Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI PUTEA DUPĂ
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 936 pentru NU MAI PUTEA DUPĂ.
Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii
... plânge, Căci amărăciunea ce te-a-nconjurat Sufletul tău fraged crud a fărâmat! Fiii tăi cei vitregi fost-au pentru tine Mai amari ca vârful sabiei străine! Ei te dară sclavă la tiranii tăi — Tu bătuși trei secoli pe nemicii răi; Dar putuși învinge dalba tinerețe ... străini a dat. Îi lăsași să joace cu-armele sublime Ș-ai tăi fii le dară hordelor străine. Plângi, ș-ascunde plânsul, să nu dezvelești Rușinoasa faptă celor ce iubești. II Intră prin Moldova mii de turci, tătari, Domnul cu muntenii și făloși maghiari. Domnul României scrie lui Dumbravă ... Falnicul Dumbravă pe boieri chema Și citind scrisoarea le vorbește-așa — ,,Iată-acum cu totul țara sub sclavie! Dar ce-mi face viața și mai crudă mie E să văz românul astăzi trădător Aducând străinii contra țării lor! Câți din voi au încă sufletele pline De mărirea veche, vie după ... corturi lasă. Ionașcu vine. Din trei părți de loc El lovește turcii și-i trăsnește-n foc. Apoi cade p-unguri, fărâmă c-urgie, Cei mai
George Coșbuc - Cântecul redutei
... George Coșbuc Publicată în Albina , 1898, nr. 10 (6 dec.) În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii ! Dar mai mare peste ei Cine-mi e? Vrun Strâmbă-Lemne? Cică și mai și, pesemne, Unul, Ciaca-Paca-Bei. Câte cinci pe-un ban să-i vinzi, Că sunt tot oșteni pe-alesul, De viteji le saltă fesul ... ntr-o zi — să vezi acu — Dete-Osman porunci să-i puie Tălpilor la cizme cuie, Și-apoi, ce-o fi fost, ce nu, Că sări pe băț călare Și-alergând în fuga mare Drept la Vadin s-abătu. Strig-Osman: — "Păsat vă fac ! Încurcați pe-aicea treaba ... gol ca napul Cu ce-și bate pașa capul !" Și-i strigară: Cioc selim ! Dar temându-se de vorba Că Osman le taie ciorba, Au mai zis: "Sărim, sărim !" Și-au sărit cei lei de turci Care cum putea mai iute: Vin românii spre redute, Și să stai să-i mai încurci? Căpitanii-și pierd șalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că-i la deal, și-i greu să-l urci. Noi strigam atunci din tun: — "Ce ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... faza ei de astăzi, caracterizată prin lupta împotriva tendințelor de asuprire etnică predomnitoare în statul lor. Ce e drept, patriotismul, ca element de acțiune politică, nu este materie de artă, orcîte abateri s-au comis și se mai comit în contra unei regule așa de simple. Mai ales cei ce n-au destul talent literar caută să-și acopere lipsa prin provocarea unor dispoziții sufletești foarte importante în alte priviri, dar nu ... S-o scurmi de unde ne-ngroparâ Și să-ți aduni apele toate, Să ne mutăm în altă țară !" Dar unde se vede arta scriitorului nu este în patriotismul simțit, ci în manifestarea lui mănținută în dreapta măsură a frumosului. D.e., strofa citată mai sus nu întrebuințează vorbe exagerate „în contra tiranilor barbari", ci zice numai : „Neputincios pari și tu astăzi — Te-a-ncins cu lanțuri ... aducerea și descrierea unor figuri obișnuite din viața poporului, cari însă cîștigă deodată — pe lîngă valoarea și menirea lor normalâ — o însemnătate, am putea zice o iluminare și strălucire extraordinară, ce nu se poate explica decît din aprinderea luptei întru apărarca patrimoniului național. Românul din regatul maghiar vede în preotul său ...
Elena Liliana Popescu - Imn Libertății
... Crezut a fi Înnoitorul, „Pe Zeus, e de milă vrednic!â€� Fiindcă el, cuceritorul, de-ar fi umil, retras, cucernic, Ar cuceri nu doar Pământul, ci universurile toate și de și-ar stăpâni cuvântul din drumul drept nu s-ar abate Când, în tăcerea-i știutoare și-n pacea-n sine regăsită, ar spune pentru fiecare o rugăciune-abia șoptită... VII Ce-i ... șaradă ce-n tine-i cauți dezlegarea, un râu ce curge în cascadă, și caută-n tăcere marea. Dar dacă vrei să vezi lumina, nimic mai simplu, ți se pare. Privești. Dar cine poartă vina de n-o zărești în depărtare? IX Credeam că-n lumea ce m-așteaptă nu voi trăi dezamăgirea, asemeni celui ce-și îndreaptă atenția spre omenirea Și ea, la rându-i, înșelată de mintea ce-i lăsată-anume să-și ... aprige sentințe, și prin durere să slăbească, nemaihrănind prin noi dorințe, o vanitate omenească.â€� Același glas, tăcut, rostește vestind intrarea în netimp, când mintea nu-i mai amăgește și vocea, nu e din Olimp: „Te-aștept!â€� șoptește Fericirea, fermecătoare, surâzând: „Pășește în nemărginirea cea neatinsă de vreun gând!â€� XI Purtat spre clipa ...
Alexandru Hrisoverghi - Ruinelor Cetății Neamțu
... Neamțul să se risipească! Vedeți sfântul loc acela, unde viteji-au murit, De copii cum se dăramă, se sapă păn-în pământ. Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioți, Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți! O, pavăză neînvins-a neamului moldovinesc! Ca să-ți dau destulă slavă ... sânge, Pe tot tânărul ce poate o sabie a încinge. III O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă, Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă? Și puteți cu sânge răce privi ace daramare? Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare? Priviți marturul ce unul din veacuri ne rămăsese, Că neamul nostru din neamuri de viteji se alesăse, Cum îl darămă și ... sărba, Strigați și băteați în palme, plângeați cu lacrimi fierbinți, Căutați unul la altul, dați din cap, crâșcați din dinți; Ș-acum vedeți daramarea, și nu ziceți un cuvânt! Oar-au fost de bucurie, că ei joacă pe mormânt? Oare nu era ș-acele vro jărtvă d-a măgulirii? Nu, fraților, nu, vă rog, nu mai dați prilej hulirii,
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui
... zice și prorocul David: Tinerii lor i-au mâncat focul și fĂ©tele lor nejălite era; preoții lor de sabie au căzut și văduvele lor nu s-au tânguit. Iar pentru mila lui Dumnezeu zice la Psalomul 68: Ascultă-mă, Doamne, că e bună mila la, și după mulțimea îndurărilor tale, caută asupra mea. Și, de vrĂ©me ce am zis că Dumnezeu iaste îndoit în lucrare, spre chivernisirea oamenilor, amândoao cu înțelepciune ... fi încetat îndată ar fi zis cei ce era de fața, cum că nu poate; a treia, că de ar fi fost deșteptat, nu l-ar fi rugat ucenicii și să-i zică: Doamne, mântuiaște-ne pre noi, că perim. Iar incâș să mai zic și alta, ca doară s-ar cuveni. Domnul nostru Hristos, ca un Dumnezeu adevărat, iaste mai nainte cunoscătoriu și cunoștea împuținarea credinții ce avea apostolii; și pentru aceasta au dormit și s-au depărtat să se facă cutremurul, pentru ca să ... deplin să cuveniia să nu zică cuvintele ce au zis, nici să se teamă, ci să socotească cum că Domnul nostru și când doarme mintuiaște, ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei
... nenorociți ajunseră să creadă că, dacă s-ar găsi un mijloc de a transmite întregii lumi oribilul flagel de care erau contaminați, ar putea și ei să ajungă la ranguri înalte..." CIBRARIO I Era-ntr-o bătrână pădure, Din care vrăjmașa secure Nu smulse o creangă de brad: P-o stâncă de fulger crăpată, P-o râpă de șerpi îmbălată, P-o beznă cu fundul în iad. În ... galben, și sur! S-așează pe gânduri în iarbă, Și buba pe bubă se-ntreabă: Cum merge și ce-i de făcut În lume să nu mai domnească Tăria și fala trupească, Frumosul călcând pe cel slut? Se scoală atunci din grămadă O fiară, un monstru, o pradă A unui ... ca s-arunce Cu piatra în noi?.." II Trecu d-abia o lună, Buboșii împreună Acum din nou s-adună În codrul cel spurcat; Dar nu mai este jale, Ci râsuri triumfale, Sunând în deal și-n vale, Ca dracii în sabat! Aduce fiecare Cu sine pe spinare Bucata-i de mâncare ... el s-ajungă mare, Căci lepra-i chiar pe tron! Și iacă din nimică Bubosul se ridică Marcheze ori vlădică, Sau cel puțin baron! Și nu ...
Mihai Eminescu - Și oare tot n-ați înțeles... (variantă)
... Eminescu - Şi oare tot n-aţi înţeles... (variantă) Și oare tot n-ați înțeles... de Mihai Eminescu (variantă) Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu cuget mistuit De-o stranie părere A fost un lung, necontenit Prilej pentru ... ale sale raze reci Pe frunte lumina-m-or. În urma lui un dor nespus S-alerg o să m-alunge, Deși se nalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va rămânea necunoscut, Va stăpâni departe, Cum stăpânește pe trecut Întins, eterna moarte. Căci stăpânește tot ce-a fost Și ... scuturau Alături liliecii, Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voi să știu cărarea sa Și nici chiar cum o cheamă. Ea sufletul ...
... fumuriul străin, o pară de foc stătea acum înaintea lor și se cumpănea, căutîndu-și mersul... Și din vii și strălucitoare ce erau panglicele înainte, mai vii și strălucitoare deveniră, din colorate și luminoase ce erau curcubeiele de funde, mai luminoase și colorate se aprinseră, din licăritoare și iradiante ce erau firele de mătase întinse pe războaie, mai iradiante și licăritoare fulgerară... Prin toate ferestrele deodată se înălță Hefaistos sub formă de flacără și privi întunericul de afară, luminînd cu scîntei zăpada căzută ... artificii, se proiectă deasupra zidurilor suflînd un nor de fluturi și de scîntei pe nări și pe gură, își afirmă necăjita-i ființă fetelor ce nu știau ce străluciri dormeau în sufletul lui. Serpentine de flăcări și confeti de scîntei alergară, veniră înapoi atrase de marele suflu al celui ce respira ... de culori, de nuanțe, de forme și de păreri, pe care nici un atelier, unde sute de mîini ar lucra la un infinit de războaie, nu poate nici pe jumătate să i le puie împotrivă. Cu panglici și funde de foc, cu umbre de catifea și cu dantele de fum, cu ... dacă n-ar fi avut nemișcata oglindă a binevoitoarelor ape în trecut, nici a rotundelor bucăți de sticlă colorate ale prezentului,
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... ai noștri, Giulia!… Signora Giulia strânse boabele de mazăre în pestelcă și urcă sprintenă treptele. Vacano era vorbăreț și petrecător de-a mai mare dragul. Ne-a povestit că el nu-i din Abbiategrasso, ci din Anzio, de lângă mare, unde tatăl său era pescar. A fost de multe ori chiar și la Roma ... a unui morar. El tăcu și se uită spre biserica ce se zărea, departe, în lumina lunii. Roata greoaie a morii nu se mai mișca; se auzea numai clipocitul apei și freamătul chiparoșilor sprinteni, întunecați, adevărați copaci ai morții. De altfel, era liniște și un miros de rășină umplea ... la toți! Signora Giulia se îndreaptă către bărbatu-său și zice: - Cât de bine seamănă signorino cu Girolamo! Numai mie îmi ziceau signorino, de ce, nu știu. - Ce zici, Vacano, așa-i că-i adevărat? Vacano nu zise nimic, ci aftă. - Da, mamă, mai ales la ochi, curat ochii lui Girolamo, și gura, chiar și râsul, ți se pare că aduce lumină în casă, când râde, zise Giovannina, sorbindu ... de Genzano alungă grijile și-ți înveselește inima! zise Vacano, umplând paharele, pe rând. - Ei, signorino, poate semeni cu Girolamo și poate ești frumos, însă ...
... cu vuiet în talazul răzvrătit, Ticăloșii ce pe dânsul sta cuprinși de îngrozire, Cad cu el — moartea-i așteaptă — undele i-au coperit! Mai încoaci un șiroi iute pe un tânăr fiiu cuprinde, Când sărmanul vrea să scape pe al său tată bătrân, Și să ducă mai departe unde apa nu se-ntinde, Pe maică-sa care ține frățiorul lui la sân. Nu e mijloc de scăpare de a Domnului urgie, Pretutindini este moarte, pretutindini ocean, Numai stânca uriașă se înalță cu mândrie, Arătându-și golul ... furtunii s-alignea, Căuta nenorocitul ca să o îmbărbăteză, Să-i astâmpere durerea, și aceste îi zicea: “Draga mea! Nici o ființă pe lume nu mai trăiește, Din obșteasca prăpădire nici un om n-a mai rămas, Numai noi mai viem încă, dar și pentru noi sosește Moartea să ne-mbrățoșeză în acest amarnic ceas. Cum a rouăi picătură soarele de dimineață O ... și miluiește, Pentru noi, a sa zidire, îngrijire va avea, El o vecinică viață în ceruri ne pregătește.â€� — Și — furtuna nu ...