Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU VOI
Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 1375 pentru NU VOI.
George Coșbuc - Voichița lui Ștefan
... făcut, măria-ta? Tu?... Nimic! Și vodă strânge Mâna doamnei, gânditor. Șerpii-și au culcușul lor... Ah, Voichițo, cum aș plânge! Rău ca Radu nimeni nu-i: Uite-n pumni așa aș frânge Gât de lup cum e al lui! Doamna i-a pătruns cuvântul, Până-n suflet i ... Noapte e, și bate vântul, Și prin noapte, cu vreo doi Tari să bați cu ei pământul. Pleacă Ștefan la război. Dintr-același ceas Voichița Nu s-a mai oprit din plâns. Brâu pe trup ea n-a mai strâns. Nu și-a mai gătit cosița. În genunchi, c-un dor păgân Ea sărută iconița Maicii Domnului, din sân, Unu-i soț, iar altu ... pași grăbiți pornește Să-și cuprindă soțu-n prag; Ochii-i stinși s-aprind de drag, Ștefan însă ocolește Ochii doamnei, e pripit. Iar Voichița nu-ndrăznește Nici să-i zică bun sosit. Tu mă știi, Voichițo, bine! Neamul vostru-i neam de hoți, Și-i voi dușmăni pe toți, Cum te dușmănesc pe tine! Am să-i curm pe-ai tăi de veci Nu ...
George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Panait Istrati (Topîrceanu) Panait Istrati de George Topîrceanu Nu cunoaștem încă proza literară, de creație propriu-zisă, a dlui Panait Istrati , fenomenalul proletar român din Brăila, căruia Romain Rolland i-a ... manifestare liberă a unui viguros temperament de scriitor. Până și vocabularul lui cam plebeian sau jemanfutismul și fudulia cu care-și narează succesul nu sunt lipsite de un oarecare farmec bonenfant , care „îl prindeâ€�â€�... Deprinși până la saturație cu proza beletriștilor noștri din ultimul timp, încărcată de ... se mai pot înfrupta și cei de pe delături cu câte ceva, — pe când de la egoismul ascet, oricât de cultivat ar fi, nimenea nu s-a ales niciodată cu nimic. Am mărturisit de la început că nu cunoaștem încă opera literară a lui Panait Istrati. Cuvântul lui Rolland și mai cu seamă succesul larg și spontan, pe care l-a ... ceea ce străinii aveau deja la ei acasă. Iată pentru ce, în loc să-l îndepărtăm definitiv de la noi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge la struguri sau (breaslă păcătoasă ce suntem) prin graba cu care-i aruncăm piatra din mâna altora, — ar fi mai bine să-i ...
... zice cum că este fățărie. De aceea doar cu mâna a ei inimă ș-apasă Cum o doare... Și nimica... nici un mod nu-i de scăpare Îndărătu-i desperare și-nainte-i desperare, Nici un ochi nu se abate l-a ei viață-ntunecoasă. O Doamne!gândește-n sine, cei ce-azvârl cu pietre-n mine Cum că drept și ... eternul tău amor Într-a sufletului noapte și în inima-mi de tină! Pulbere-s făr- de voință, inima mea pustiită Ah! nimic nu e de vină la cumplita mea viață Nici nu o simțeam în mine, când am fost dusă de brață Pe acea cale pierdută, ne-nturnată, pângărită. Un pictor cu fruntea mare, ce un univers ... și prin danțuri desfrânate, Care par atât de veseli  și-s atât de desperate! De-a muri, nici chiar în moarte liniște nu va să-i fie. Nu  nici maiestatea morții nu sfințește pe sărac. Poate că scheletul, care a purtat astă-avuție De frumseță și durere... preparat d-anatomie Va face-un pedant dintr ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1)
... Vino mai aproape, — zi Doina mea, stăpîne! Doina cu păstorul, cînd Prăpădise turma Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma... II Nu mai sunt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe ! Și văzduhul s-a-nnorat, Ninge sus la munte ... așteptați De spînzurătoare... — Domnule, măria-ta, Cel dintîi oftează, Bun ai fi de-ai aștepta Pînă mîini de-amează... Pînă maica mi-o veni, Nu mă du la moarte, Că de-acas-abia porni Și-i bătrînă foarte ! — Domnule, măria-ta, Zice altul iară. Bun ai fi de-ai ... Nu mă du la moarte !... Cel din urmă-i asculta, Împăcat cu toate ; — Domnule, măria-ta Iartă-i, de se poate ! Ci de mine nu ...
Grigore Alexandrescu - Elefantul
... ministru la oi. Vă las să judecați, Cîți miei fură mîncați, Și cîte oi slutite De fiarele cumplite! În zadar fac strigare Oile-mpovărate, Chip nu e de scăpare, Și plîngeri necurmate Ce vin de pe la turme Răul nu pot să-l curme. Lupul dar își urmează A sa nelegiuire, Căci de ce se lucrează Craiul n-are de știre; Ba cîte ... ne vie O zi de bucurie, Zi foarte așteptată Și scumpă în nevoi, Ca să vedem odată Pe lupi mîncați de oi? „O! asta nu se poate“, Zic unii-alți în lume. Domnii mei, se pot toate, Deși le spui drept glume. Apoi, știți dumneavoastră Că oaia este proastă ... a ne păzi, de tot ne-a-mpuținat.“ Domnul lup, întrebat, Răspunse cu glas mare: „Stăpîne luminat! Nici un cuvînt nu are: Cînd le-am năpăstuit? Cînd am scos biruri grele? Eu iau obicinuit De oaie cîte-o piele. Dar prostimea ciudată Așa e învățată, Și ... spui c-ai dreptate. Dar pentru c-astăzi oaia aleargă La mila noastră, care mult poate, O iert; de dajdii fie scutită; Ale ei plîngeri voi să le-ascult; Și decît pielea obicinuită Să
Ion Luca Caragiale - Ultima oră
... devreme; escortăm pe maiestățile-lor la gară. Când căpitanul a făcut câțiva pași, iată se întoarce de la telefon reporterul meu foarte încruntat. - Nu știi nimic... - Ba știu, zic eu; știu că bulgarul dumitale nu există la cazarma vânătorilor: acum am vorbit cu căpitanul... (și i-l arăt pe căpitanul, care se depărtează prin mulțime) mi-a spus ... a fost despre vreun bulgar. - Da?... bravo! În adevăr că acuma nu mai există nici un bulgar la cazarma dumnealor... Dar pentru ce?... Pentru că nu l-au păzit cumsecade și l-au lăsat să scape. Bine c-am aflat-o și pe asta!... Dar în sfârșit, asta n-are atâta ... se depărtează. Amețit, mă rentorc la scaunul meu și șez la loc, să aștept pe d. reporter, care trebuie să se întoarcă de la telefon. Nu aștept mult; iată-l. - Ei? întreb eu. Mai ai ceva nou din București? - Se vorbește cu stăruință despre asasinarea unui judecător de instrucție. - Nu mă-nnebuni!... Dar știi ce am aflat eu?... Acu am vorbit cu ministrul X... - Cu ministrul X!? - Da. - Ei? - E mai lată decât toate! - Ce ...
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... murit nevasta. Și nici o casă n-a găsit Fără dureri, un loc scutit. Și s-a întors la templu mama, Nu-i nici o casă-n lume, Brama, Scutită de dureri și-amar. Părinte-al vieții, e-nzadar, D-aș alerga prin lumea toată O, lasă ... ridicat Un vuiet aspru de furtună Și-un glas puternic: Ești nebună Vreai întuneric? Dar să-mi spui, Poți face-ntunecime plină, În locul unde nu-i lumină? Și întuneric unde nu-i Tu faci lumină? Zile triste Fără plăceri tu cum le crezi? Și de există alb, nu vezi Că negru-l face să existe? Aceasta tu nu o-nțelegi? Vrei pentru tine alte legi? Dar pentr-un om stricat la minte Nu schimbă zeii ce-au făcut Ce-a fost în veci ce au trecut, În veci va fi de-acu nainte, Și cei vii ... noapte-a ei plânsoare S-a prefăcut în roșii flori. Erau frumsețile luminii Dar aveau spini, și-atâta ce-i? Ea, biata, nu mai vede spinii Și-adună flori, și mâna ei Îi sângeră, dar ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... care se ridică spre conștiință proprie, e cel mai docil dintre memorizatorii înțelepciunii consacrate. Noutatea spiritului are nevoie de libertate, de aer larg. Și libertatea nu poate înflori în turmă. Și nici nu trebuie să înflorească acolo: ce-ar fi să zburde după cheful lor animalic toate necuvântătoarele care au nevoie de conducere și disciplină socială! Dar chiar ... contemporane se dă între Capital și Muncă. deprins a cumpăra Inteligența când are nevoie de dânsa, pentru înmulțirea averii, ori înfrumusețarea vieții, Capitalismul nu o socotește ca un alt rival. Deprins a nu avea nevoie de inteligență, Socialismul face abstracție de ea, neputându-și-o închipui ca un eventual rival. Capitalismul biruitor în Apus, calcă disprețuitor în picioare ... noii instituții în mijlocul unor nevoi mult mai stringente, de ordin infinit mai adecvat primitivității vieții noastre publice. Căci dacă e ca noua Universitate să nu fie decât încă o uzină de superficialități și inutilități, de non-valori sociale, culturale, politice, înființarea ei nu e numai absurdă, e și imorală. Desigur, fiecare păcat social se reflectă la un popor în toate așezămintele lui. Într-o lume de seci și ... ...
Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena
... Și cînd slobozea cuvîntul, Să cutrămura pămîntul, Numai cu un ochi în frunte, Și părea că-i cît un munte. Arghir tremura de frică Și nu ascundea, nimică, Ci să ruga de iertare Numărîndu-i tot ce are, Și-l întreabă de cetate : Nu știe încătrău bate ? I-au răspuns omul îndată Cu vorbă mai așezată : „Nu i-am auzit de veaste, Necum să știu unde iaste, Dar ... care, Aduce cinste mai mare ? Omul începe să facă Ca toți satirii să tacă, Zicînd : „Știu cum mi să pare Că aveți multă umblare ; Nu știți de Neagra-Cetate Unde, încătrău abate ? Nu vă întreb spre stricare Nici spre vreo supărare.â€� Nu știa cum să răspunză, Măcar cît iarbă și frunză. Iar un șchiop satir soseaște, Și numaidecît grăieaște : „Știu eu de Neagra-Cetateâ€� Dar ei ... poruncește : „Numaidecît te găteaște, Crăișorul de la mine Să-l povățuiești prea bine.â€� Iar șchiopul să jeluiaște Și zicînd așa grăiaște : „Eu nu cutez a mă duce, Ca acolo să m-apuce. Că eu, mă rog, mă ascultă, Am făcut pagubă multă, Eram hiară stricătoare, Piele ... ...
Anton Pann - Tăcerea e ca mierea
... plată Să-i facă să nu o bată. Baba, fiind pricepută, Cunoscu ca e limbută, Și îi zise : -Fii în pace, Eu cererea-ți o voi face, Numai, draga mamii fată, Du-mi-te în tîrg îndată, Și vreme fără a pierde, Cumpără un ulcior verde. Apoi mîine des ... te mustre, să te certe, Nevrînd greșala să-ți ierte Tu atuncea ia îndată D-astă apă descîntată Și o ține strîns în gură, Să nu-ți pice picătură, Pînă cînd vezi că el tace Și de ceartă chefu-și face. Ș-așa cum zic făcînd, mamă, Scapi de rău cu ... Și traiul rău îsi spusese. 0-ntrebă că ce mai face ? Are cu bărbatul pace ? Ea răspunse bucuroasă : -Sînt, leica mea, sănătoasă, De bătăi acum nu-mi pasă, Am toată pacea în casă, Că îmblinzii pe bărbatul, I-a lipsit acum turbatul. Ruda ei, vrînd s-o-nțeleagă, 0 ... făcu ea treabă Ducîndu-se la o babă Și, în scurt, acum, în gură Cum ia acea băutură, Pe loc bărbatul său tace Și ceartă nu să mai face. Iar ruda ei cu zîmbire Zise la a sa vorbire : - ...
Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale
... unei literaturi naționale. 2) Cu cât s-a tot emancipat de modelele străine, cu atât literatura română a tot progresat. (Aceasta nu înseamnă că la un moment dat o literatură rupe cu literatura lumii. Nu, căci orice literatură, cât de veche, de mare și de autonomă, nu poate să nu se influențeze de alte literaturi. Dar aceste influențe nu mai creează raportul de la învățător la ucenic; influențele, în cazul acesta, aduc numai fermenți care înviorează literaturile, le procură puncte noi de vedere a ... a găsit atunci. În societatea aceea, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința de singularizare; societățile primitive se caracterizează prin conformism, și nu prin individualism. Dar chiar și fără această cauză, pe vremea aceea nu puteau apărea veleități de singularizare, pentru că, neexistând încă o literatură, nu aveai în contra cui să te singularizezi. Influența au avut-o atunci mai ales Hugo și Lamartine, poeții ideilor și sentimentelor mai simple, mai generale ... a considera lumea. Cine cunoaște perfect limba poporului său, cu toate finețele și tainele ei, posedă, prin chiar aceasta, spiritul specific al poporului său. Cine nu cunoaște cum trebuie nu ...