Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE VIAȚĂ
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 1573 pentru PE VIAȚĂ.
Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie
... apare șters. Și-ndepărtata-i scânteiere. Deși se stinge din vedere, Ne urmărește mai departe, urmîndu-și calea-n univers, Tot astfel cântecele tale triumfă pe pămînt și-n cer, Precum din norul ce-o ascunde, Lumina lunei blînd pătrunde Și-nseninează firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce-aș ... lui eteric Atrage ochii-n întuneric, Dar, adumbrit de flori și ierburi, rămîne totuși nevăzut; Precum, în adieri ușoare, un trandafir îmbobocit S-alintă risipind pe drumuri Amețitoarele-i parfumuri, Încît, rotindu-se împrejuru-i, tîlharul zboară buimăcit; Nici ropotul primăvăratec pe dîmburi verzi curgînd pîrău, Nici frunzele foșnind vioaie Înviorate după ploaie, Nmic nu-i falnic și zburdalnic și limpede ca versul tău ! Ce tainice simțiri ... heruvim ! Cîntăm noi vinul și iubirea, Dar unde este fericirea Dumnezeieștilor avînturi ce ne cuprind, cînd te-auzim ? Cîntările de biruință și corul nostru nupțial Pe lingă imnurile tale Sunt scîncete pustii și goale : Simțim în cîntecele noastre un nu-știu-ce lipsind fatal. Ci spune-mi, de-unde-și ia ... cu lacrime durerea Să nu ne-ntunece vederea, Socot că n-am putea cuprinde norocul tău, ah, nici atunci ! Poetul s-ar cădea să pună ...
Dimitrie Bolintineanu - Bătălia de la Varna
... trebui' să domnească În orice-ntreprinde mintea omenească. Cele mai deșarte lucruri care sânt Ea le-nviețuiește jos p-acest pământ. Ea ne poartă-n viață, cum lumina dulce Printre căi ascunse pașii ne conduce. Ea bucură viața, cum dulcile flori Împletesc cununa cea de sărbători!" Huniad ia vorba: — ,,Preamărețe ... dimpotriva lucrurilor bune!" Huniad se scoală, strigă contra sa. Cu focoasă vorbă ce vorbește-așa — ,,Ungurul nu fuge dinaintea morții! Tu, române doamne, ții pe dreptul Porții. Tu trădezi creștinii, cuvântând așa!" Cu virtute-antică domnul asculta. Lupta se decide. Vlad, l-a lui plecare, Regelui Lehiei zice ... vin la piepturi, mâini, Intră pân'la corturi unde-n pace lină Amurat răsfață fruntea lui senină. Se spăimântă... fuge... însă, rușinat, Se înturnă; cade pe creștini, turbat. Intră-n niște cete... De departe vede Regele cel tânăr... Calul său repede... Îl rănește-n frunte... Regele-a căzut... Un ...
Ion Luca Caragiale - D.C.A. Rosetti la Roma%3F
... în mijlocul mulțimii, adunate în Florența pentru demonstrații patriotice. Bomba a cauzat moartea a doi oameni și a rănit pe câțiva alții... Tot în aceeași vreme ne vine din Roma știrea, că în domiciliul lui Passamente, autorul atentatorului s-au găsit scrisori dela internaționaliști, că ... era om bun și generos, cu toată condamnarea tribunalului, rostită asupra d-lui I. C. Brătianu, a ordonat ca închisoarea să fie îmblânzită pe cât se putea, iar fructul șederii la răcoare a actualului ministru-prezident a fost - precum se știe - o istorie a ... a Românilor scrisă franțuzește și publicată sub pseudonimul Elias Regnault. Frații siameji Rosetti-Brătianu fac și azi parte din marele partid cosmopolit al republicei universale pe baza comunei și cu toate acestea conduc afacerile unui stat, eminamente-național - România și eminamente conservator, pentrucă e agricol. Ba nu-i destul numai atâta ... a fost păzită de mâna lui D-zeu cu ocazia acestui îndrăzneț atentat cu cuțitul, România se va grăbi să trimită ministru plenipotențiar la Roma pe d. C. A. Rosetti, părintele celor desmoșteniți cu duhul, ca să-și exprime părerile de rău că atentatul n-a izbutit ...
... Coşbuc - Patria română Patria română de George Coșbuc Patria ne-a fost pământul Unde ne-au trăit strămoșii, Cei ce te-au bătut pe tine, Baiazide, la Rovine, Și la Neajlov te făcură Fără dinți, Sinane,-n gură, Și punând dușmanii-n juguri Ei au frământat sub pluguri Sângele ... ne e pământul Celor ce suntem în viață, Cei ce ne iubim frățește, Ne dăm mâna românește: Numai noi cu același nume, Numai noi români pe lume Toți de-aceeași soartă dată, Suspinând cu toți odată Și-având toți o bucurie; Asta-i patria română Și ea sfântă să ne fie ...
Alexandru Macedonski - Rondelul rozei ce înflorește
... de-a vieții otravă, De chinul ce-și urcă talazul O roză-nflorește, suavă; Ca nor risipit e necazul. Stăpân sunt de-acum pe răgazul, Să-mi fac din ursită o sclavă, Și nu mai e viața grozavă, Deși mi-a brăzdat tot obrazul O roză-nflorește ...
George Topîrceanu - M. Codreanu: Sonete parnasiene
... florărie. Dar, hocus-pocus, binișor o lasă Cu gura-n jos... E altă boscărie: De sub joben apare-o farfurie C-un șnițel bine garnisit, pe masă. Așa, mereu... Și vulgul cască gura La cel ce pare c-a învins Natura, El concurează pe copiii Muzii. El, din nimic, îți dă fripturi și poame Și, totuși, rabdă uneori de foame... E fabricantul nostru de iluzii. Pagliaccio O zi nefastă ... Nu pentru biata-mi inimă pustie Și nici de dragul gloriei postume, Ci pentru voi am făurit anume Strălucitoarea mea filozofie. Eu pretutindeni caut în viață Prilej de râs la fiecare pas — Și-adesea plâng sub fardul de paiață... Dar când tristețea cearcă să mă prindă, Mă-ntorc atunci cu ... o mila, Dar aplecându-și trupul plin de grații, Zâmbind i-a smuls un fir de păr, Dalila, Și-a suspinat pe gânduri: — Oh, bărbații!... Testamentul unui poet cunoscut Din cel ce sunt acum o jumătate E cât p-aci să zboare către stele... Las dracului ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 25 a lunii dechemvrie, la nașterea Domnului nostru Iisus H
... să va mai auzi până în vĂ©ci și alta, că auzim o bucurie mare carĂ© stinge toată jalea, toată întristăciunea și toată lacrăma de pe fața pământului. Aș pohti însă acĂ©ste cuvinte să le întinz ca o masă desfătată înaintea dragostei voastre și să vă fac un ospăț sufletesc ... surpând zapistul răutăților noastre, s-au milostivit de au rupt și legăturile. Câștigat-am astăzi pre Domnul, carele jugul cel vechiu al robiei noastre, de pe grumazii noștri fărămându-l, întristăciunea lumii au veselit-o, cu slobozirea cea vĂ©cinică. Câștigat-am pre împăratul cel blând carele, în toată lumea călcând ... această vĂ©ste cu cât mai vârtos va aduce bucurie mare la tot norodul, după cum au zis îngerul? Precum căldura soarelui trage aburul de pe pământ, în sus și de acolo să pogoară roao și face pământul de rodĂ©ște și să veselĂ©ște așa și preacuratul sângele Fecioarei, cu ... acĂ©ia, ce iaste mai minunat și mai slăvit decât această naștere? Că să întunecă mintea omului și nu poate a le pricĂ©pe acĂ©stia, cum poate că să nască fecioara fiiu? Și prin venirea unui dar în lume să săvârșește taina a doao daruri: că ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă
... moralitatea artei. La această întrebare ni se dă următorul răspuns: ,,Orice emoțiune estetică, fie deșteptată prin sculptură, fie prin poezie, fie prin celelalte arte, face pe omul stăpânit de ea, pe câtă vreme este stăpânit, să se uite pe sine ca persoană și să se înalțe în lumea ficțiunii ideale". În această uitare de sine, care este pricinuită de orice operă adevărat artistică, stă ... a egoismului, unde atunci — cu toată învățătura de pe scenă — interesele ordinare câștigă preponderență. Căci numai o puternică emoțiune impersonală poate face pe om să se uite pe sine și să aibă, prin urmare, o stare sufletească inaccesibilă egoismului, care este rădăcina oricărui rău. Așadar, arta dramatică are să expună conflictele, fie tragice ... simțirile și acțiunile omenești, cu atâta obiectivitate curată, încât pe de o parte să ne poată emoționa prin o ficțiune a realității, iar pe de alta să ne înalțe într-o lume impersonală." [1] Am reprodus o pagină întreagă din articolul dlui Maiorescu, penrtru că ea caracterizează foarte bine ... poate fi o operă artistică în toată puterea cuvântului. Cum rămâne atunci cu teoria dlui Maiorescu în privința moralității în artă? Cum rămâne fraza: ,,...face pe ...
... multor secule, și a întinde preste lumea civilizată un văl de întuneric. Din sânul acestui haus, în care popoarele petreceau mai mult o viață hoțească, răsări un nou ordin de lucruri în Europa și în provințiile învecinate. Pe ruinile Romei eroice se înalță, sub papa, Roma cea sântă spre triumful lui Hs., iar Bizantul, ce se anevoia a purta titlul de ... ruși Perecop, ce are tot o însemnare, adecă râpă, ce era peninsulei de apărare, fiind acesta singurul punct de unde ea poate fi calcată de pe uscat. Lungimea țărei, de la răsărit spre apus, este de 66 oare, iar lățimea, de la amează spre nord, de 40 oare sau mile de ... altă peninsulă, ce era odinioară despărțită de Crimeea prin un val și o râpă apărată de un mur și de turnuri; acolo stătu regia Bosforului, pe care Mitradates au strălucit-o și a căreia capitală era Panticapea. Precum partea apusană, pe la Eupatoria, este plină de stepuri, de lacuri sarate și de râurele ce sunt mai des săci, așa partea de amiază a peninsulei ... ...
George Coșbuc - Filozofii și plugarii
... O posedă toată; în fine, nu e pe lume nimic Lucru ne-nțeles de dânșii; toate, toate-s bagatele: Știu de-a rostul pe Sofocle, tot așa pe-Aristotele; Fiecare dintre dânșii, chiar pe când era copil, Citea din Homer, din Plato, din Ovidiu și Virgil! Se pricep la Corpus juris, la Pandecte. Ce mai vrei? Chiar și-n ... răspuns moșneagul bine, a vorbit cu căpătâi; Însă cât și-a deschis gura la a doua întrebare Am văzut pe loc că dânsul logică firească n-are, Nu cunoaște nici sintaxa, nici grămatica, în fine, N-a vorbit nimic pe cale și nimic n-a răspuns bine! Nici măria-ta-ntrebarea bine detot nu i-ai pus, Dar, apoi, dânsul răspunse cât se ... dar toți acuma, ce doresc și vreau să spun: Dacă nu-mi veți ști da seamă de tot ce-am vorbit acuma Cu bătrânul de pe brazdă, atunci, las deoparte gluma Și pe toți, pe toți vă spânzur! Mă jur pe cerescul soare, Că deși sunteți voi sfetnici, vă pun în spânzurătoare! Craiul a zis aste vorbe rezolut, aprins și tare, Apoi apucă îndată ...
Mihai Eminescu - La o artistă (Credeam ieri că steaua-ți...)
... n o luncă de laur Cu-al cântului dar, Iar tu, interpretă-a cereștilor plângeri, Credeam că ești chipul ce palida stelă Aruncă pe-o frunte de undă rebelă, Pe valul amar. Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri, Răpit d-a ta voce în rai de misteruri, Ș-aduce aminte că-n ... un Ave Maria  Și-n tine revede sublimul său vis. II Cum lebăda viața ei toată visează un cântec divin, Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt, Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci ...