă surioară! duioasa Lia zice, Zărești în depărtare cea insulă ferice Plutind sub cer albastru pe-a mării albăstrime? Vezi tu colo, în
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... fatală! o noapte cumplită! Pe patu-mi de trudă dormeam obosit: Era despre ziuă: soția-mi iubită Ședea lângă mine... un vis, vis cumplit! Văzui: în bătrâne păduri depărtate Părea că mă aflu; eram călător; Dar calea pierdusem; pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi părea că-nviază: Din toată tulpina un geamăt ieșea: Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi, ce urla. Și ... Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnici punea-mpotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-ngrozită În spațiuri veșnici trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată în nori se ascunse, Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spasma nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume, cu forme cumplite, Rânjind, către mine privea neclintit ... simțit A lor osebire; vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit. Răsună el seara, l-auz dimineața, Precum în minutul prin crimă-nsemnat; Și eu trăiesc încă! trăiesc, căci viața, Amară pedeapsă, ...
... Clipesc din gene, line, depărtate. Pe iazul morii apa nu mai bate; Pe dealuri focul cel din urmă moare. Privind pe ceruri căile stelate, Adorm în lumea lor fermecătoare. În somn răsare luna gânditoare Și umple bolta de singurătate. O simt cum trece, clară, tot mai clară, Pe-nchipuitul arc al hemisferei; O simt, dar ...
Ion Luca Caragiale - Orientale. Două documente
... a doua oară, de febra constituțională parlamentară. Este un caz de recidivă. Primul acces, mai ușor, l-a avut, precum se știe, în ajunul războiului cu rușii și românii la sfârșitul anului 1876, când celebrul Midhat-pașa, în calitate de mare vizir, a proclamat o constituție otomană, cu regim parlamentar, suspendată peste puțină vreme de m.s. sultanul. Printre niște hârtii vechi ... apărea, în 1877, la București, în limba bulgară, conținând mai multe documente privitoare la activitatea primului parlament otoman. Oricât ne-am îndoi de exactitatea lor, în toate amănuntele, credem interesant a reproduce aici două din acele curioase documente, și, daca semnăm mai jos cu numele nostru, asta o facem ... e de făcut cu Europa, bre? — Eu am un plan, prealuminate stăpâne (mi-a răspuns), să ți-l comunic! — Pune-l în lucrare, pordecâine, fără să mi-l mai comunici; eu n-am vreme să mă ocup cu așa mofturi. În adevăr, peste trei zile, moftul, Constituția adică, s-a promulgat, și i-am și băut aldămașul cu chef mare, după cum știți, în ... ...
... din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, să trăiți, domnule sergent-major. În această vreme, ofițerul intră în cancelaria companiei, își puse mantaua, își luă chipiul și, ridicându-și gulerul, ieși în curte, îndreptându-se spre poartă; o luă pe o stradă lăturalnică, mai apropiată. Ajunse acasă, își aruncă sabia și chipiul într-un colț, mantaua în ... aproape, silind pe soldat să se arate: era Stan Petre... Dar, în cutare noapte ploioasă, în avanposturi, în manevra trecută, când a găsit în cort un culcuș de paie uscate, pregătit pentru o odihnă mai cumsecade! Tocmai târziu află, printr-o întâmplare, că tot Stan Petre i le adusese ... scoase iute căciula și răspunse din toata inima: Vreau, cum nu, să trăiți, domnule sublocotenent... Ce voios era soldatul acesta. Numai să-l fi privit, în marșuri, mergând voinicește, totdeauna zâmbind, și-ți trecea orice osteneală. Rar soldat și prieten credincios ca Stan Petre!... Acum câteva zile, intrând dimineața în companie, îi ieși cornistul înainte; cu glasul încet de lacrimi, îi spuse că peste noapte dusese pe frate-său la spital. Îl cuprinsese o căldură
... părul încâlcit. Copilul însă, supărat Pe favoritul său, L-au dat într-un pârău: Strigoaicele mai mult cu el s-au pieptănat. Văzut-am eu În veacul meu Că oamenii așa cu adevărul fac. Cât cugetu-i curat, El nouă este drag; Iar cum pe cuget ai pătat, Apoi de adevăr ...
Ion Luca Caragiale - Excelsior (Caragiale)
... câmpii; Precum raza de soare prin spațiuri străbate Șiduce-a ei lumină pe globuri depărtate L-a sferelor copii, Astfel acum în ceruri creștina voastră rugă A străbătut ca raza cu-a fulgerului fugă L-al lumii creator, Și spiritele bune l-a ... mare, sublimă sărbătoare! Puternicul părinte va face-ncoronare Preasfântului Efrim! Tăcerea Christ o rupe cu-accentele-i divine; El binecuvântează p-Efrim care ne vine În misii pe pământ, Și-i zice: «Mergi acuma, cu sfânta armonie Ridică și îndreaptă căzuta Românie Prin șapcă și cuvânt!» Sfântul Efrim purcede ...