Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȚI
Rezultatele 881 - 890 din aproximativ 2843 pentru AȚI.
Gelu Vlașin - Demență presenilă
Gelu Vlaşin - Demenţă presenilă Demență presenilă de Gelu Vlașin am tăcut aseară cînd iuly mă asalta cu vorbe și lacrimi de adormit instincte primare și pe alina cu birmaneza cindy în brațe am tăcut aseară deși mă loveau buzele tale cărora le-am scris un cîntec de leagăn inspirat dintr-un basm cu pitici muribunzi am tăcut aseară cînd zîmbetul tău reclamă la colgate mi-a izbit fereastra de la baie în timp ce motanul alex făcea pipi-n chiuvetă am tăcut aseară cînd gustul tău amar mi-a invadat
Gelu Vlaşin - Mama (Vlaşin) Mama de Gelu Vlașin mama mi-a săpat într-o zi groapa am plâns-o mi-am aruncat veșnicia în ea și-am umplut-o mama mi-a zâmbit am luat chipul ei și mi l-am cusut în inimă de-acolo numai îngerii pot să mi-l
Gelu Vlaşin - Prolog Prolog de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 6:17 →→ azi noapte sfârșitul lumii a-nceput cu biserica prăbușindu-se cerul s-a-ntunecat brusc și cutremurele nu mai conteneau cu huruitul lor asurzitor mi-am făcut bagajele cu răbdare mi-am împachetat cărțile toate mi-am ascuns pisicile în rucsac apoi m-am așezat în genunchi și-am început să râd ca un dement rămăsesem de unul singur eu care iubeam singurătatea într-o jumătate de cameră cu o jumătate de lumânare aprinsă pe jumătate ceasul se oprise la jumătate pe o jumătate de șifonier (jumătatea mea
Gelu Vlașin - Sindromul cushing
Gelu Vlaşin - Sindromul cushing Sindromul cushing de Gelu Vlașin am cules printre degete respirațiile umede și gîndul meu a văzut harta vieții din palmă cînd rosteai delirul dragostei tale te-am cules răspîndindu-te printre muzici alternative și cărțile din bibliotecă și birmanezele mele dragi te-am cules dintre iubiții mirelei uitați pe cearceafuri și din paharele roșii de plastic te-am cules și mi-am presat sufletul între coperțile tratatului de
George Coşbuc - Anacreontică Anacreontică de George Coșbuc Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Ca Gyges, sardicul despot, Eu nu-s setos după renume, Nimic nu-nvidiez pe lume Și-a fi gelos defel nu pot. A mele griji și tăinuiri Sunt toate numai să port salbe Și să-mi dedic pletelor albe Ghirlandele de trandafiri. De alte griji alți oameni știu; Eu numai pentru azi port grijă, Căci timpul e cu braț de spijă Și mâine pot să nu mai fiu! II Tu lauzi în cântări mărirea Tebanilor, el cântă firea Și tot ce Thales cunoștea: Eu cânt însă robia mea. Nu flote m-au învins pe mine, Nu regi cu tolbe largi și pline, Altfel de trupe m-au robit: Doi ochi de foc și-un glas iubit. III Unei copile De ce fugi, copilo, de mine? Obrajii tăi, rumeni ca tine, Aprinși par de rumeni și plini, Ca rozele vara-n grădini. De ce fugi? Am crețe pe frunte, Am plete rari și cărunte? Ca părul tău alb de ninsori, Nu-i alb nici un crin între flori. Sunt crin eu, ...
George Coşbuc - In opressores In opressores de George Coșbuc Fericit va fi cine va lua copiii lor din fașă și va zdrobi capul lor de pietrele drumului (Psalm 123) Tu te plângi că milă nu-i? Mai aștepți tu mila lui? Pânea de pe masă. Casa ta, și ei stăpâni! Prindeți ce vă cade-n mâni, Și-i loviți la mir, români, Că-i la voi acasă. Numai temniți ne-au zidit, Numai lanțuri au gătit, Numai cuie-au făurit, Cruci de schingiuire: Dar, pe moși și pe nepoți, Și pe iad, pe dracii toți, Nu mai vrem să fim iloți, Nu vrem umilire! Noi ne-am plâns și-am plâns de-ajuns, Ne-au bătut, și ne-am ascuns; Ne-au scuipat, și n-am răspuns - Am crezut în soarte. Noi murim de mii de ori: Și e laș așa să mori! Sus, români! Suntem datori Numai cu o moarte Prigoniți de soarte noi? Slabi și de virtute goi? Lași copii din tați eroi? E mințit cuvântul! Azi ne prigonesc acei Cari ne cred tăcând la ei Că privim tăcând la ei Cum ne-nchid mormântul. Stați cu mâna-n săn, flăcăi? N-auziți ...
George Coșbuc - Voichița lui Ștefan
... iconița Maicii Domnului, din sân, Unu-i soț, iar altu-i tată, Pentru care se ruga? Zile-ntregi ea se lupta De fiori cutremurată; Când avea pe soț în gând Ea se pomenea deodată Pe părinte blestemând. Ah, de-ar fi un zid de-aramă Între dânșii, până-n nori! Și ...
George Topîrceanu - C. Hogaș: Pe drumuri de munte
... republicat bucățile vechi și unele noi. Acum doi ani volumul era tipărit, dar când să se pună în vânzare s-a văzut că avea atâtea greșeli de tipar, încât era imposibil să apară astfel în lume. Dl Hogaș n-avea noroc. Astă-toamnă, în sfârșit, volumul apare... în timpul războiului european și chiar în momentul culminant al preocupărilor noastre atât de puțin literare! O tăcere ...
George Topîrceanu - Noapte de iarnă (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Noapte de iarnă (Topîrceanu) Noapte de iarnă de George Topîrceanu Cad din cer mărgăritare Pe orașul adormit... Plopii, umbre solitare În văzduhul neclintit, Visători ca amorezii Stau de veghe la fereastră, Și pe marmura zăpezii Culcă umbra lor albastră. Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinare — Umple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin crengile cochete Flori de marmură anină, — O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. Reci podoabe-n ramuri goale Plouă fără să le scuturi, Ici, risipă de petale, Colo, roi ușor de fluturi... Și din valul de zăpadă, Ca o mută arătare Legănându-se pe stradă, Un drumeț ciudat răsare... Vine cu popasuri multe, Face-n calea lui mătănii. Câte-odată stă s-asculte Clopoțeii de la sănii. Alteori uimit tresare, Dă din mâini șoptind grăbit — Parcă spune-o taină mare Unui soț închipuit... Ca o umbră din poveste Se strecoară-ncet, și iar Stă deodată fără veste Rezemat de-un felinar. Fața lui se lămurește, ...
George Topîrceanu - Sonete pluvioase
... n pat, de sus, din bagdadie... O noapte încă de-ar mai fi să ție Nu m-aș mira să-mi cază-n cap odaia! Avea simptome vagi de nebunie Peninsula Balcanică... și d-aia, De când s-aprinse-n Orient văpaia, Pământul face hidroterapie! Sau poate că divinul Mizantrop A ...
... Lângă-o curte boierească, în grădină minunată, Un castor ș-a sa familie trăia-n apa cea curată, De mănunți fii și fiice avea câte o păreche, Casa lui era de bârne, dup-a țărei modă veche. Ostenind cu ghibacie Și păzind iconomie, Spre nutreț ave-n ... un ram s-au așezat. Și s-arete că nu-i mult, Vorovind aice cu sine Cuvințele tot streine, La castori mult au plăcut, Că avea și o figură Plină de învățătură. Castoreasă, cu mirare, Cătr-a ei bărbat au zis: Papagalul mi se pare Al său plisc când ... voinici, S-au văzut că ii o mie Știau lucruri frumușele, Numai nu știau acele Ce castorii au să știe. Căci de casnic interes N-avea gust, nici înțăles. Când părinții s-au trezit, Au scăzut ș-au bătrânit, N-avea cine să li deie Bârne pentru-a lor bordeie; La hambare nime cară Provizioane de la țară. Și părinții cii ușori Pentru-aceea ...