Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ������N������I������I
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 2873 pentru ������N������I������I.
Ivan Nikitin - Rugăciune pentru pahar
... ceasul, Sculați din somn și vă rugați, Ca voi ispita și necazul Ușor în lături să le dați; Credința tare să vă fie, Ca și-n ispită să se ție!" Au zis — și iar s-au depărtat Unde-au mai plâns și s-au rugat. Și de o nouă scârbă ... a prins: ,,Părinte! M-ai trimis în lume, Spre slava sfântului Tău nume, Dar lumea nu m-a mai primit; Despre iubire i-am vorbit Și nu m-a ascultat pe Mine. Am fost al ei Vindecător Și din nevoi Izbăvitor, Dar n-au crezut că-s de la Tine. Eu m-am rugat pentru vrăjmași Și le-am adus cu Sine pace, Dar a Sionului ... trage-acum la judecată. Părinte! Treacă-mă paharul Acesta care-mi dă amarul În schimb pentru răscumpărare! Tu ești stăpânitor luminii Și voia Ta sfârșire n-are, Dar dacă crucea Mea și spinii, Dar dacă sângele Meu sfânt, Dreptatea Ta dumnezeiască Cu viclenia omenească Prin vrerea Ta vor împăca, Atunci Eu ... drumul jos și-a dat Un duh din firile cerești. Era nespus de minunată Privirea lui cea liniștită, De-o sfântă pace luminată, I ...
Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l
... deosăbit neam, în ceasul frumsății, bogată, înțăleaptă și la ale pânzii învățată, și în sfârșit au adaos cum că agiunge să voiesc, și nunta mi-i în mână. Celelalte, i-am zis, lasă-le, atâta îmi spune, ci fel îi la limbă fetișoara? Căci știi, prietine, fire me, că nu pot suferi om nici râgâind ... pe creasta, pintinii și mânia lui. încă lăudând ea, lăsându-o, m-am dus la cel ce au cusut nunta ce bună și, o, minunatule! i-am zâs, ț-ai prăpădit prietinul, și i-am povestit toate. El mi-au făgăduit cum că va conteni ea cât de în grabă, și nu va mai fi aceasta. Iar viu acasă ... la amiazi pănă sara, nicicum n-au contenit întrebând: Dar cu câți au ieșit? Câți au lepădat? Pe câți au prins? și cu ce chip i-au prins? Taxiarhi cine sunt? Ofițeri cins-s? Prăzile câte-s? Cum mergi flota? Dar cine-s triirarhi? Cine-s chiverniți? Vâslari câți sunt? â ... oftând, întoarci sulul și zâci: Ce lucru din casă nu-ți place? și începi catalogu de la perini păn la strachină și la răzătoare. Toate, i ...
... muceniță Sclipind pe fața lespezilor aspre. Părea că piatra neclintită plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plăpândul trup ursit de-acum durerii, Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă, Cum întindea gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici o mamă Să-și smulgă-acum veșmântul de la sân?... O, ascultați micuțul glas cum plânge. Cum cere pruncul partea lui de ... unde ești, să-l vezi acum, pierduto, Femeie, tu, de trei ori blestemată!... Te-o blestema bastardul fără nume, Nevinovatul osândit să moară Când nimănuia n-a cerut viață, — Și când întâiul vânt de patimi grele, Din lumea rea, porni-va să-l doboare, Te-o blestema copilul ... păcat, Zadarnic vei întinde după sprijin Tremurătoare brațe istovite, — Și pânza neagră-a gândurilor tale Cerni-va golul nopților târzii, Că nu-i avea nici trista mângâiere Să gemi plângând: "aveam flăcău acum!..." De ce nu vii să ți-l ridici în brațe?... Cu mânile de muncă sângerate ... ...
Cincinat Pavelescu - Vulturul (Pavelescu)
... Cu fruntea ca petala albă a unui crin abia în floare; El, melancolic ca amurgul, cu ochi adânci, de visător, Părea că urmărește-n treacăt al visurilor sale zbor. Dar nu ești fericit? răspunde! îi zice ea învăpăiată; Când vezi ce farmec împresoară iubirea noastr-adevărată, Și când citești ... a cernit? O, fii mai vesel și alungă melancolia ta, stăpâne, Și-ngenuncheată înainte-ți, supusă, roabă voi rămâne! El o sărută, și cu mâna i-arat-un vultur ce din zare Venea plutind în zboru-i falnic cu-o maiestuoasă nepăsare. Și-i zice trist: Îl vezi, copilă, e cel mai mare împărat, Căci țării lui, dumnezeirea hotare strâmte nu i-a dat. El are-un cuib pe-un vârf de munte și-n zori de zi îl părăsește, Căci setea lui de libertate, când stă în loc, îl chinuiește. Și cuibu-i pare o-nchisoare; de-aceea, pururi solitar, El cată lumi nețărmurite și-mpărății fără hotar... Tot ca și el sunt visătorii, copil frumos cu ochi ... visări neîntrupate; Dar frumusețile eterne le face inima să salte Și, pentru larga aripare a inspirărilor înalte, În setea lor de libertate și-
Vasile Alecsandri - Lunca din Mircești
... frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător Ce-i aduc în pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zâmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei ... mie drăgălașă!â€� Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind; Râu, izvoare, nouri, raze se împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul te închide cu-al său braț dismierdător. Umbra ta, răcoritoare ... adormindă, parfumată, Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată. Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare, Căci în tine, luncă dragă, tot ce are suflet, grai, Tot șoptește de ...
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... dar am plecat plângând de la școală și plângând am ajuns acasă, fiindcă el nu le ceruse de la mine, iară eu nu îndrăzneam să i le dau. Și fiindcă prea eram nenorocit, mama a trimis pe Barbura să aducă pe Huțu, pentru ca să-i dau cele două pere: iară de aci înainte, mergând la școală, el trecea totdeauna și mă lua și pe mine. Pus fiind astfel sub ocrotirea ... cinci erau fete. Neli era cea mai mare și avea obiceiul să sară peste bănci. Livia era cât mine și vorbea totdeauna până ce dascălul n-o punea în genunchi; Veturia ședea între băieți și se cotea cu ei, iară Mili abia știa să umble și nimeni n-avea voie s-o poarte în brațe afară de Huțu, pe care dascălul îl însărcinase cu purtarea de grijă pentru dânsa. Pentru aceea nici Mili ... Încă de demult nea Budulea era nedumerit. Îl vedea pe Huțu citind din carte ori scriind fel de fel de lucruri pe hârtie și nu-i prea venea să creadă că toate sunt așa cum i ...
Gheorghe Asachi - Iepurile și broasca țăstoască
... mai iute la un scop, Decât dânsul în galop. Încât pus-au rămășag Ș-au ales de țântă un fag. Iepurile, care crede Că puterea-n călcăi șede, I-au zis: Ți-ai ieșit din minte, Soro, pas tu înainte! De-oi purcede la asalt Sunt la țântă într-un salt. Văzând țânta apropietă ... bătea de broască gioc Că încet pășea din loc. Când din a lui fantazie Iepurele s-au trezit, Nenea broască cea târzie, Neabătută-n calea sa, Pe încet, dar tot urma, Ș-agiungând întăi la fag Prinde a ei rămășag. Apoi iepurelui zice: Tinerel ești, vinetice, Nu ... de-agiuns a fi ușor, Mintea-n cap stă, nu-n picior! Oare ce ai face, frate, De ai purta ș-o casă-n
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei
... nări și prin buză, Sudoarea curgând peste răni! "De prin puțuri și izvoare Toată lumea bea Așa el zicea - Fraților, pricepeți oare Cugetarea mea? Apa-i pentru noi scăpare, Iute la fântâni, Din glezne și mâini Dați-le cu mic și mare Puroaie din răni! Toate țările să fie De sus ... la os Un popor de carne vie: Lepros și lepros! Ha, ha, ha! Să vezi atunce O viță ș-un soi Întocmai ca voi: Unde-i sântul ca s-arunce Cu piatra în noi?.." II Trecu d-abia o lună, Buboșii împreună Acum din nou s-adună În codrul cel spurcat ... Dar nu mai este jale, Ci râsuri triumfale, Sunând în deal și-n vale, Ca dracii în sabat! Aduce fiecare Cu sine pe spinare Bucata-i de mâncare La prânzul canibal: Nemăcinate grâne Servind în loc de pâine, Cu vrun ciolan de câine Sau un picior de cal! Apoi voioasa ceată ... bucurie, Săltați de veselie, Căci lepra cu urgie Se mișcă pas la pas: Prin târguri și prin sate, Cu ape-nveninate, Ea țările răzbate, Puțin i-a mai rămas! Priviți-o cum pătrunde În turnurile unde D-abia se mai ascunde Seniorul tremurând; Bordeiul și palatul, Săracul și bogatul
Alexandru Vlahuță - Iulia Hasdeu (Vlahuță)
... Alexandru Vlahuță Pe catafalc întinsă, de flori împresurată, Stă albă și frumoasă. La cap îi ard făclii. În jurul ei s-adună mulțimea-nfiorată, Ce-n plâns fără de lacrimi durerea și-o arată, Căci gurile sunt multe și mințile-s pustii. Ea doarme, și pe chipu-i de sfântă luminează Misteriosul zâmbet al liniștii de veci. Pe lustrul frunții joacă a geniului rază, Și-n maiestatea morții ea pare că visează, La piept ținându-și crucea sub degetele-i reci. Așa o iau pe brațe în haina-i de mireasă, Și-n cântece de preoți o culcă în sicriu. Cu tălpile-nainte încet o scot din casă. Plângând, ai săi o cheamă. În urma ei se lasă ...
... cu capul în pământ, cu coama împrăștiată în tot lungul gâtului, cu buza de jos spânzurând, cu mijlocul frânt. De sus cădeau razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea. Dealul se urca rotunjit, ca un sân, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri. Unde și unde, câte un stejar ... unde îl așteptase, atuncea, ieslele cu fânul proaspăt. Era răcoare, nu se găsea măcar o ferestruică prin care să străbată căldura cât de cât. Și-n fața lui i se păru că se ridică deodată, în fund, o iesle mare-mare, în care un cal, doi, o sută mănâncă strașnic din iarba coaptă și ... mai zboare aiurea, îi nimeri într-o nare. Calul se pregăti să sufle, s-o gonească, dar fără veste un miros de câmp, de flori i se împrăștie până în suflet și-l răcori ca un izvor. Gâza își scuturase aripile pline de colbul de aur al florilor prin care zburase ... Apoi o văzu cum o ia de-a curmezișul pe lângă ochiul lui; o simți cum merge deasupra pleoapei, înfiorându-l ușor, cum i ...
... aceea, în ceasuri de veghere, când i se pare că-și zărește chipul în talerul lunii, și-și vede înfățișarea bărbătească, simte un fior ce-i străbate prin spate și-l ondulează, de mândrie, până-n vârful cozii. Trăiește singur. Ziua stă ascuns cum poate și unde poate. Ziua doarme; numai când sosește ceasul prânzului, care îi vine singur în labă ... întreagă țesătură de patimi, ca și sus, în lumea acoperișurilor, cu deosebirea că jos firul patimilor se torcea mereu, fără de nici un răstimp. Și-n schimb liniștea cerului cum îl minuna! Nici un frământ, nici un zbucium; cunoștea cerul și-l citea ca pe o carte. Știa când răsare luceafărul ... când pornea la drum carul mare; când își încorda strunele lira; când își aduna puii cloșca. Era un astronom. Și de sus, de unde sta, i se părea câteodată că și el făcea parte din lumea aceea, că-mprejurul lui se-nvârtesc toate, prietenoase, înțelepte, tăcute ca și el. Și era ... și când, liniștit, urca acoperământul să se strecoare iarăși în noaptea vreunui pod, gândea, mulțumit, că n-are nici o îndatorire către nimeni, cum nimeni ...