Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LINGVISTIC
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 5022 pentru LINGVISTIC.
Ștefan Octavian Iosif - Ca visurile
Ştefan Octavian Iosif - Ca visurile Ca visurile de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 ianuarie 1895 Ca visurile-ntunecate Clădirile se-nșiruiesc, Și singur, învelit în manta-mi, Tăcut pe trotuar pășesc. Acuma-n turnul catedralei Se bate tainic miez de noapte... M-așteapt-acasă adorata Cu sărutări, vrăjite șoapte. Prietenoasă trece luna Călăuzindu-mi pas cu pas; Dar eu m-opresc în umbra porții, Strigîndu-i vesel: — Bun rămas. Îți mulțumesc, amică veche, Că-mi luminași frumos pe drum; Treci mai departe, luminează Și celorlalți pribegi, de-acum. Iar de găsești pe vreun ibovnic Ce plînge, tu să nu mi-l lași; O, mîngîie-l, precum pe mine De-atîtea ori mă
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf
Ştefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf Cavalerul Olaf de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Epoca , 5 martie 1898 I Doi bărbați de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu barda pregătită ! Orgă, clopote... Norodul Dă năval din catedrală: Lung alai; în mijloc mirii Strălucind ies la iveală. Firavă, nespus de tristă, Fiica regelui privește; Vesel și semeț e Olaf: Gura-i rumenă zîmbește. Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau să-mi văd banchetul nunții, Danțul la lumina torții. Lasă-mi viața pîn’ ce cupa Cea din urmă voi goli-o. Lasă-mi viața, lasă-mi viața Pîn’ la danțul de adio ! Regele s-a-ntors spre gîde: — Viața-i fie-ngăduită Pînă azi, la miezul nopții — Stai cu barda pregătită ! II Stă Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui ...
Ștefan Octavian Iosif - Crai nou
Ştefan Octavian Iosif - Crai nou Crai nou de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Crai nou pe cer senin s-arată, Și cum străluce-n geamul meu, Îmi pare o unghie tăiată Din degetul lui
Ștefan Octavian Iosif - Craiul ielelor
Ştefan Octavian Iosif - Craiul ielelor Craiul ielelor de Johann Wolfgang von Goethe Traducere de Ștefan Octavian Iosif Cin' zboară prin viscol așa de târziu În noapte? E tatăl cu scumpul lui fiu. El ține copilul lipit de-al său piept, Veghează asupră-i cu ochiul deștept. — Copile, tu tremuri; ți-e frică; ce ai? — Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai, Cu lunga lui coadă, coroană purtând? — Copile, e ceață purtată de vânt. "O, dragă copile, o, vin ca să-ți fac La jocuri frumoase, să-ți fie pe plac. Flori mândre, pestrițe, din plai strânge-vei, Și maica te-mbracă în aur de vrei!" — Ah, tată, ei, tată, auzi ce mi-a zis, Ce craiul în umbră șoptind mi-a promis? — Taci molcom, copile, și fii liniștit E vântul ce-n veștedul crâng a vuit. "O, vrei tu, copile, cu mine să vii? Surorile mele cu drag te-or păzi. Din apă ies ele când este senin Și-n cânturi și-n jocuri te leagănă lin!" — Dar, tată, ah, tată, nu vezi la un loc, Prin negură, ielele prinse în joc? — Văd, dragă copile, ...
Ștefan Octavian Iosif - Din Paris
Ştefan Octavian Iosif - Din Paris Din Paris de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Visez. Încet se face dimineață... Sus, din mansarda — cuib de rîndunică — Proptit de geam, mă uit în jos cu frică La uriașul adormit sub ceață. În purpur mîndru soare se ridică, Luteției i-azvîrle raze-n față ! Ceas neuitat ! Priveliște măreață ! Aș vrea să zbor prin ferestruia mică... Parisu-ntreg îmi cîntă la picioare. Și nu e vis. Trăiesc. Biruitoare Se redeșteaptă simțurile-n mine... Ca fluture gonit din floare-n floare, Alerg pe străzi voios... În seri senine Stau de povești cu stelele vecine... II Vuiesc trăsuri, tramvaie, trenuri, care Se-ncrucișează-n sus și-n jos. Drumeții — Năluci — aleargă ca năvala ceții Pe bulevarde-n veșnică mișcare. Luminile răsar prin galantare. În praf de aur, din adîncul pieții, De pretutindenea beția vieții Înalță zgomotoasele-i altare. Mă cred pierdut. În juru-mi, rîs și glume, Și cîntece, și lume peste lume ! Visez că-not pe-un ocean în spume. Căci curge-n clocot din ateliere Potopul viu al gloatei uvriere În vastele Parisului
Ștefan Octavian Iosif - Doi prieteni
Ştefan Octavian Iosif - Doi prieteni Doi prieteni de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție S-a stins pe uliți cel din urmă zvon. Arar un pas răsună monoton Pe trotuarul luciu și pustiu... La colț, în umbră, micul vizitiu Așteaptă un tramvai întîrziat : El și căluțul lui, doi bieți fîrtați, Bătuți de vînt și ploi, Ce bine se-nțeleg ei amîndoi ! Pe după gît el i-a trecut un braț, Și fruntea și-a-ngropat-o-n coama Tovarășului credincios și blînd... Iar calul, nemișcat și el de teama Să nu-i alunge visul prea curînd, Ciulește doar urechea, cînd și cînd, În liniștea tîrzie ascultînd... Și ninge peste ei, și nu-și dau
Ștefan Octavian Iosif - Doi voinici
Ştefan Octavian Iosif - Doi voinici Doi voinici de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Turci, tătari, război și ciumă Bîntuie în țara toată, E o vreme blestemată. Trece un voinic călare, Înnoptat pe drumul mare... Morți de spaimă, arși de sete, Zboară cal și luptător. Puțurile-s otrăvite, Peste țarini pustiite Pasări mari de pradă, cete, Trec și țipă speriete Și s-abat departe-n zbor... Munții se scufundă-n zare, Drumul nu se mai zărește... Calul, pas cu pas, slăbește, Pas cu pas se poticnește Și tresare. Iar singurătatea crește. Tot mai înspăimîntătoare. Ah, și-n liniștea de moarte Se aude-un glas, pierdut, Parcă vine de departe... Cine ar putea să fie La o vreme-așa tîrzie? Poate i s-o fi părut... Stă, ascultă, vrea să vază... Calul sforăie... o groază Fără margini încleștează Pe voinic... Nu mai vrea acum să știe Nici de drum, nici de nimic... Aiurit, întoarce calul, Scapără schintei și sar Sub copite... Peste rîpe și ponoare, Cal și călăreț dispar... Neagra zare Îi înghite... Glasul însă crește, rar, Se aude tot mai bine... Vine... — Aolică, ce păcate ! Turci au dat, tătari au dat, S-au închis crîșmele-n sat; ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane vechi
Ştefan Octavian Iosif - Icoane vechi Icoane vechi de Ștefan Octavian Iosif A. PANN Psalt înțelept, comoară nesecată De basme bătrânești și vechi zicale, Rapsod glumeț, iubit de mahalale, Cari răsunau de cântece odată, Ce-mi pasă dacă criticii de-azi cată În versul tău greșeli gramaticale! Eu te slăvesc de dragul muzei tale, Apusă azi cu lumea ei uitată. Te văd blajin, muncind din greu, iar seara Stai în cerdac, îți acordai ghitara, Cântai vreun psalm, vreo doină, mici balade... De prin vecini, pândeau pe la ferestre, Oftând în taină, tinere neveste Și pe furiș îți aruncau
Ștefan Octavian Iosif - Imnul muncii
Ştefan Octavian Iosif - Imnul muncii Imnul muncii de Ștefan Octavian Iosif Acum începe munca cea spornică și saltă C-o grabă fericită dintr-o rotilă într-altă, E-o spornică-nfrățire de mii și mii de fire, Ca un acord armonic de încordate lire. E-o goană de bobine, de roți și transmisioane, Ce prind să se-nvârtească și-ncep să se hârjoane. Și vuie toată casa de-asurzitoarea larmă. Ici munți albi de zăpadă se zdrumică, se sfarmă, Pe roțile-nroșite ies norii albi de aburi; Viu apa clocotește și colcăie în jgheaburi; Urzeala străvezie pe suluri se destramă; Ici fără preget zboară suveica și recheamă Mereu tot alte fire ce se-ntrețes grăbite În unda înspumată a pânzei înălbite, Și fabrica răsună de sfântul glas al muncii, Al muncii ce hrănește și mamele, și
Ștefan Octavian Iosif - La Luvru
Ştefan Octavian Iosif - La Luvru La Luvru de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ce de popor în templul artei sfinte !... Sub aste bolți de veacuri consacrate Mii de străini din țări îndepărtate Trec rătăciți... Dar să luăm aminte... Abia-ndrăznim să trecem înainte : Eterne forme-n marmură-nghețate, Vechi pînze rupte din eternitate Vădesc ce-nalță omeneasca minte... E-o lume-n veci de veci nepieritoare, Comori pe care Cronos nu le-nghite : Un Rafael, un Rubens, un Murillo... În fund, senina Venus de la Milo... — Dar ce te-ntorci și nu m-asculți, iubite ?... — Ce ochi albaștri ! Cum o cheamă
Ștefan Octavian Iosif - La arme
Ştefan Octavian Iosif - La arme La arme de Ștefan Octavian Iosif Veniți, viteji apărători ai țării! Veniți, căci sfânta zi a răsărit: E ziua mare a reînălțării Drapelului de gloanțe zdrențuit! Veniți din toate unghiurile zării, Să cucerim ce-avem de cucerit! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Ce credeți voi, noroade nesătule, Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus! N-am înfruntat noi năvăliri destule Din miazănoapte, răsărit și-apus! Adună-ți, rege, oștile și du-le La biruință-așa cum le-ai mai dus! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt toți copiii ei s-alerge, Să-l apere, să moară pentru el! Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume În cartea gloriosului trecut: Și mulți dușmani ar vrea să ne sugrume, Dar până când mai stau Carpații scut Acel ce ne va șterge de pe lume Să știe toți că ...