Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��DOI
Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 1131 pentru L��DOI.
George Coșbuc - Gramatica și medicul
... el gramatic și retor, căci feciorul Isteț era la vorbă și gând, un îndrăcit, Da-n lună cu piciorul. În școală eu, firește, voind să-l introduc În taină de gramatici, încep cu poezia; Iau versul Iliadei: Să-mi cânți, muză mânia, Căci ea pe mulți trimite la iad, apoi apuc ...
Ștefan Octavian Iosif - În treacăt
... În glastre rîde floare lîngă floare, Iar printre flori un alb profil s-arată... Căpșorul blond întraurit de soare Se razemă de mîna dalbă... Iată ! Doi vineți ochi în suflet mă săgeată : Să fie numai o părere oare ? Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă... O sărutare ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini
... tot ei oblăduind acea parte de loc. Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrulvoievod, mare herțeg pre Almaș și pre Făgăraș, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade ... acestași chip tocmitu-ș-au Radul-vodă țara cu bună pace, că încă nu era de turci împresurată. Și au domnit până la moarte, îngropându-l la bisĂ©rica lui din Argeș. Și au domnit ani 24. De aice să începe povĂ©stea altor domni, carii au venit pre urma Negrului ... precum arată mai jos. Mihail-vodă au domnit ani 19. Dan-vodă au domnit ani 23. Acesta au fost frate cu Mircea-vodă Bătrânul și l-au ucis Șușman-vodă, domnul sârbilor, când era cursul anilor de la Adam 6864. Alexandru-vodă au domnit ani 27. Mircea-voievod Bătrânul. Acesta au ... Mănăstirea din Dial și au domnit ani 15. În zilele acestuia să întâmplase de scosese den scaun Amira împăratul pre sfântul Nifon, patriiarhul Țarigradului, și-l trimesese la închisoare la Odriiu. De a căruia sfântă bună viață ieșind vestea în toate părțile, s-au auzit și în Țara Rumânească ...
... sentimentele și pierzându-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe care trântorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a învăța nu poate fi furat de altul. Acest lucru e natural azi; însă când ... puțin lucru în evoluția speciei, dacă soarele ne mai îngăduie măcar un milion de ani de existență... 26. ...atunci când aceeași idee le vine la doi oameni, ea are sorți să fie adevărată, oricât de curioasă ar părea. 27. Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută ...
Ioan Slavici - Ileana cea șireată
... intrara in pivnita si aflara pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. Ileana spuse judecata: - Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. Asa s-a poruncit ...
Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834
... nu mă uita, Nici, puică, te mărita, Ci să aștepți să viu eu, Ci să fiu mirele tău; Și să strângi bine inelul Ce ți l-am dat la pornit, Căci eu port la piept cercelul Ce-atunci mi l-ai dăruit, Atuncea când umblam odată Cu oițele prin munți, Atuncea când întâiași dată Te-am făcut să mă săruți... Măriucă, mă sfârșesc, De dorul ... sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească, Iar pe cap el purta coiful, peste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru sub o coroană domnească. Soldatul străjer se trase puțintel cam îndărăt, Își ia arma și țintește pe oaspe tocmai în ...
Ion Luca Caragiale - Intelectualii...
... La orice masă de la berării, birturi, cafenele, dacă sunt trei mușterii, unul desigur este un intelectual. Ce face el, omul ales, alături cu cei doi profani? Își îndeplinește misiunea: propagă, luminează, vulgarizează. Sunt chelneri cari, după cât au prins pe apucate din dezbaterile și conferințele intelectualilor, pot face marț pe ...
Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul
... pas. „Ura!-nainte, ura! ...“ Dar mulți rămân fără de glas. Le-nchide moartea gura! Reduta-n noi răpede-un foc Cât nu-l încape gândul. Un șir întreg s-abate-n loc, Dar altul îi ia rândul. Burcel în șanț moarte zdrobind O tivdă păgânească. Șoimu-n redan ...
Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale
... răspântiile și toate clavirele din mahalale, mă vâră într-un fel de furnicătură de nervi foarte neplăcută — o senzație analoagă cu efectul ce ți-l produce dulceața de vișine după ce ai luat cu ea multă vreme hapurile lui Morizon. Am dreptul, prin urmare, să crez că unul dintre cei ... și bună-cuviință. Ce bine că noi am rămas în acea discuție neutri! noi avem bilet, și, fiindcă ținem mult la el și voim să-l păstrăm, promitem onor. direcții cea mai desăvârșită amabilitate. S-a deschis, în sfârșit, stagiunea în necazul pesimiștilor, și încă d-a dreptul ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VII
... împrejur nenumărată. Atunci Vlad cunoscu sminteala Și mestecându-să-întru mulțime, De prilej luând nerânduiala, De-acolea nepreceput de nime Ieși la locurile știute, Unde-l aștepta de-ai săi trii sute. [6] Însă robul acela să știe Că-au fost Argineanul viteaz, care După ce beusă-apă dulcie Îndată-l ... vreme-avură-a să precepe Că-aicia nu-i treabă țărănească, Ci caută-în arme să să-ocrotească. Toți pe dânsul dau și-l împresoară, Iar el când s-apără, cand lovește, Și toată lovita lui omoară, Ș-așa să poartă de vitejește, Cât din doaozăci care fusese, Abia ... Și să-îmbracă cum poate mai bine. Luându-și și ceva de mâncare Ce-află la trupurile căzute, Iar' sui pe calul ales, care Așa-l duce de ușor și iute. Cât pare că nu merge ci zboară Ș-ar fi-întrecut și pe-o căprioară. Mergând oblicește lângă cale O ... Că voinicul doarme fără de grijă. Dau știre și fac semn să nu strige. Apoi cu toți îl năpădire; Care de mâni, care de picioare L-apucă,-îl leagă și-l ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XI
... afundată, Plâng cu lacreme necontenite, Cum plângeai oarecând, Eraclite! [1] Când omul pe om strică ș-ucide Făr' nice-un folos sau trebuință, Ba muncindu-l încă-în față-i râde, Când însuș' hulește-a sa ființă, Ce nu fac celelalte jivine, A fire-om atuncea mi ... Plutește pre mări primejdioase, Mărgele și pietrii nestămate Căutând, sau de mari elefanți oase: După-atâta-în urmă sbuciumare, Cade hrană peștilor de mare! Apucându-l poftă de domnie, Să luptă-în gânduri zioa și noapte, Dar' fiindcă sau n-are tărie, Sau proiecturile nu i-s coapte, Cu capu-în ... Voia lui e poftă desfrânată, Iar' porunca crudă, neîndurată. [3] Puind el tot dreptul în putere, Face pe cel mai slab să-i slujască Despoindu-l cu sâla de-avere, Apoi cu îndrăzneală tâlhărească Robește țări, arde orașe, sate, Și pe unde merge strică toate. Fii de la părinți ia-în ... mie Și-i arată, prin dovadă tare, Că el ca ș-alții numai un cap are. [17] Drept ce dar unul să ne stăpânească, Sau doi, sau câțva? Din ce pricìnă? Tocma s-aibă ei minte-îngerească Și cu toată-înțălepciunea plină! Eu, de voie bună, nu mi-oi pune