Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru BUN
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 1442 pentru BUN.
George Coșbuc - Cântecul fusului
... dar jalnic, D-a lungul peste lunci, Cum plâng și cântă toate! Și-n crâng m-am dus atunci Nu-i loc mai bun pe lume De plâns decât în crâng! Ah, toate plâng, și satul Se miră că eu plâng! Dar fusul e de vină, Că se-nvârtea ...
George Coșbuc - Cântecul redutei
... urmă turcii ! Stați, și dați-ne tutun." Ei de stat n-au stat nici unul Dar ne-au azvârlit tutunul C-așa-i turcul, suflet bun... Acest cântec îl facui Eu, căprarul Păvăloae, Stând de strajă noaptea-n ploaie, Și gândeam: "Tu râzi și spui, Și tu n-ai cămașă-n ...
George Coşbuc - Carol Robert Carol Robert de George Coșbuc Stăpânul țării feudale Râdea de Basarab, pe cale Venind cu sutele de-arcași Turnați în zale, Ce-i pentru-acești viteji ostași O țară largă de trei pași? Sărmanul vodă, cum îl cheamă, O fi-n pământ acum de teamă! Ce minte-o să-l învăț! Să-l fac Să ție seamă Că eu sunt eu, și nu mă-mpac C-un biet ca el, cioban sărac! Uitat-a că-i născut să fie Păstor de oi și slugă mie? De barbă însă am să-l scot Din vizunie. Ce câini îl apără? Socot Să-l spânzur eu cu câini cu tot! Curând, flăcăi! E plin paharul! Auzi ce-mi scrie-acum tâlharul Dar cine crede el c-ar fi Maghiarul? Și regele râzând s-opri Și-aceste vorbe le citi: Mărite crai! Îți spui prin carte, Că vecinic dinspre-a noastră parte Vrem binele! Suntem cei foști Și mai departe Și-acum tu uiți că ne cunoști Și-alergi în strângere de oști! Eu sunt mai slab. Zic eu de mine. V-am dat hăraci, că se cuvine, Pe plac eu multe v-am făcut ...
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
... a pus Spada cea cu steme duble Pentru-un pol și două ruble! Dând din mâini ca cel ce-alungă Gânduri rele: Eu sunt bun. Apropo, ce-am vrut să spun? Onofrei, te văd cu pungă, Dă-mi o mână de tutun. N-am fumat de-o săptămână, Pune-l ...
... lor cea multă Șuieră-ndelung. Veverița, de mirare, Când e-n vârf de fag, Când p-un ram, când pe-altul sare, După cum mai bun e locul Printre crengi să vadă jocul Cel așa de drag. Iată-i iepurii, nebunii Coarne-n cap își pun, Stau în două labe unii ...
George Coșbuc - Concertul primăverii
George Coşbuc - Concertul primăverii Concertul primăverii de George Coșbuc Chiar acum din crâng venii - Și c-o veste bună! Iarăși e concert, copii; Merg și eu, și tu să vii, Mergem împreună. Vrei programă, lămurit? Stai puțin să caut. Cucul, un solist vestit, De printr-alte țări venit Va cânta din flaut. Cântăreața dulce-n grai, Cea numită „perla Cântăreților din mai“ Dulce va doini din nai Multe doine mierla. Va-ntona apoi un psalt „Imnul veseliei“ Corul dintr-u fag înalt. Vor cânta-n sopran și-n alt Graurii câmpiei Turturelele-n tenor, Și-alte voci măiestre, Toate după glasul lor. Vor urma dup-acest cor Fel de fel de-orchestre, Voci de gaițe cari fac Să scoboare ploaia, Și-ntr-o scoarță de copac O să bată tica-tac Tactul gheunoaia. Iar naționale-apoi, Cobze și-alte hanguri, Glas de fluier și cimpoi Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de granguri. Se vor pune-apoi pe joc Până chiar și surzii, Când vor prinde dintr-un loc Să ne cânte hori cu foc Din tilincă sturzii. Vom cânte și noi ce-om ști, Cântece din carte. Și, de va putea veni Vântul, și ...
George Coşbuc - Costea Costea de George Coșbuc Vine Costea din război, Și cu el vin alții doi. Fața arsă, trupul supt, Straiul colbuit și rupt. Dar de multă voie bună Sună codrii și răsună. Cel mai tânăr-nchiotea: —„Alelei, puicuța mea! De m-aș mai vedea acasă, Mire eu și tu mireasă!“ Cel mai vârstnic dintre ei: —„Dragi bujori, copiii mei! Știu că-mi ies mereu în drum, Doar mă văd acum-acum!“ Doi cântau, cel mal vuia; Costea, el tăcea, tăcea. —„Alelei, tu Costeo, frate, Spune-ne, ce gând te bate?“ —„Măi fărtați, nu-mi aflu rost; Vesel eu ca voi am fost. Mă gândeam la maica, biata, Eu în foc, sub cruce tata— Și deodat’ așa din drum M-a prins jalea nu știu cum! Voie rea să nu vă facă: Mi-a venit, dar o să-mi treacă!“ Cei doi cântă, codru sună, Și tustrei merg împreună. Când ajung la moara nouă Calea lor se face-n două. Doi pe rîu în jos s-au dus, Costea, el, pe rîu în sus. Singur și pustiu ce- ...
... ai să-l mai vezi în zbor nebun Pe urma unui șoim ușor Ca să-ți împuște șoimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun! Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt Ardun al tău în alb vestmânt; Și ca să simți sosirea lui Mai mult de-acum tu n ...
George Coşbuc - Fragment Fragment de George Coșbuc Ea nu-i închide ușa, nu-l prinde de vestmânt, Nu-l roagă și nu-i cade cu hohot la picioare Să-i zică : — „Stai, iubite !" Nu cată plângătoare În ochii lui — Năvalnic afară bate vânt, De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună, Dar dânsul vrea să iasă prin noapte și furtună, S-alerge fără țintä, nebun, un om pribag, Să fugă, să se știe departe de-acest prag AI casei locuite de cea mai rea femeie ! Nu-și ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i deie Nici mâna, căci pierirea e-nchisă-n mâna ei; Nu vrea să-i vadă ochii sălbatici și mișei! Femeie e și dânsa ! Gândirea-i e infamă, Înșală, și-i soție, ea minte, și e mamă ! A fost un mizerabil, efemeiat poet Cel ce-a creat legenda lui Crist din Nazaret — Pe-un Dumnezeu să-l nască satan ! E blasfemie Să crezi în întruparea lui Crist dintr-o Marie ! Și dacă e să credem poeții pe cuvânt, O dat-a fost ea numai Marie pe pământ, Dar ea de milioane de ori e Magdalenă ! Vampir, ...
George Coșbuc - Graiul neamului
George Coşbuc - Graiul neamului Graiul neamului de George Coșbuc Poezia a fost pusă pe muzica compozitorului T. Cerne. Fie-a voastră-ntreagă țară, Și de cereți, vă mai dăm, Numai dați-ne voi graiul Neamului și se sculară Să ne vremuiască traiul Câți dușmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutați strămoșii Tot cu arma-n mâini au stat: Au văzut și munți de oase, Și de sânge râuri roșii, Dar din țara lor nu-i scoase Nici potop și nici furtună. Graiul lor de voie bună Nu l-au dat! Astăzi stăm și noi la pândă, Graiul vechi să-l apărăm; Dar pe-ascuns dușmanii cată Să ni-l fure, să ni-l vândă. Dacă-n vreme tulburată Nu ne-am dat noi graiul țării, Azi, în ziua deșteptării, Cum să-l dăm? Repezi trec cu vifor anii, Ispitind puterea ta, Neam român! Cu ură mare Vor căta mereu dușmanii Graiului român pierzare; Dar să piară ei cu toții: Nu l-am dat, și nici nepoții Nu-l vor
George Coșbuc - Iarna pe uliță
George Coşbuc - Iarna pe uliţă Iarna pe uliță de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1896, nr. 16 A-nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin țipând Și se-mping și sar râzând; Prin zăpadă fac mătănii; Vrând-nevrând. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gâlcevesc Vrăbii gureșe, când norii Ploi vestesc. Cei mai mari acum, din sfadă, Stau pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El e sol precum se vede, Mă-sa l- ...