Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE CE VREA
Rezultatele 891 - 900 din aproximativ 1603 pentru FACE CE VREA.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... n târg, clevetitoare, Încep să umble despre Domn că ziua-ntreagă tihnă n-are Și noaptea-ntreagă n-are somn. Că tot spre turn își face cale să vadă cu Domnița ce-i? Că zi și noapte-i dă târcoale Și e topit de ochii ei.... (Sfârșitul părții întâia) Partea a doua E-atâta jale ... Dar în priviri livide Se-ascund răzvrătitoarele scântei. Ci nu sta întristată... Doar să vrei Și poarta temniței se va deschide! Lermontov: Vecina În vremi ce sunt demult purcese, pe-un câmp paraginei lăsat, ai Genovei negustorese feciori cetate-au înălțat. Dar nu știm nici de ce-o zidiră, nici pentru cine și nici când. În ea muntenii locuiră, apoi s-au pripășit pe rând din lumea-ntreagă toți fugarii de-un ... tine eu te voi! Arată-te îndurătoare cu ale mele suferinți! Ți-aștern și slava-mi la picioare Și falnicele-mi biruinți — dar tot ce-a fost urât odată uitat rămână în vecii. Îți cer cu inima curată, Voichițo, Doamna mea să fiii Voichița: Măria-ta, ce mișcătoare cuvinte te pricepi să spui! Dar uiți că-ntemnițată-s oare? Și unde? și din vina cui? Ștefan: De
Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală
... de pușcă, lumină multă la hanul lui Mânjoală, adică așa-i rămăsese numele; acum era hanul Mânjoloaii - omul murise de vreo cinci ani... Zdravană femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul când trăia bărbatu-său, acum s-a plătit de ... a uitat la mine chiorâș... Dar eu ca s-o dreg, zic: - Strașnici ochi ai, cocoană Marghioalo! - Ia nu mă-ncânta; mai bine spune ce să-ți dau. - Să-mi dai... să-mi dai... Dă-mi ce ai dumneata... - Zău... - Și eu, oftând: - Fie, că strașnici ochi ai, coană Marghioalo! - Dacă te-aude socru-tău? - Care socru?... de unde știi? - Dumneata gândești ... te mai uita așa la mine; treci în odaie la masă. Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, dar ca odaia aceea... Ce pat! ce perdeluțe! ce pereți! ce tavan! toate albe ca laptele. Și abajurul și toate cele - lucrate cu iglița în fel-de-fel de fețe... și cald ca sub o aripa ... prin fumul tutunului la cocoana Marghioala, care îmi sta pe scaun în față și-mi făcea țigări. Zic: - Fie, cocoană Marghioală, strașnici ochi ai!... Știi ce ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C.
... acele povățuiri Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri? C-aveai cuvânt, o văz bine; eu prea înșelat eram, Când socoteam de cumplite relele ce-atunci cercam. Într-o zi (de atunci însă multă vreme a trecut), Povestindu-ți eu o nouă neplăcere ce-am avut, Te-ai întors, și c-o zâmbire: Â "Văz adevărat, mi-ai zis, Și cunosc că ai dreptate, dar arată-o în scris ... fală sânul veselei naturi, Și de unde își înalță cântărețul zburător Imnurile-armonioase l-al naturii ziditor. Nu e locul însuflării ș-al înaltei cugetări, Ce umple duhul de gânduri, inima de desfătări, Ci câmpie fără margini, ce arată nencetat O vedere monotonă ochiului cel întristat. Spre amiazăzi se vede niște pomi și niște vii, Niște salcii semănate ici și colea pe câmpii ... viscol, pe furtune și pe ploi, De a lor ticăloșie ocolite ca de-un lanț, Îți ridică toată pofta de a face vreun romanț. Mie-mi pare rău din suflet, căci de aș fi nimerit Ciobăncuțe cum văzusem într-o carte ce-am citit, Ca un om care din fire nu am fost aristocrat, Fără pierdere de vreme m-aș fi și amorezat. Acum însă ce pot ...
... Îmi zise atunce, cu-o dulce zâmbire: Acum este ora când geniul sfânt Aude și vede minuni pe pământ. E ora ferice de sfântă uimire Ce-n suflet revarsă fiori de iubire. Spune-mi dar acuma, tu, ce ești poet, Ce poezii cântă inima-ți încet? Dacă vrei să afli taina ce mă-ncântă, Iată poezia ce inima-mi cântă: De este vreo ființă, de este vreun nume La care să se-nchine un suflet omenesc, Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume, Cu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc, Tu ești acea ființă, tu, gingașă lumină, Aprinsă-n a mea cale de însuși Dumnezeu! Și sufletul meu ... fără nori. Căci fața ta iubită mi s-arăta oriunde, În vis, în flori, în stele, în dulcele senin; Și inima-mi, cuprinsă de dorul ce pătrunde, Șoptea cu tine astfel prin tainicu-i suspin: Ferice de acela a căruia privire, Trezind în al tău suflet un fraged, dulce ... dor, Ar face ca să nască pe gură-ți o zâmbire Ca zori misterioase de vesel viitor! Ferice care, vrednic de-o soartă neașteptată, Ar ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... bonsoir! Iulia Hasdeu , Au bord de la mer Aș vrea să smulg din mine un cântec, numai unul, Un singur de pe urmă: copil întârziat Ce nu se naște încă, dar, totuși, plin de viață, Duioasa mumă-l simte sub inimă zvâcnind. Un cântec, numai unul, acum la căruntețe, Ca Făt ... nu-i garoafă bradul, nici acvila nu-i flutur Lor nu le trebui roșu și galben și pestriț: Prin singura-i mărime, se-nalță cel ce-i mare; Cel mic se-nzorzonează, căci e pipernicit... Un cântec, numai unul și cel mai de pe urmă, Aș vrea să smulg din mine... Dar unde-i? Nu-l brodesc; Acum îl simț aice, și-l simț deja departe, Și-l simț că-i pretutindeni ... sufletu-n extaz Nu știe de durere, petrece, cântă, joacă, Trăiește luni o clipă, o clipă, nu mai mult. Extazul n-are-a face cu clapele din creier, Deși-n clavir răsună, spunându-i ce-a simțit: O povestire lungă, cuvinte și cuvinte, Măcar c-a fost o clipă, o clipă, nu mai mult. Extazul mă ... Mă-ntrebi: ...
Constantin Stamati - Gâștele (Stamati)
... Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Un țăran la târg ducând, De dinapoi c-o prăjină, De gâște un cârd, Nu pot ști din ce pricină, Făr’ cea mai mică cruțare, Le gonea cu defăimare. Se vede că a lui grabă era ca să ia preț mare. Apoi ... numai gâște, dar nici oameni nu cruțăm... Și dar pe țăran nu învinovățesc. Gâștele însă altfel aceasta înțelegea, Căci întâlnind pe drum ele un călător ce trecea, Pe țăran așa pârăsc: „Unde s-au văzut în lume gâște mai nefericite, Și de un țăran ca acesta mai osândite, Gonindu-ne ... Și bătându-ne la coaste. Și nu știe el, țăranul, că-i dator să ne cinstească, Căci neamul nostru se trage din cârdul acel slăvit Ce Roma odinioară au mântuit. Ah! când ar putea el să citească În istorii și să vadă romanii vechi cât serba Acele gâște proslăvite și câte ... da!â€� Atunci le-au zis călătorul: „Au și voi să fiți serbate Ca acele gâște onorate?â€� „Dar dumneata n-ai citit ce au fost strămoșii noștri?â€� „Mie îmi este știut Că Roma s-au mântuit de către strămoșii voștri, Însă vreau să știu: voi ce ...
Ivan Andreievici Krâlov - Gâștele (Stamati)
... Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Un țăran la târg ducând, De dinapoi c-o prăjină, De gâște un cârd, Nu pot ști din ce pricină, Făr’ cea mai mică cruțare, Le gonea cu defăimare. Se vede că a lui grabă era ca să ia preț mare. Apoi ... numai gâște, dar nici oameni nu cruțăm... Și dar pe țăran nu învinovățesc. Gâștele însă altfel aceasta înțelegea, Căci întâlnind pe drum ele un călător ce trecea, Pe țăran așa pârăsc: „Unde s-au văzut în lume gâște mai nefericite, Și de un țăran ca acesta mai osândite, Gonindu-ne ... Și bătându-ne la coaste. Și nu știe el, țăranul, că-i dator să ne cinstească, Căci neamul nostru se trage din cârdul acel slăvit Ce Roma odinioară au mântuit. Ah! când ar putea el să citească În istorii și să vadă romanii vechi cât serba Acele gâște proslăvite și câte ... da!â€� Atunci le-au zis călătorul: „Au și voi să fiți serbate Ca acele gâște onorate?â€� „Dar dumneata n-ai citit ce au fost strămoșii noștri?â€� „Mie îmi este știut Că Roma s-au mântuit de către strămoșii voștri, Însă vreau să știu: voi ce ...
George Coșbuc - Blestemul trădării
... suie Alb de arme, spre castel; E tăcere-n cetățuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin, o-ntreagă oaste, Toți ai prințului cu el. Lupi ce cască largul gurii Au pe coif, și parc-au strâns Toate fiarele pădurii. Sunt de-acei ce-au stat în cale, Varro tu, oștirii tale Și-au făcut pe-August de-a plâns. Când ajunge la cetate Albul prinț al ... Glas de bufnițe se-ngaimă Și, cu aripi speriete, Lilieci zburând în cete Se izbesc de coiful lor. De-ați avea voi pace-odată, Voi ce vă luptați mereu! Pacea însă nu vi-i dată, Ca să știți în veșnicie Dreapta Domnului mânie Și că-i unul Dumnezeu! Cei trădați, ei ...
Alecu Russo - Studii naționale (1840)
... cu numele de brav! De unde vine această influență magnetică, pe care o simțim când se pomenește de acei oameni ieșiți din calea drepată? Pentru ce suntem dispuși a da simpatiile noastre acelor prigoniți de asprimea legilor? Ne place oare traiul lor zvânturat? Am vrea, ca dânșii, să dormim prin păduri cu capul rezemat de rădăcina unui stejar, cu mâna pe oțelele pistoalelor? Am vrea să stăm de pândă pe vârful unei stânci, să ne expunem zilele necontenit la trude, la pericole, la lupte? Ne încântă ideea unui om ce ... iar când drama fu săvârșită pentru satisfacerea societății, un țăran se puse în genunchi lângă trupul mortului și începu a plânge amar. — Ce ai? îl întrebară cei care-l înconjurară. — Ce să am? Mă doare sufletul, căci acesta mi-a fost binefăcătorul meu. — Cum? — Acum e o lună, îmi aram ogorul: unul ... să se posomorască, însă nu-i dete vreme unul din hoți, căci îl smuci de sus și-l culcă în țărână sub genunchiul său. — Ce vreți? întrebă boierul. — Ca să știi ce
George Topîrceanu - Demostene Botez: Cobe
... mă citești cu voie bună, Necunoscut prieten inocent, Tu vei muri la noapte, peste-o lună Sau peste zece ani, — indiferent. Un mare potentat ce stă departe (Și nimeni nu-i mai mare decât El) Te-a osândit nevinovat la moarte, Rostind sentința-i fără drept de-apel ... doar așa, dintr-un capriciu: Tu nu poți evada pe nicăiri. Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude, Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic. La EL nu merge cu protecție, cu rude; Nu te salvează nimeni și nimic... Tu vei muri și-n urma ta ograda Va sta ...
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... povestindu-ni-le din viu grai. Să începem cu scandalul menit să... Urlă Bucureștii. Încotro te-ntorci tot de pățenia arhipăstorului vorbesc oițele și berbecii. Ce-i lipsea?... Ce n-avea? ce cu gândul nu gândise când era arhondar la Cernica și pe urmă mai mare peste vătășia de țigani de la Cozia... Și ce om voinic! ce bărbat arătos! ce barbă cuvioasă! și ce venit frumos: peste șaptezeci de mii de galbeni pe an! Dar duhul cel rău, pizmașul, s-a însărcinat să turbure liniștea robului lui ... — Să nu mă nenorocești, doftorașule! Arnăuții l-au ridicat de subțiori, l-au așezat și l-au legat bine pe un jeț, cum se face la orice mitropolit pentru îngropăciune. Pe urmă, a venit feciorul cu un lighenaș cu săpun și cu briciul — să-l rază. Bolnavul ... trei zile. După aceea, feciorul a adus pe tavă dulceață și cafea, iar părintele, om politicos, a zis: — Da de ce vă mai supărați, taică? La trei zile, polița a fost achitată. De atunci bolnavul tot nu mai