Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI BUN
Rezultatele 861 - 870 din aproximativ 1095 pentru CEL MAI BUN.
... Nikolaus Lenau - Surugiul Surugiul de Nikolaus Lenau Traducere de Ștefan Octavian Iosif Vraja dulcei nopți de mai Stăpânea afară, Sus, de-argint pluteau bălai Nori de primăvară. N-auzeai pe lunci și văi Nici un glas să sune, Singură umbla pe căi ... n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca dânsul! Și de câte ori revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci el Cornul și ...
... a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Și moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc O rază fugită din chaos lumesc. Ș-apoi... cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi... dar știe oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri, Și multe dureri ... fi? Nebunie și tristă și goală; Urechea te minte și ochiul te-nșală ; Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decât un vis sarbăd, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o stâng ...
George Coșbuc - Minciuna creștinilor
... de-obicei . Ei au un zeu, dar fară nume : Ei râd când noi jurăm pe zei : Iar a muri, așa zic ei, E cel mal mare bun din lume !" A râs proconsulul: — „De-l vor , Să fie-al lor de-acuma bunul ! Dar știu ca n-o să ... i stânjenit de teamă , Și team-acești nemernici n-au ! Când n-are zei această gloată , Ce crime poate face ea ! Și când pedeapsa cea mai
Mihai Eminescu - Mușat și ursitorile
... au adormit încet, încet feciorul, Â Sub a lui leagăn a împins o piatră Â Gândirea ei spre viitor ia zborul. Mai licuresc cărbuni colo pe vatră, Ea cade-ncet pe-a scaunului spate, Din codri lupii urlă, cânii latră. Ea doarme-adânc cu brațe ... somn tresare, Împreunându-și mânile-amândouă, Ea în genunchi se roagă-n gura mare: ,,O, ursitori, a căror daruri plouă Asupra lumii-ntregi, mai stați o clipă Și ascultați rugarea spusă vouă. Nu bunătăți cari se trec în pripă Să îi menească sfânta voastră gură, Nu bunătăți supuse la ... Sau pe pământul gol de și-ar așterne, Tot viață și tot moarte-o să se cheme. Tu chemi blestemul nenduratei ierne Pe capul lui cel tânăr, nențeleapto! Tu-i ceri durerea unei vieți eterne. Da, sus la cer privirea ta îndreapt-o! Plinită e dorința ta nebună. Și ziua neagră ...
Constantin Stamati - Vulturul și albina (Stamati)
... în lume Prin servicii și vrednicie, Făcând sunet între oameni a lui isprăvi mari și nume, Dar cât îi demn de cinste și cel ce în sărăcie Necunoscut și smerit trudește și ostenește Pentru binele comun. Care nici o recompensă alta nu sperează Decât pacinicul său cuget în taină ... în stup sunt mii ca tine ce lucrează cu silință, Lipind faguri vara toată, Și, în fine, pentru trudă nu câștigați altă plată Decât că cel ce culege Rodul vostru nu alege, Care au lucrat mai cu deosebire, Și căruia i se cade răsplătire. Deci între mine și tine este mare osebire, Căci eu aripele mele le deschid cu sunet mare ... și nicicum nu te înșele A vulturului mândrie, sau al lui zburat fălos, Căci, precum vezi, el trăiește neaducând nici un folos, Ce mai ales socotește Că patria cu al său lapte Te-au crescut și te hrănește. Apoi și a tale fapte S-aducă acestei maice ...
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și albina (Stamati)
... în lume Prin servicii și vrednicie, Făcând sunet între oameni a lui isprăvi mari și nume, Dar cât îi demn de cinste și cel ce în sărăcie Necunoscut și smerit trudește și ostenește Pentru binele comun. Care nici o recompensă alta nu sperează Decât pacinicul său cuget în taină ... în stup sunt mii ca tine ce lucrează cu silință, Lipind faguri vara toată, Și, în fine, pentru trudă nu câștigați altă plată Decât că cel ce culege Rodul vostru nu alege, Care au lucrat mai cu deosebire, Și căruia i se cade răsplătire. Deci între mine și tine este mare osebire, Căci eu aripele mele le deschid cu sunet mare ... și nicicum nu te înșele A vulturului mândrie, sau al lui zburat fălos, Căci, precum vezi, el trăiește neaducând nici un folos, Ce mai ales socotește Că patria cu al său lapte Te-au crescut și te hrănește. Apoi și a tale fapte S-aducă acestei maice ...
Nicolaus Olahus - Către secolul de acum
... Nicolaus Olahus - Către secolul de acum Către secolul de acum de Nicolaus Olahus Ce secol fost-a vreodată mai sinistru? Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte? Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos? Ce venin mai funest decât tine, Secol îngrozitor? Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud Decât otrava ucigătoare din Colchis? Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule? Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război Atât de crud în sânul muritorilor Ca tine, secol criminal și perfid ... apelor mării. Otrava stă ascunsă în inimile noastre, Dogme nedrepte răspândesc moravuri nemiloase. De aceea războiul, foamea și ura Nimicesc, vai, țările noastre. Milă nu mai este, Iar discordia ce bântuie toate țările Aduce primejdie celor buni. Acest secol atât de crud Răpește sfânta liniște, distruge, ucide. Dar încotro mă răpește ...
Mihai Eminescu - La moartea lui Neamțu
... să plângă cu-a lui voce de aramă, Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier, Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer. Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie ... moartea e un caos de lumină, Că la finea veciniciei te-aștept stelele cerești? De-a vieții grea enigmă ție-acuma nu-ți mai pasă, Căci problema ei cea mare la nimic o ai redus. Pe când nouă-ncă viața e o cifră nențeleasă Și-n zădar cătăm răspunsul ...
... geamuri, m-a făcut să tresar cu zgomotul ei sec, și nu știu pentru ce, în tăcerea care s-a lăsat mai mare parcă, te văd și mai lămurit. Să n-aibă oare sufletele pace nici după moarte ? • Oricum, în țintirimul îndepărtat de țară, în care te-au îngropat ai tăi, somnul ... fericirea soarelui țării lui perdute. Viața apoi a curs, și ca un contrast ciudat, ca-n apropierea unei primejdii de moarte pentru rasă, cel din urmă vlăstar, strîngînd parcă toată vlaga și toată seva ce mai rămăsese, a crescut frumos, puternic și dîrz, ca o dezmințire a ghebosului din Florența. Era un exemplar unic de frumusețe omenească ... barizuri, se ascundea o mare poetă necunoscută, cum sunt atîtea în popor. Ochii mei obosiți clipeau, luptînd împotriva somnului, și ea parcă se făcea tot mai mică, mai mică, pînă ce dispărea. Lumina din casă se stingea și ea și apoi ziua mi se părea că e nesfîrșită în așteptarea cuvîntului ei. Odată ... nelocuită de mult, avea ceva tăinuit, parcă ascundea ceva, și într-o odaie am văzut un lucru pe care nu mi s-a ...
... piscurilor și admirând ca noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș. Strâmtoarea în care curge pârâul Bicazului este una din cele mai frumoase din Carpați; natura pare că a voit a aduna la un loc tot ce a putut crea mai ... nepăsarea guvernului care permite vecinilor de a strămuta necontenit linia de fruntarie a țării în paguba noastră. Unul din noi însă, mai mult admirator de podoabele naturii decât de faptele oamenilor, întrebă pre călăuzul nostru cum se numea stânca dreaptă, ca un zid, lângă care ne aflam ... timpul strămoșilor, un străin, pribegind de la dealul Corbului dinspre Borsec, a venit să se așeze la Bicaz. El își dură o căsuță mai deoparte, pentru că pe aicea, pe la noi, fiecare cotun e locuit de un singur neam, și străinii nu sunt primiți în sânul lui. Pribeagul ... o ciută hăituită de lupi. Biata fată alerga pe după copaci, pe după stânci și din când în când se oprea puțin, ca să se mai răsufle, dar n-avea vreme să înghită măcar o dușcă de aer, căci tătarii îi călcau pe urme. Corbița, înspăimântată, nebună de groază și de ...
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... tot pentru ei, sărmanii! Iar Linei, ca la fete, cari poartă într-ascuns Amoruri criminale, tiranul crai i-a tuns Cosițele, ca astfel mai tare să o doară, Dând semne biata fată că nu-i mai mult fecioară Și-așa batjocorind-o, cum n-a putut mai laș, Tiranul a purtat-o de-a lungul prin oraș Cu zgomote și chiot de-o lume păgânească! Dar n-a ... el n-a știut ce-i plânsul. Și, ca să-și amăgească mustrările din piept, El a chemat la curte pe cel mai înțelept Din câți știau să-ți afle pe stele soartea toată Și-acela, prin văzduhuri trecându-și ochii roată, Prin zece nopți de-a ... de repaos... În pieptu-ți furtunatic lipsește-un larg adaos De liniște și pace, Crai-Sânger! și din stea Citesc acel adaos. Când nu vei mai avea În tot cuprinsul țării nici măcar o săgeată, Când orice fel de armă prin țara ta cea lată Nu va mai fi nici paloș, nici spadă și topor; Când liber va fi-n drumuri oricare călător Și nu se va ...