Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU VINE
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 1083 pentru CU VINE.
... în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă... Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui ... grindină de dieji și de becari ascuțiți îl lovea necontenit în spinare, o pauză mai lungă sfărâmă ochelarii... Alți zei mai răutăcioși aruncară asupra Iui cu tibii, cu harpe eoliene, cu lire și cu cimbale, și culme răzbunării cu „Acteon", cu „Polyeucte" și cu „Simfonia a III-a" de Enescu, a căror muzică inspirată venea, de astă dată în adevăr, chiar din ... lui cu Venus. Fuchs începuse tocmai săvârșirea osândei, când Palas Athena interveni (pe neașteptate) pentru dânsul... I se admise să cadă tot pe pământ, însă cu ...
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... de viu în poeziile sale alcătuite în onorul faptelor mărețe. Și spre dovadă: Care din noi nu a fost legănat în copilăria sa cu dulcele cântec de Nani, puiule și cu povești pline de zmei ce alungă pe Făt-logofăt, cu o falcă în cer și cu una în pământ? Care nu a fost îngrozit cu numele de strigoi, de tricolici, de stahii, de rusalii, de babe-cloanțe, care ies noaptea din morminte și din pivnițe pentru spaima copiilor nesupuși? Care ... noastre. Vezi-l pe român când vine primăvara, cum i se umple sufletul de bucurie! cum îi crește inima în piept ca frunza în pădure! cu câtă mulțumire el cată la noua podoabă a naturii ce acoperă locul nașterii sale, cu câtă veselie el vede luncile înverzite, câmpiile înflorite, holdele răsărite! Românul se renaște cu primăvara! El întinerește cu natura, căci o iubește cu toată dragostea unui om primitiv. De aceea și toate cântecele lui încep cu frunză verde . Lui îi place să se rătăcească prin desișul pădurilor; îi place să pocnească și să cânte din frunze; îi place să-și puie ... ...
Ion Luca Caragiale - Ce este "centrul"
... a-ți spune dela obraz că la nămiez e noapte. Când, în viața practică, avocatul are să ia dela badea Mușat, atunci două și cu două fac nouă; când are să-i dea, patru și cu patru fac trei. Fatalist ca fatalist, dar de ! e vorba de dat și de luat, și după aceea, de când cu formele astea nouă, a trebuit să-și mai piarză badea câte ceva din rugina lui. S'a încărcat Mușat de Doamne ... conservator este un grup nenorocit, de tot neînsemnat, uneori chiar că nu există de loc, noi nu ne sburlim, nu ne buzumflăm; ba tocmai dimpotrivă, cu cât dumnealor ne asupresc mai mult la socoteală, cu atât noi facem mai mult haz, - aceasta ne inspiră chiar câte un articol vesel, ceea ce nu displace din când în când cititorilor unui ziar ... Mare, mic, fie oricum ar fi, să vedem ce este în esența lui acest Centru. Să vorbim răspicat. Ce rol joacă în țara noastră Centrul ? Cu conservatorii conservator, cu radicalii radical, dar totdeauna - zice marele om de stat - temperator. Acesta este cuvântul cel mare. Care va să zică avem un număr de temperatori, cari ...
Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky
... de d. Pawlowsky, pentru ce ar fi o deosibire, fiind vorba de același d. Pawlowsky, între a vorbi și a tăcea? Cu sistema aceasta a d-sale, prin urmare, d. Pawlowsky poate avea mâine-poimâine o altă neplăcere: va trebui să justifice pentru ce, în ... altfel de băiat.. Dar. În fine... Pawlowsky... Altă dată iarăși gândeam: Dar adică de ce nu Pawlowsky? Poate... Omul e om... Omul e supus greșelii, cu sau fără autorizație. Pawlowsky, nu e și el om?... Atunci?... i s-a putut întâmpla... și lui Pawlowsky. Tot însă nu-mi venea ...
Dimitrie Bolintineanu - Ștefăniță domnul
... Dimitrie Bolintineanu - Ştefăniţă domnul Ștefăniță domnul de Dimitrie Bolintineanu Ștefăniță domnul pe Milescu cheamă, Cu aceste vorbe el îi cere seamă: — "Tu erai de țară preste tot gonit: Din uitarea lumii eu te-am dezvălit. Eu ți-am dat ... dar să fie țarină-arzătoare Unde vestejește a credinței floare? Spre-a avea prieteni tronul e prea sus, Și-ntre domni cu robii cerul ură-a pus. Tu ai scris o carte leșilor să vie Să coprinză țara și a mea domnie. Fiecine ... nu meriți spre a fi tăiat !" Zice și se-ntoarce la calău ce-așteaptă: — "Să-i răteze nasul despre partea dreaptă ! Însuși cu hangeru-mi pentru că-i boier !" Nasul lui s-abate sub tăiosul fier. Ștefăniță doamne ! d-ai veni
... Grigore Alexandrescu - Barca Barca de Grigore Alexandrescu Pășește lin, o barcă, pe unda adormită! Respectă al naturii repaos trecător; Inima mea de zgomot cu totul obosită Ca la un scump tovarăș se-ncrede l-al tău zbor. Poartă-mă-n sus, în lături, oriunde vrei și-ți place, Unde ... mpinge vântul, sau unde tu dorești; Toate-mi sunt deopotrivă, dacă mă duci în pace, Dacă cu mulțumire vederea-mi rătăcești. Voi cunoașteți, o unde, cu câtă bucurie, De ce sfârșit pornită, cu ce cuget curat, Barca mea totdeauna pe-a voastră-mpărăție Ca-ntre-ale ei cuprinsuri jucând s-a preumblat. Înghițiți pe ... drept jertfă suspin neîncetat? Dacă într-aste ceasuri de vie desfătare S-ar afla lângă mine... minut dumnezeit! Viața nu stă-n zile, și eu cu-ncredințare Câtă-mi rămâne-aș da-o ș-aș zice: am trăit. Mergi, mergi, ușoară barcă, în dreptu-acelei stele, Căreia i-am dat nume ... i frunte îl văz și îl citesc. Acolo te oprește, acolo priveghează, Cât raza ei asupră-ți ș-asupră-mi va zâmbi; Când va pieri cu noaptea, atunci te depărtează, Și iar
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... artificiu, de orice dispoziție forțată, simțământul natural ce le-a inspirat. Sunt două moduri de a privi lumea care ne încunjură: cu reflecția rece, speculativă sau speculatoare, și cu inima plină de simțiri. Din cel dintâi mod ies pentru literatură cărțile de știință, din cel de al doilea, lucrările de artă. Ceea ce constituie ... Ungureanul cel urât? De-or fi vii, să mă răpăd Într-o fugă ca să-i văd, De-or fi morți, să mi-i răzbun Cu-o măciucă de alun Ce-i bună de descântat Și morții de răzbunat. (pag. 317) Cu toate aceste, autorii și publicul „din societate“ s-ar înșela foarte mult când ar crede că simțământul naiv al poporului nu este compatibil ... te-i face roditoare Și de mine iubitoare. Tot mișcând din aripioare. Jos, la trunchiul bradului, Crește floarea fragului, — Șoimuleț duios la grai, Fiecare cu-al său trai. Tu ai aripi zburătoare Ca să te înalți la soare, Eu la umbră, la răcoare, Am menire-nfloritoare. Tu te leagăni sus ... apăr de oricine. Sau când spune în Doncilă (pag. 113): Rămâi, soro, sănătoasă, Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă. Sau când compară ...
... tot bați? Mergi înapoi! N-ai să cați nimic la noi! Și Dumitru greu mâhnit De răspunsul ce-a primit, Bate-n poartă cu piciorul, Sparge poarta cu toporul: Intră-n casă și gemea; Căci în casă ce vedea? Un fecior oh, bată-l vina Ținea-n brațe pe-Angelina, Și glumea, și ... Trist Dumitru geme, zbiară Și-n mânia lui amară Prinde lemnul sclipicios: Angelina cade jos, Crud bolborosește-n sânge, Lin oftează și se stânge. Viperă cu două limbi! Astăzi juri și mâini te schimbi! Astăzi juri pentr-a-nșela, Mâine-nșeli pentru-a jura: Deci să moară ... mustrării icuri Și din gene-i lunec picuri. Iar în urmă s-a plecat, Trupurile-a ridicat Și-așteptând până deseară, Cu ele-a grăbit la moară Și la țărm groapă săpa, Acolo le-nmormânta. Și de-atunci Dumitru n-are Liniște și zi cu ... bine, Moară, pentru orișicine! Căci voinicul ucis azi A fost nobil și viteaz! Și pe locul, unde fu Tânăru-ngropat, crescu Un cipres cu ...
Dimitrie Anghel - Moartea babacului
... 2. Sever e aspectul morții. Crepul de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste, funerara urzeală de umbră, neagra îmbrăcăminte ce intră în casă o dată cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ce se așază la căpătîiul postumului, nu e în ... i se părea că trăiește de cînd lumea. Își amintea ca într-un vis de căsuțele lui străvechi, în care trăise atîta timp, de scoarțele cu flori pălite de soare, de răvașele cu busuioc din cerdacul alb, de pomii bătrîni, ca și dînsul, din livadă, de mătăniile și ciubucul lui, și ofta lung : "Doamne, de ce nu mă ... cădeau dimpreună cu picurii de ceară în cucernica tăcere. Mai grav și mai trist decît însuși mortul, cel ce ducea doliul, stînd lîngă înfloritul catafalc, cu o sinceră expresie de a fi încercat într-adevăr o ireparabilă pierdere, primea negrile strîngeri de mînă. Totul era corect, protocolar și făcut ... alb și de negru, de lacrimi și păreri de rău mincinoase se resfăța. Și cel de care nu știuse nimeni și pe care îl uitau ...
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... Și sfărâmăture D-orice fel de lemne, mobile stricate, -- Un groscior cărbune, cât nuca de mare, Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare Din hârbul cu spuză, sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă Sau să-și facă focul, să-și cate de masă, Sau cine mai știe ... sărmane cărbune! Curând te vei stinge și, negru tăciune În zece minute, bun n-a să mai fii Decât pe perete să scrie cu tine Și să rânjărească care cum îi vine, Să facă la pozne dracii de copii. Dar ce mai renume când m-ai asculta! Eu să ... de foc, Lăsate în loc D-al lor jupân meșter, care, spăimântat, A fost și tulit-o din somn deșteptat, Arseră și ele Cu lemn și cu piele, Devenind cenușă fără de suflare. Iată-vă exemplu, și dați ascultare Voi, care suflați certele civili, Foi să nu mai fiți. Și voi, june ...
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... Când oare am să-ți viu de hac? Și sărăcia îmi rânjește Sardonică: „Ești prea sărac!â€� Îmi place către primăvară Să mănânc ochiuri cu spanac. — Și nici spanac, nici ochiuri simple Nu pot să gust... sunt prea sărac! În post simțesc, pe la Teatru, Dureri de inimă. Ce ... pentru mine-i tot un drac! În mediul social de astăzi Sunt prea pârlit, sunt prea sărac. Oriîncotro d-acu m-oi duce, Nu pot cu soarta să mă-mpac; Mi-e veșinică dușmană — veșinic Îmi spune: „Piei! Ești prea sărac!â€� Sărac! Da! Nu e loc în lume ... află, Și bietul Cihac e sărac! De ce nu vrei tu, soartă sumbră, Zâmbind, să nu mai fiu sărac? Cum aș dormi acum la umbră Cu burta-n sus într-un hamac! Grancea, 8 dec. După atâția ani m-am gândit că n-ar fi rău să cunoască și altă lume ...