Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU OCHI
Rezultatele 881 - 890 din aproximativ 1129 pentru CU OCHI.
Elisabeta de Wied - Maimuța %E2%80%98n colivie
... aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc. «Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!» Și stau Privind cum hărțuită din colț în colț eu dau. Voi râdeți făr' de milă și lacomi de privit ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Neghiniță
... rău și mai prost dintre ei, vru să-l strivească și-și repezi călcâiul din băierile inimii. Neghiniță țâști, și sări alăturea, iar văcarul, lovind cu sete pământul, își scrinti piciorul și începu să se vaiete. Ceilalți începură cu măciuca și, cum izbeau, rămâneau cu jumătatea în mână, iar ailaltă se ducea zbârnâind. — Să nu vă păziți vacile, cum vă păziți mințile. Cruce lată, minte întunecată, urechi de văcar ... iar după șoapta lui Neghiniță: — Sufletele se dăruiesc Domnului și se vând Necuratului. — Îți dau... douăzeci! Și moșul, călcând în gura lăcomiei, tăcu, cu toate șoaptele bietului Neghiniță. Neghiniță văzu lăcomia, da' tot el șopti moșului:: "Fie!" Și moșul zise: — Fie! Bătu palmă în palmă cu negustorul. Tocmeala se făcuse. Negustorul plăti și luă pe Neghiniță, vândut de bunăvoie. Negustorul plecă. Neghiniță strigă moșului: — Moșule, moșule, ai fost să n ... Neghiniță, așa e. Iar cărturarii își deteră ghies pe sub masă și plecară ochii în jos. Împăratul porunci să-i toarne lui Neghiniță o casă cu zece caturi, cât o nucă de mare, toată din aur-lamur și împodobită cu ...
Ion Luca Caragiale - Așa să mor!
... și la vorbă; vesel, deștept, vioi; plin de glume și, mai presus de toate, om umblat. Ceasuri întregi am tras cu urechea la conversația lui cu ceilalți călători, și, din câte am putut înțelege, am rămas cu convingerea care, mai târziu, trebuia să mi se confirme cu prisos că mă aflu în fața unui om extraordinar. Acest tânăr, nu numai că știa atâtea limbi, dar cunoștea de aproape și țările lor: vorbea ... ne mai vedem cu bine la anul!. Dar nu numai atâta! Tânărul călător nu trecea prin lume ca o pasăre; era o minte cugetătoare, înavuțită cu frumoase învățături știa tot ce se petrece în lumea mare și-n cea mică. Vorbea, în perfectă cunoștință de cauză și cu egală competență, despre greva sindicalistă din Franța; despre reforma financiară a Germaniei; despre mișcarea sufragetelor din Englitera; despre expoziția secesioniștilor din Berlin; despre ... la politica românească... Lui Stere i-a spus el să nu intre până n-are o siguranță solidă, să nu pață și el cu liberalii ce a pățit Take cu
Constantin Negruzzi - Moralicești haractiruri
... grijă pentru aceea ci este, căci grijăști totdeauna pentru aceea ci nu este. De-i scoate prietinu la masă ce mai bună bucată, o ia cu o mulțămire întovărășită cu posomorâri și cârtire, zâcând: că nu socotești de fericiți nici o adunări unde nu poate cineva trăi cu slobozănii și că mai plăcut este să-ș aleagâ cineva sângur bucățile decât să le iei de la alții. El criticarisăști și poroncile lui Dumnezău ... ar putĂ© zâci cineva că ești mai mult drac decât om. CAPITOLUL AL 5-LE - PENTRU NEMĂSURATA CHELTUIRI (ASOTIA) Cheltuitoriu niciodatâ nu metahirisăști lucruri potrivite cu puterile sale. Giocul cărților, berbantarie și curvăsăriile nu îi lasâ în sfârșit nici celi de îngropări. Prostime, care îl numești darnic, îi plătești cu binecuvântări, încât dă și cu îndurări îndată ci nu mai are nimicâ. El o are mai de cinste să-s numascâ un nemăsurat cheltuitori decât cu minte. El împarte de o potrivi avere lui cu prietini și vrăjmași. Cine îl știi înșălĂ¡ mai frumos, aceluia îi dă mai mult decât celoralalți: el faci aceea ci poftește inima lui. Nu ari ... ...
Gheorghe Asachi - Anul nou 1857 în Moldova
... o ferice viitorime. Iacă ora de pe urmă, miezul nopții a sunat, Anul vechi, ce-i plin de sagne, ostenit și detunat, Încărcat cu mii de grije, s-acufundă-n vecinicie; În loc d-amare suspinuri în giur sună armonie, Nu mai tremură pământul, mările s-a limpezit ... acuma a gemut, Liberă în sânu-i strânge unda din Siret și Prut; Și Anul Nou, de pace înger, a științelor făclie Cu odoarele Europei ni aduce în Românie. Atunci ruga cea fierbinte răsunat-au spre Apus, Catră cele șepte Stele care pacea ni-a adus ...
... Alimoș, Gruia Grozovan, Codreanul, Ghimciu, Novac etc. Societatea de pe atuncea era războinică: toți oamenii erau înarmați și în picioare, toate ideile pornite spre luptă cu dușmanii țării. Principatele noastre de-abia știau că au tractate cu țările vecine: lovirile erau zilnice când cu leșii, când cu ungurii, când cu tătarii, când cu turcii și, ce e mai trist, când chiar cu românii! Arăturile se făceau cu o mână pe coarnele plugului și cu una pe pală, căci tătarul sta la pândă în marginea țării. Când tătarul prăda în țară, românul găsea cu drept să-și întoarcă paguba cu dobândă; așa el era mai mult prin Bugeac decât pe-acasă. Cântecele bătrânești adeveresc cronicile, însă cântecele au un ce care te mișcă până-n ... a mă zări nu voiește... etc. În balada Păunașul codrului , femeia privind lupta pe moarte a doi voinici, care o iubesc, zice cu mândrie: Din doi care-a birui Eu cu dânsul m-oi iubi, Bărbățel voios mi-a fi... etc. La notițele prețioase despre relațiile (referințele) noastre politice și comerciale, poezia poporală mai ...
... alta) DIRECTORUL (agitat) Nu și-a terminat conferința d. profesor? REGIZORUL Aș!... are încă un teanc de note. DIRECTORUL Ne-am găsit beleaua cu d. profesor! REGIZORUL D-ta l-ai chemat să facă artiștilor o conferință despre piesa cu care debutăm. DIRECTORUL Ce era să fac, dragă... Dacă se vâră. (oftând.) Ei! tu ești tânăr... nu cunoști încă speța asta: Epitropii și ctitorii intelectualității ... ferește. E ursuzluc. Haide pleacă. SECRETARUL Dar răspunsurile? Așteaptă răspunsurile. DIRECTORUL Ieși. (secretarul iese, către regizor.) Sună, d-le! nu mai avem vreme de pierdut cu mofturi! Trebuie să începem. (regizorul sună; apar artiștii; în mijlocul lor, Profesorul cu servieta la subțioară.) PROFESORUL Da, doamnelor și domnilor, precum am plăcerea să vă demonstrez de o oră și jumătate, știința frumosului este tot așa de ... odată!â€� DIRECTORUL În sfârșit, să vedem. Vom hotărî un ceas când d. autor să ne citească tragedia d-sale, și, dacă se va potrivi cu mijloacele, cu necesitățile noastre... TÂNĂRUL (nervos și hotărât) Trebuie să se potrivească! DIRECTORUL De ce numaidecât „trebuieâ€�? TÂNĂRUL (tonul din ce în ce mai sus) Fiindcă ... afară zgomot, un râs de femeie. Toți ascultă.) SCENA III CEI DE SUS — O DOAMNĂ ABRACADABRANTĂ intră râzând tare DIRECTORUL Dar asta! (întâmpinând-o
Mihai Eminescu - La mormântul lui Aron Pumnul
... Mihai Eminescu - La mormântul lui Aron Pumnul La mormântul lui Aron Pumnul de Mihai Eminescu Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o ... Bucovina, te plînge-n voce tare, Te plînge-n tînguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț national! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă Ce junii toți o varsă pe trist mormîntul tău ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... tu în felu-acesta ești născut sau nu să scrii? Câte planuri astă aspră idee mi-a stânjenit! Și din ce cărări plăcute cu putere m-a oprit! Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie și, cu totul întristat, Drumul vede, dar nu știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr ... și ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăbovește, fac trei pasuri și ajung. Mărunțișurile-mi scapă, și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zâmbire, se sfârșesc cu un suspin. Aplicarea îmi lipsește, și n-am darul însemnat A strica și a preface câte sunt de îndreptat. Fără astă ... Dar precum Boileau zise: un astâmpăr nențeles Nencetat se-mpotrivește hotărârii ce-am ales; De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deștept, Și cu multă plecăciune rima mândră o aștept. Patima inimii mele, chiar și străine nevoi, A le pune pe hârtie sunt silit fără să voi ... ...
Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)
... bine să mă-nșele Chiar de zece ori amorul Decât nenșelat de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul. * Mulți scăpare-am cu viața Din al dragostei război Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? * Tolba dragoste-i de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale ... Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. * Și te mlădii cu mult farmec Între creții-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. * Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ... să țeasă, Cât tu pari a fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. * Și albastre fine torturi  Străveziile mătăsuri  Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. * Oh, cum este de ciudată, Lingușită, dezmierdată! * Nici prea mare, nici prea mică, Dar ... n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică. Are haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu
George Topîrceanu - Balada popii din Rudeni
... ca cenușa, Codrii vineți — dorm adânc. Sună numai căldărușa Atârnată de oblânc. Bate Surul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor, Calcă rar și cu zăbavă Lunecușuri de pripor. Și-n tăcerea care crește, Adâncit ca-ntr-o visare, Popa când și când șoptește Legănându-se călare... Scutură din treacăt ... șoaptă... nici un ropot... Numai din adâncuri sure Vine vuiet lung de clopot Peste-ntinderi de pădure... Lung îi sună în ureche, Pe când el cu grijă scoate Pântecoasă ploscă veche Din desaga de la spate. Și cu plosca ridicată, Zugrăvit pe cerul gol, Popa capătă deodată Măreție de simbol. Colo-n vale, unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi se vede fumul ...