Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN MARE
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 1507 pentru ÎN MARE.
... Mihai Eminescu - De-oi adormi De-oi adormi... (variantă) de Mihai Eminescu De-oi adormi curînd În noaptea uitării, Să mă duceți tăcînd La marginea mării. Nu voi sicriu bogat, Făclie și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Să ...
Paul Zarifopol - Flaubert și Anatole France
... lui propriu divagațiile din scrisorile și conversațiile lui sunt prodigioase. Și spre mai bună lămurire, France îl compară cu o paiață, foarte admirată de dânsul în copilărie la teatrul de păpuși: un soldat care, pe când juca, se risipea în toate părțile cap, picioare, brațe, trunchi, lulea, tichie zburau și se prindeau la loc; la urmă, capul dispărea și din tichie ieșeau broaște. Figura aceasta ... ele garantează omului mulțumiri curate și potolite. Și totuși!... Să acuzi, cu așa stăruitoare strictețe, pe un om că e inconsecvent și lipsit de măsură în ce? În corespondența lui intimă și în conversație cu prieteni! Nu-i asta o strașnică lipsă de măsură, dictată de o oarbă antipatie? Numesc burghez, scrie Flaubert, pe acel care gândește josnic ... trebuie să fi fost France, ca să uite cu totul că, mult după moartea lui Flaubert, l-a văzut pe burghez triumfând superb în gândirea și în arta lui Georges Ohnet. Hotărât, exasperarea este un păcat care se ține neîndurat de oameni, până și de cei absolut inteligenți și cu cel mai ... înțelegem că trebuie să fi ținut din toată inima la poezia lui CoppĂ©e, la romanele lui Feuillet și ale lui Bourget. Și așa era, ...
George Coșbuc - Proclamarea independenței
... George Coşbuc - Proclamarea independenţei Proclamarea independenței de George Coșbuc Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine Ai strivit păgânătatea ce s-a prins de piept cu tine, Peste Dunăre-azvârlind ... Și-ai văzut pierind turcimea ca și frunzele ce cad. Ah, dar voi vedea cum vine vântu-n unde, vine-ntruna Tot mai tare, iar în urmă cum se va stârni furtuna, Și porni-se-va potopul cel atoate-necător! Cine să ne fie scutul într-o vreme-așa de-amară ... Și potopul larg! Iar mila Celui vecinic câteodată Chiar de ne-nălța pe-o clipă câte-un domn viteaz pe tron, Noi eram ca rândunica în brumar, o prad-a morții! În zadar gemu prin aer, ca să schimbe pasul sorții, Spada lui Mihai Viteazul și-a cumplitului Ion. Dar virtuțile străbune nu s-au ... cântul sfânt al învierii Precum clopotele cântă la-nceputul primăverii Pe Christos mântuitorul ce se-nalță din mormânt! Iata ziua cea mai sfântă, cea mai mare dintre zile! Multă vreme-ai stat deoparte, duh străbun, ca și Ahile. Dar când ai sărit în
Antioh Cantemir - Șoarecul de țară și cel de oraș
... Cantemir - Şoarecul de ţară şi cel de oraş Un șoarec de la țară, pre altul târgovăț Ca pre un vechi prieten, îl cheamă la ospăț. În strâmta lui căsuță pe oaspe-l priimește. Îi pune înainte tot ce mai bun avea, Orz, mazăre și hrișcă; îl roagă, îl poftește, Dar târgovățul ... Ș-așa-n sfârșit îi zice: — Eu mult mă mir, frățico! cum poți trăi aice, Într-o pustietate, și cum nu ți-e urât? În viața astă scurtă de ceasul hotărât Nu poți scăpa oriunde Ș-oricum te vei ascunde! Mai bine murind vesel, să zici că ai trăit Decât ... de ajuns; Căci șoarecul de țară, de vorba lui pătruns, Cu oaspele-mpreună, ieși din borticică, Și preste noapte merse cu pază și cu frică În târg la un palat Tot în mătăsărie și aur îmbrăcat. Din masa de cu seară sta coșnițele pline Cu fărmături gustoase de pre la țări străine; Deci târgovățul falnic pre șoarecul ... țăran Îndată îl cinstește cu niște parmezan, Îl pune pe covoare... când iată zgomot mare La ușă se aude, și preste așteptare C-un om în ...
Cincinat Pavelescu - La bustul lui Eminescu
... să-i cânte doine De dragoste sau haiducești, Poetului ce-a fost mândria Gândirii noastre românești! Și glasul lui să fie dulce... Măcar în lumea neființei, Să-și uite lungile lui chinuri Acest copil al suferinței! Natura, cel puțin, mai blândă Cu umbra tragică să fie, Acelui ce-n ... eterna poezie! Și stelele din golul serii Picând în jurul lui scântei, Să-i pară că iubirea moartă Îl mângâie cu ochii ei! Iar când în serile de toamnă Va răsări dintre poteci Bălaia inimii lui doamnă Cu mâini subțiri și brațe reci, În ora tainică și gravă Când ceața scutură vestmântu-i Și luna-n cimitir veghează, În loc de candelă, mormântu-i; Pe când o trestie, un nufăr, Un tei aminte-aducător Înțelegând, poate, ce sufăr Poeții mari în viața lor... Privindu-i chipul între frunze, Vrăjit de-al bronzului vestmânt, Și întrebând mirați ce cată Sub lună morții din mormânt... Atunci în
Vasile Alecsandri - Floarea oceanului
... clătinată de vînt cumplit. Naltă e stînca, marea-i adîncă ! Spumegă valul jos clocotind; Dar floricica sus, de pe stîncă, Zîmbește vesel, la cer privind. În zadar vîntul vrea să o zboare Ca s-o arunce cruntului val; Ea își deschide inima-n soare Și-nveselește aprigul mal. Astfel, iubită, în ... în a mea viață, Scump suveniru-ți e neclintit; Și-n veci revarsă al lui dulceață În al meu suflet mult fericit ! Fie talazuri în
Vasile Alecsandri - Concertul în luncă
... Vasile Alecsandri - Concertul în luncă Concertul în luncă de Vasile Alecsandri În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună, Ca s-asculte-o cântăreață revenită-n primăvară Din străinătatea neagră ... la vie, Nufărul din baltă vine întristat, fără soție, Și cât el apare galben, oacheșele viorele Se retrag de el departe, râzând vesel între ele. În poiană mai vin încă elegante floricele, Unele-n condurii doamnei și-n rochiți de rândunele , Altele purtând în frunte, înșirate pe o rază, Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază. Ele merg, s-adună-n grupe, se feresc de buruiene Și privesc ... imitează orice sunete bizare, Stigleți, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă. Iată, vin și gândăceii în hlamide smălțuite; Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite, Și culbeci care fac coarne purtându-și casa-n-spinare... La ivirea lor poiana clocotește-n ... albine aducând în gură miere... Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere, Apoi sorb limpidea rouă din a florilor potire, Șoptind florilor în taină blânde șoapte de iubire. Dar, tăcere!... Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude!... Toți rămân ...
Vasile Alecsandri - Răzbunarea lui Statu-Palmă
... sămânța cea măruntă, Ș-apoi știi tu că Pepelea vornicel i-au fost de nuntă!...“ Urieșii, stând pe coate, au trântit un hohot mare Cât s-au răsunat pământul într-o lungă depărtare, Și toți vulturii din codri, ridicându-se pe vânt, S-au nălțat în nori să vadă, ce minune-i pe pământ? Apoi iar, căzând pe gânduri, Sfarmă-Peatră zice: „Frate, Câte stânci de aur pline și de ... cu peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă râurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg în zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clocotul lor aprig, clăbucind, ferbând în spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani în rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrâșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol. El apare pe sub ... un plop Chicoti... apoi călare sări pe-un iepure șchiop Și, privind la urieșii morți pe munte și pe vale, Zise: „Mica buturugă carul mare mi-l prăvale!...“ Note ↑ Statu-Palmă-Barba-Cot este un personagiu fantastic din cei mai originali cari se găsesc
Alexandru Macedonski - Castele-n Spania
... Pe tăvi aduse de fantasme. Prin vase de-aur și prin cupe De cornalină și agată, De silfi ușori, gentile trupe, Ar tot turna zburând în grupe O ambrozie delicată. De pe-o terasă înflorită Privirea mea s-ar pierde-n cale Sub frunzătura-nchipuită De soare vesel strălucită Și scânteind ... portocale. Fântâni de ape săritoare, Ar răcori-o-n orice clipă Cu picături nălucitoare Ce-n urmă-n limpede izvoare S-ar scurge leneș sau în pripă. Iar împrejur de-acea grădină Nimic, nimic decât pustie... Pustia de nisipuri plină Precum e cerul de lumină, -- De-aș câștiga la loterie. Dar ... palate Pe lângă țărmuri populate De-ale amorului poeme. Pe lângă Neapol am de știre, Că e un cuib între verdeață, Eu l-am văzut în părăsire Ș-am fost cuprins l-acea privire De melancolica-i dulceață. Acolo corpul mi l-aș duce,... Ruina trage la ruină... -- Aș vrea ca ... preschimbat prin avuție N-aș mai căta o vizunie, Ci aș voi să gust din toate. Atuncea poate-n gând mi-ar trece Să țin în lume tren și casă, Să am bufoni cu tivge sece În ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini
... Dâmboviții, început-au a face țară noao. Întâi au făcut orașul ce-i zic Câmpul Lung. Acolo au făcut și o bisĂ©rică mare și frumoasă și înaltă. De acolo au dăscălecat la Argeș, și iar au făcut oraș mare și ș-au pus scaunul de domnie, făcând curți de piiatră, și case domnești și o bisĂ©rică mare și frumoasă. Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul, unii s-au dat pre supt podgorie, ajungând până în apa Siretului și până la Brăilă; iar alții s-au tins în jos, preste tot locul, de au făcut orașă și sate până în marginea Dunării și până în Olt. Atunce și Băsărăbeștii cu toată boierimea ce era mai nainte preste Olt s-au sculat cu toții de au venit la Radulvodă, închinându-se ... războiu la Râmnicul Sărat. După el au domnit Țepeluș-vodă; și au avut războiu la Râmnicul Sărat cu bătrânul Ștefan-vodă den Țara Moldovei. Atunce în oaste au pierit și Țepeluș-vodă și au fost izbânda lui Ștefan-vodă. Și au șăzut aicea în țară de au domnit ani 16. Radul-vodă cel Mare ...
Gheorghe Asachi - Repegiunea timpului
... fuge... Auzit-am mari cuvinte Din filozofilor gură, Însă nu țin alt-aminte Decât astă-nvățătură: Timpul fuge... Un neam merge, altul vine, Cu cel mare cel mic piere, Noroc trainic nu mai ține, Dar nici vecinică durere. Timpul fuge... De ce-avem înțelepciune În o viață atât de mică, Când ea alta nu ni spune Fără că nu știm nimică! Timpul fuge... De vreu ochii ca să vază Pe ...