Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O?EL
Rezultatele 881 - 890 din aproximativ 1042 pentru O?EL.
Nicolae Filimon - Mateo Cipriani
... inima mea religioasele impresiuni de mai nainte. Privii mai cu luare-aminte pe călugări și văzui că acești oameni nu erau deloc aceia ce cu o oră mai nainte păreau că sunt; ei semănau a fi o adunătură de galerieni. Vizitarăm refectoriul tocmai pe timpul cînd se puneau la masă cuvioșii anacoreți și aceasta ne procură plăcerea de a vedea ... nu lipsea după masa robilor lui Dumnezeu. Ceea ce mi se păru foarte bizar era disciplina cu care cuvioșii părinți sugeau sîngele Domnului. Deodată vedeai o sută de drepte puind mîna pe ulcioare și turnînd vin în pahare; apoi iarăși o sută de stînge ridicînd o sută de pahare pline cu vin la o sută de guri uscate de sete, iar dupe aceea, ca printr-un semn de înțelegere, vedeai o sută de capete plecîndu-se îndărăt, ca să poată suge mai cu comoditate acel nectar ce se scoate din viile sădite pe colinele Apeninului. â ... umbli să fugi!… Sfînta natură, adaogă călugărul, au creat pe om și l-a dotat cu inteligență și facultăți, ca să împlinească o ...
Ștefan Octavian Iosif - Credință
... Acolo 'n cămăruță, sus. Voinicul urcă scara 'n pripă Cu gînd pierdut, cu suflet stins De ușă, biet, se sprijinește Nu poate 'nainta de plîns. O vino, vino, mult dorite, Căci în curînd mă vei dori: Curînd acești doi ochi albaștri Cu pînză s'or acoperi. În haină albă de mireasă ... â€� Lung se priviră plini de jale, Așa duios, cei doi iubiți Cu mînile înpreunate — Copii de moarte logodiți. Atunci ea lin închide ochii; El scoate-atunci încetinel Inelul ce-l purta pe deget; Pe gură-i puse-acel inel. Și dac'a plîns în clip'aceea Mă ...
Gheorghe Asachi - Călătoriul și cânii
... Gheorghe Asachi - Călătoriul şi cânii Călătoriul și cânii de Gheorghe Asachi Dineoare, un om pacinic, de mii grije-mpresurat, Pe o cale, în amurgul, trecea-aproape de un sat. Dulmecând pre el un câne, începu cumplit să latre; De asemene și alții, din bordeie și din șatre, Păzitorii câni de stână, cu dulăi ș-ogari urla, Cât ... Făr-a ști, cu toți, de ce În lătrat se întrecĂ©! A deșertului om asta este chiar icoana vie: Cel rău scoate o minciună, alt nebun adaoge-o mie, Strigă, flacăra învită, Făr-a ști de ce-i stârnită! Focul din scântei precum, Născând, toate le preface În cenușă și în ... Așa-a oamenilor pace O minciună au surpat Și pe frați au dezbinat. Deseori virtutea sântă prin intrigă s-au pierdut, Socrat pentr-o
Dimitrie Bolintineanu - Copilul din casă
... — ,,Un copil din casă m-a rămas pe mine! Umilit de dânsul, domn nu mai pot fi; Ori eu las domnia, sau el va muri!" Un bătrân îi zice: — ,,Domnii din vechime Ar fi dat lui cinste, căci a tras mai bine. Doamne al Moldovei ... mare printre cei mai tari? Pe supuși-înainte fă-i să fie mari! Farul cât de luciu, focul lui dispare, Dacă nu se pune p-o nălțime mare. La o curte unde meritu-i gonit, Moartea și căderea scara i-au suit. Dacă prin războaie domnul este tare, Numai prin dreptate va ajunge mare." Ștefan ...
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... mira orice pesimist, trebuie negreșit să așezăm, ca pe una din cele mai admirabil paradoxale, și delicatețea, cea atât de rafinat subliniată de dl Ibrăileanu. O opinie contrară este o ofensă zice d-sa. Însă totuși, după atât de lungi și curioase silințe, pitecantropul nu se dezminte: în sarcasm se perpetuează evident arătarea caninilor. În ... instinctul cel atât de van, chiar știind că cele mai sublime strigăte ale poeziei nu sunt decât exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o anumită altă celulă. Așa se face că, din cele două sute zece maxime ale dlui Ibrăileanu optzeci și două vorbesc de dragoste și de femeie ... cu atât. În fața fantasticei feerii clădite pe instinctul cel atât de van, pesimistul idealist nu uită unele adevăruri vitale și agreabile. De exemplu, zice el așa: Printre pisici, cunoscute prin îndelungatele lor maneje preliminarii în amor, sunt unele care, ca și oamenii lipsiți de prejudecăți întârziate, suprimă orice preludii și ... da, atunci dl Ibrăileanu poate fi consacrat ca un delicat și magistral inspirator de donjuanism. Este foarte probabil că citind: Fată, pe care ai iubit-o la optsprezece ani și n-ai mai văzut- ...
... Dimitrie Anghel - Reverie Reverie de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 29 ianuarie 1906 Cîntai un cîntec straniu din țările de nord, O melodie blînda și limpede ca gheața; Și eu visam pe gînduri ce dulce-ar fi fost viața Să am cu tine-o casă pe-o margine de fiord. Ca marmura curată, de sus și pînă jos Să fie albă toată, și-n ape să se vadă, Stătînd misterioasă subt gluga ... solemne pe calmul apei noastre, Ghețarii să-și pornească escadrele albastre, Plutind fără de steaguri și fără marinari. Iar soarele fantastic să creasc-atunci și el, Nu-n zări, ci pretutindeni, ș-odată în tot locul Să rumenească cerul, și-n urmă roș ca focul, Să stea deasupra noastră, rotind ca ... cu ultimul acord Au reintrat în noapte, dar nu ți-am spus nimică, Și-am sărutat cucernic mînuța asta mică... Ce-a năruit o casă pe-o
... domnul Zefir Piscopesco sunt invitați pentru astăzi, la ora 1 d.a., a lua dejunul la castelul Peleș! — Unde-i dobitoaca, mamițo? trăsni-o-ar Dumnezeu s-o trăsnească! zice madam Piscopesco, ciufulidu-și tare necăjită cârlionții de la ceafă, cari nu vor să stea cum vrea dumneaei. — Lasă-mă, soro, să ... naiba! că prea ești nevricoasă!... A să văz. Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco a și uitat de arsură. â ... le-a pus. — Uite-le! strigă coana Lucsița. — Haide odată, soro! că te las și merg singur! Sunt douăsprezece și jumătate. Încă o privire-n oglindă. În sfârșit, madam Esmeralde Piscopesco suie în trăsură cu soțul său. — La Peleș! și mai iute! zice către birjar d. Piscopesco ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... atât de strălucit Acum între orașe e cel mai umilit? Ce voie preaînaltă, ce lege porunci Căderea deopotrivă cu înălțare-a fi? E o fatală soartă? sau pe acest pământ Lăsă urmele sale blestemul unui sfânt [6] Dacă însă o țară, un neam ar fi dator, Când au greșit despoții, nelegiuirea lor A o plăti, atuncea orașul osândit Și numele-i din lume de mult ar fi pierit. Căci mii de glasuri stinse de-al tiraniei fier, În strigări ... al astor ruine, țărâna lor slăvesc. Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam. Când la apusul zilei scheletul lor priveam. "P-aici, ziceau bătrânii, o boltă arătând, Intră tânăra doamnă, frumoasă și fugind De cetele tartare, când ele-acest palat, Lipsind oștirea noastră, în treacăt au prădat. Peștera, ce se ... focuri, căci ele se păzesc De iesme, tauri negri, ce iadul locuiesc; Și când vrun om aproape a merge-a cutezat, El la lumina zilei nu s-a mai arătat." Astfel ziceau, și vremea un pas a mai făcut, Și chiar acele iesme ... ...
Mihai Eminescu - Când te-am văzut, Verena...
... nu voiam să ardă pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cântare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de ... fălcile-ți dizbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minții-mi? Vai! Nu-mi mrejuiai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vrodinioară; Pentru ... frumos al unui leș. Oricât fii mlădioasă, oricum fie-al tău port, Și blândă ca un înger de-ai fi cântat în psalme, Sau dacă o heteră jucând băteai din palme, Priveam deopotrivă c-un rece ochi de mort. De dulcea iscodire eu mă feream în laturi. În veci cătam în ... ș-a ei chipuri să-mi pară vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam  și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă ...
... în calea lor, și amintirile acestea sunt ca o palidă răsfrângere a parfumului frumosului ei soare. Care dintre noi n-are la îndemână o anecdotă auzită la Paris, o aventură la Viena, o lovitură de stilet la Veneția, un ceas de dragoste la Florența și o plimbare în golful Neapolului, în voia unei vele latine, care se leagănă capricios la lumina miilor de facle ale voluptoasei cetăți scânteind ca stelele atârnate ... pariziene, de amintirile voastre din străinătate, de fantomele voastre nemțești, de comediile voastre imitate și de povestirile voastre traduse și adaptate ! Zugrăviți-mi, mai curând, o icoană din țară, povestiți-mi o scenă de la noi, pipărată ori plină de poezie, o mică scenă improvizată, căci bunul și răul, simplul și emfaticul, adevărul și ridicolul se întâlnesc la fiecare pas. O să găsiți în nevinovatele credințe populare oricâtă fantezie voiți, iar în năravurile amestecate ale claselor de sus, stofă destulă. Și în loc să-mi plimbați ... tradițiile lui de obârșie, poetic chiar în sălbatica neștiință, un popor cu bun-simț, din care ai putea să faci tot ce vrei, impresionabil, locuind o țară pe care destinul a înfrumusețat-o și a îmbogățit- ...
... George Ranetti - 0 şi 1 0 și 1 de George Ranetti Țifra Zero, obosită, Gâfâind, cum e ea grasă, Vru-ntr-o zi să stea la masă, Căci era și flămânzită (Pântecu-i e vecinic gol, Lângă Unu. Deci domol, Zero roagă să-l primească Un minut ... nebunu, Insultă pe bietul Zero: - „Cum îndrăznești, hahalero, Lângă mine să te-așezi? Nu te vezi În ce hal ești, măi fârtate? Un nimic!... O nulitate! Eu, cu capul sus, semeț, Și drept ca un făcăleț, Stau în fruntea tuturor, Stau în fruntea țifrelor. Să stai tu la prânz cu ... eu cu ce armă, Dacă Unu speriat, Pe Zero n-ar fi chemat Cu un strigăt de alarmă. Zero, iertând pe mișel, Veni-ndată lângă el, Silind pe Două să plece, Căci – vă jur că nu-i minciună – Unu și Zero-mpreună Aveau putere cât Zece. Vechi de când ...