Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E
Rezultatele 861 - 870 din aproximativ 2670 pentru E.
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur
... de valurile populare, intra în scenă, care reprezenta o mare sală de recepție, zicea câteva cuvinte pripite, ieșea apoi în balcon ca să vază ce e jos, unde urla mulțimea turbată, și trebuia să se întoarcă în scenă repede, palidă și desfigurată de groază : văzuse cum pe fiul ei iubit îl ... comèdie. Ea pune mâinile la piept, ridică ochii la cer, pășește spre rampă și declamă cu toată căldura: “Fiul meu ! prințul !… unde e prințul ? Dumnezeul meu ! presimț o mare nenorocire !â€� Aș! publicul râde înainte cu un hohot colosal și se pornește s-aplaude cu mâinile, cu picioarele ... o cabală, pentru care trebuie să fie recunoscătoare Mariții „Blondiiâ€� (Costandineasca) cu care era certată la cuțite... Dar cheful publicului merge înainte crescând: nu e chip să mai stea în scenă. Tremurând din toate fibrele, cu sufletul în prada unei senzații mortale, face la dreapta-mprejur ca să fugă... Când ... să mă scol acuma de-aici? „Mort! mort el ! Dumnezeul meu! mort! “ Iorgu cu nuielușa iar; Mihaileanu, în culmea scrâșnirii: — Cine e? să-l ucid când m-oi scula! Ah! m-a omorât mișelul... ticălosul! Aș! l-a chinuit pe răposatul până s ...
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... ei fără a mă opri îndelung. Privind-o, gândul mi se pierdea fără sfârșit în fărâma-i de cer vânăt cu zare adâncă. E înnăscută în mine, drojdie de străvechi eres, o iubire păgână și cucernică pentru copacii bătrâni. Lor le datoresc inspirații mult nobile și grave, fiindcă nu ... și de îndepărtate nostalgii cu piperatele lor mirodenii de Java sau de Antile. Acolo, parcă nu mai eram străini unul de altul și, ceea ce e nostim, mai târziu, după ce ne-am cunoscut, ne-am mărturisit că, și lui și mie, ni se păruse a mai fi stat ... fiind îndreptățit a-l crede că făcea parte dintr-o lume cu totul alta decât a mea. Sărea în ochi: una e floarea de câmp, alta floarea de grădină. Acum, fie că trebuiseră veacuri ca, la asfințitul ei, o înaltă rasă să înflorească așa de strălucit, într ... al sângelui albastru spre tipul ideal, fie că fusese numai o nemereală fericită, în toate chipurile mai mult nu se putea da. Mai era nevoie, e drept, și de ceva osteneală, zilnic, ca această podoabă a omenirii să-și împlinească frumusețea, pentru că atâta găteală nici la o muiere ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... curte cu strigăte și saltanat. Atât el cât și nevastă-sa Sofița săriră din paturile lor de cit, și se uitară pe fereastră. — Iii!... e greu de noi! Tănase Scatiu cu mă-sa!... exclamă boier Dinu. — Da' nu-i mai zice așa, omule, că te-a auzi ... ce se potrivește, ești fodul, coane Dinule! Uite, zău, maică, zise ea lui fiu-său, parcă văd pe căminarul Tasache Murgu; uite, leit-poleit cum e conu Dinu: nalt, uscățiv la chip, așa smead ca dumnealui și fodul... Lasă, zău, coane Dinule, că sunteți fodui... Auzi, de atâția mari de ani ... vorba coanei Profire, fiindcă înțelegea unde vrea s-o aducă. Dar nevastă-sa, cu sensul practic al femeilor, da din cap cu înțelesuri. — Răul e, zise ea, că nu facem grâu destul. — Ia lasă, coană Sofițo, răspunse bătrâna, conu Dinu să trăiască! De atâțea mari de ani, de când ... mai rău decât să-i fi zis că are moșia de la Eforie pe nimic. Își mușcă din unghii mai adânc și tăcu. — Așa e, îngână coana Sofița, dar avem greutăți: fata la pension, nepotu-meu în străinătate... — Aracan de mine, maică, da' tot învață? Ce-a mai ...
Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații
... sus, Zicînd: - Luai la tîrg veste De la oameni învățați Că norul ce vine este Plin de ploaie cu cîrnați, Și cum că vin le e teamă Niște păsări după el, Cu aripile d-aramă Și cu ciocul de oțel, Și dau toți cu socoteală Că de mulțime ce sînt, Viind ... n fiara Și așa te voi munci; Nevasta ta dreptu-mi spuse Și tu tot tăgăduiești? Omul zicînd îi răspunse: - Coconule, să trăiești, Muierea mea e nebună Și rău cu ea te-nțelegi, Că măcar o vorbă bună Vrodată ei nu-i alegi. Ea noaptea orce visează Ziua spune c-a ... Pentr-o vină peste gură Și le-arunca la oopii. În sfîrșit el rîzînd iară Și prostia-i ocărînd, 0 dete pe loc afară Că e nebună crezînd. Nu știu aceasta poveste Adevărată de este, Dar în vremile aceste Nu găsești așa neveste. Această lucrare se află în domeniul public în ...
Dimitrie Anghel - Moartea babacului
... Dimitrie Anghel - Moartea babacului Moartea babacului de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 945, 5 aug. 1911, p. 2. Sever e aspectul morții. Crepul de doliu face pată, mărginește lumina și întunecă. Noapte și zi, întuneric și lumină, neîmbinate lucruri, eternă vrăjmășie. Și cu toate aceste ... dată cu moartea nu poate învinge de multe ori ridiculul vieții care lasă urme, nu poate alunga ironia ce se așază la căpătîiul postumului, nu e în stare să biruiască zîmbetul de veselie ce-l resimți in fața anumitor aspecte ale naturei, căci natura, în felul ei, nu e ... casă unde apusese o viață, sătulă de a sălășlui o sută de ani în aceeași închisoare de lut. A muri nu e a rămînea cu ochii mari deschiși în infinit, așteptînd mîna pioasă ce-ți va închide pleoapele reci peste înmărmuritele globuri. Sufletul moare înaintea ...
... cult să întreții o putere, să păstrezi o bucată de soare în tine ca un diamant ascuns în întunecimile sepulcrale ale unei mine, cînd întunerecul e o neagră mască ce poate să ascundă toate infirmitățile, cînd umbra e un văl ce poate să cadă peste toate gesturile lașe, cînd noaptea e o pată atît de ocrotitoare tuturor micimilor ! Să știi că poți fi un fluture de foc cu incandescente aripi, o fantastică ființă făcută dintr-o ... acestea să te sfiești să-ți pui un paratrăsnet înălțimilor, să-ți îndulcești lumina cu un abajur, să-ți pui la adăpostul unui obroc scînteia, e într-adevăr o nebunie. Oricît de întunerec ai face în jurul tău, ori cu cîte paravane de umbră ai căuta să te înconjuri, ori cîte ...
Elena Liliana Popescu - Imn Existenței
... al său în omenire, lăsând deoparte teama ce îl oprea să știe secretul devenirii păstrat în amintire și dându-și atunci seama Că nimeni nu e singur de poate, în durere, să afle ajutorul și mila să-ntâlnească întrezărind în sine că firava-i putere el, necunoscătorul, va ști să o ... animă, să poată-atunci să vadă că toate sunt create și-n haina pământească, ce Forma o exprimă, Adăpoestesc un suflet mereu în căutare, ce e fără de moarte prin har dumnezeesc – Și-atunci să-Ți mulțumească, primind a ta iertare de tot ce îl desparte, dar zorii ... mereu în transformare, pe care-o cunoscuse… VII Atunci văzu aievea momentul-despărțire în care-l stăpânise dorința să cunoască ce-i rău și ce e bine în aparenta fire, și care îl atrase acolo să trăiască Experiența vieții, – o, cât de necesară – ce, pentru-a fi ... de-a stăpâni neantul, cruzimea, egoismul, încrederea în sine, senzația plăcerii, nepercepând în altul Decât deosebirea sau vălul ce separă, mirajul fericirii, ce e tot mai departe, făcându-l să trăiască, prin viața sa precară în umbra devenirii, doar amăgiri deșarte. De noi și noi dorințe împătimit să fie ...
Gheorghe Asachi - Soția de modă
... sat! La-nceput, când am văzut-o, inima cea fermecată Prin a ei ochi fu străpunsă de Amorului săgeată. I ziceam că mi-e luceafăr ș-a vieței mele-odor; Atunci juram că păstra-voi sentiment nemuritor. Între grații, dulce vorbă, suspinări și fantazie, Prin romantice-avanture ... dai titlu ordinar. Te rog să n-aud de-acuma niște-asemenea cuvinte, Ce-a răzeșilor la țară complemente-aduc aminte! Am tăcut. E grea tăcerea, dar mai rău-i murmura, Însă ea de bucătarul iar începe a-ntreba: Țigan este bucatariu? Crescut în casă la noi ... de pastramuri, lapte acru, cașcaval, Cu stafide, turtă dulce, vrei să-mi dai poate un bal? Însă, iartă-mă, siniore, că o nobilă soție Nu e vrednică d-onorul și d-așa galanterie! Dup-asemene sarcasme, care foarte m-a pătruns, Iacă-n urmă, cătră sară, la moșie am ... așez un glob ș-o sferă? După cântec, convorbire, în camară ne-om culca. De dormit, mă rog, să aibe fiecare-odaia sa! Iar grădina? E livadă, ce-a plântat a mea străbună! Scoate pomii răzășii și tufari din Angli-adună! Un râu limpede prin iarbă s ...
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... mari case, deprins la îmbuibare Și rob de bunăvoie, de inimă lipsit, Ingrate, îmi calci pragul în mână c-o hârtie, Îmi spui că ți-e urâtă viața de slugar, Te rogi să-ți dau scăpare la simpla ta junie, Să-ți sprijin a ta râvnă ș-al versurilor ... rău te apucase manie d-autor? O! rău se lingușește omuțul care minte! Puțin voi a cunoaște când fac un ajutor. Gândeam că e natura ce-n timpul său s-arată, Gândeam că e talentul ce-ncepe-a se ivi. P-oloaga-ți poezie și proză-ntortocheată Pierdeam ceasuri și zile a ți le zdreveni ... n-ai prefăcut. Nu mă-ndreptez la lume să-ți spui nelegiuirea, Cu tine am de lucru; și vina tu ți-o știi; Ingrat ți-e bunul nume și însăși pomenirea, Te-a înfierat păcatul, pe fruntea ta îl ții. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acel duh de partide, robie pierzătoare Care d-atâtea ...
Ion Luca Caragiale - Cronica (Caragiale)
... gustă un licor, și... i se pare apă goală. Cu toate astea, este dela Șapca ! Mai înghite un păhăruț... Nu prea... dar, în fine, tot e ceva mai tăricel decât cel d'întâiu. Să vedem ! un al treilea... și mai tare. Și așa, până la al șaselea, care seamănă a ... al treilea period). - Tocmai așa ! Buchara, unde sunt eu primar ! Bravo ție ! adică, nu ! Bravo mie ! Știi tu, fă fetico, că ești deșteaptă. Toată lumea e indignată. Pălăria șade mereu pe capul lui conu Gugumano, și dânsul trage din țigară ca un șarpe, sughițând, câte odată,... ca dupe masă. - Mă rog ... pe fecior. Apoi, trăgându-și gheata și sughițând încă odată cu ton, își aruncă țigara aprinsă pe scânduri și ieși urmat de fecior. Credeți că e un basmu ? Credeți că sunt un mistificator, un farsor ? Ziceți că nu se poate una ca asta ? Și eu vă repet și vă jur că ... această cronică, decât citând, la adresa conului Gugumano, primarul vestit al Bucharei, cuvintele lui Byron: Tu es passablement insolent, Bob Southey ! Mesdames et messieus ! Signore e signori ! Doamnelor și Domnilor ! Vedeți că 'ncep cu scamatorii. Atențiune ! Mai zilele trecute, conu Gugumano (citiți, ca Tatarii, Gugůmanň), petrecu o noapte până aproape ...
Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică
... ce a făcut China când a primit dela Rusia un ultimatum ?... A căutat să scape prin tangentă. Și acesta e un termen întrebuințat în diplomație, care trebue deslușit. Ce va să zică Ťa scăpa prin tangentă ?Å¥ Iată... Să zicem că d ... devale, dacă mi se pare mie, că-i mai aproape p'acolo ? - Da unde te duceai, finule ? - La dumneata acasă, nașule. - Bine, măi, casa mea e'ncolo la deal, nu încoace la vale. Nu știi tu unde e casa mea ? - Ba, aia o cam știu... DĂ¡ dumneata încotro, nașule ? - Mergeam tocma la tine. - La mine ?... Eu gândeam, că finul trebue să meargă la ... găini ? - Da; și zice, că tu l-ei fi știind de urmă... Ce zici, fine ? - Ce să-i zic, nașule... Se prea poate, că așa e pasărea... sburătoare și blestemată, nu ține la casă. - Cum să sboare, mă ? - Păi, dacă-i pasăre ? - Pasăre, pasăre; dĂ¡ curcan și găină ai văzut tu ...