Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE
Rezultatele 851 - 860 din aproximativ 2833 pentru DIN CE.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură și de umilință în Dumineca Florilor
... acest Lazar mort vedem atâta despre partea lui Hristos cât și despre partea norodului, oarecari despărțeli, oarecari sĂ©mne alĂ©se, carele la alți morți ce-au înviiat Hristos nici să văd, nici vreunul din evangheliști o povestĂ©ște. Noi știm cum că Hristos, afară din Lazar, au înviiat și pre alți 2 morți, precum să vĂ©de la Mathei, în 9 capĂ©te și la Luca în 7, adecă pre ... isprăvit cu lucrul sau pentru căci nu i-au dat vrĂ©me îndemână, sau pentru căci n-au avut putĂ©re să facă acĂ©ia ce pohtiia. Închipuiaște încă și celuia carele, au din nesocotință, au din nepricĂ©pere, au din pornirea tinerĂ©țelor, sau, precum zice dumnezeescul Theofilact, din slăbiciunea firii omenești fiind biruit, cade, făr de vĂ©ste, în cursele păcatului. Încăș închipuiaște și celuia ce au greșit adevărat, iar păcatul lui iaste pentru ca să zic așa, ascuns în casă, nu s-au vădit în lume nici s-au făcut ... să vie în căință trebuiaște un ajutoriu tare, de sus, un cuvânt viu al lui Dumnezeu, carele să va în tot chipul să-l rădice din păcat, precum au rădicat și pre Lazar ...
Mihai Eminescu - Avatarii faraonului Tl%C3%A0
... adevărul... Nu-mi zugrăvi chipuri trecătoare... care să mă facă a crede că suntem numai pulbere... Un râs clocoti pin toată sala... — Ce râzi, zise regele întunecos... mie nu mi-e a râde, demone... voi adevăr, nu batjocură... — Pulbere? răspunse un glas din oglindă cu o rece È™i cruntă expresie de ironie... pulbere?... te-nÈ™eli... ce eÈ™ti tu, rege TlĂ ? Un nume eÈ™ti... o umbră! Ce numeÈ™ti tu pulbere? Pulberea e ceea ce există întotdeuna... tu nu eÈ™ti decât o formă prin care pulberea trece... Ceea ce-nainte de doi ani se numea regele TlĂ este atom cu atom altceva decât ceea ce azi se numeÈ™te tot cu acelaÈ™i nume... — Chipul tău, Isis... Pe tabla neagră se zugrăvi un cerc mare roÈ™u... de acest ... aruncă făclia-n urnă... Ca È™i când o domă s-ar fi aprins deodată în mijlocul nopÈ›ii adânc negre, astfel s-aprinse fluidul din vas È™i ilumină toată hala mare ca o boltă a cerului de sub piramidă, lacul ce ...
... lui o floare!... Cu mirare și cu mai multă luare aminte ca-ntâia oară, el ridică binișor hârtia... în adevăr era o garoafă - ca sângele ce-i curgea din deget - ruptă de curând... Desfăcu atunci mai bine... Ceva scris... Trupul tânăr se simți furnicat din creștet până-n tălpi de un fior fierbinte... Căldura toată i se urcă la frunte... Ascunse în sân hârtia și floarea, cercetă de jur împrejur ... puful mărunt de pe obrajii aprinși zbârlit de fiori - încovoiala lângedă a trupului - izbiturile inimei ei de pereții sânului - și mirosul fără nume ce-i radiază din rădăcinile părului - și cât e de bine să te părăsești în stăpânirea acestor atâtea simțiri ce te-nvăluiesc din toate părțile ca niște vârteje de aburi calzi saturați de esența adormitoare... Cu vorbe să le spun?... Astea se simt și se gândesc, de spus ... ei s-a ridicat zidul consiliului de familie. Acesta firește nu putea îngădui o așa rătăcire... Plângeri... revoltă - de prisos. O ultimă sforțare din partea disperatului a fost întâmpinată într-un chip decisiv. Când seminaristul a îndrăznit să nesocotească recomandațiile imperioase ce-i fuseseră comunicate și să calce pragul, pe care altădată pășea la fericirea
Vasile Alecsandri - Vis de poet
... omenirea, viața de amaruri Se îmbracă-n ochii-mi cu plăcute daruri; Patria-mi ascunde chinurile-i grele, De zâmbește vesel fericirii mele, Și tot ce încântă, tot ce dă uimire, Tot ce-nalță omul la dumnezeire, Dragostea, virtutea, dulcea poezie, Îmi șoptesc de tine și mă-nchină ție! Iar când, mult ferice, îmi aduc aminte Că-ntre ... ea, vărsând lacrimi, blând îl asculta, Și-n a sa uimire gingașă, adâncă, Îl ruga, zâmbindu-i, să mai cânte încă: Spune-mi ce minune, care scump odor Ar putea în lume să-ți insufle dor? Care vis de aur s-a oprit din cale Ca să fie visul tinereții tale? Vrei pe-aripa dalbă unui sprinten nor Cerul și pământul să-i alergi ușor? Vrei s-anin pe ... ți mărgăritărele, Salbe înșirate pe raze de stele? Vrei tu la picioare-ți lumea s-o închin? Vrei să fii regina cerului senin? Spune-mi, ce minune dorești ca să nască Pentru-a ta plăcere dragostea-mi cerească? Dragul meu poete! nu doresc odoare, Din ...
... Dar nu-i floarea câmpului, Și-i chiar ochiul șarpelui, Șarpe lung cu solzii verzi, Nici să-l vezi, nici să-l visezi. Cel balaur din păcate Înghițise jumătate Trup cu arme ferecate, Trupușor de voinicel Ce striga mereu din el: ,,Sai, bădiță ortomane, Că m-ajunge la ciolane! Sai, bădiță, de mă scoate, Că m-apuc' fiori de moarte!" Iată-n lungul drumului La ... cruce se prindea [2] Și-mpreună voinicea Pe balauri de stârpea! [1] Românii au multe crezări în privirea șerpilor, unele întemeiate pe ispită, altele născute din închipuire. Așa găsim în poveștile și în baladele lor niște ființe fantastice sub nume de balauri care au trup de șarpe și grai omenesc, și ... una în pământ. Însă ei sunt totdeauna învinși de către feți-frumoși și tăiați în multe bucăți care cearcă a se împreuna până ce asfințește soarele. Acei balauri se rudesc cu dragonii popoarelor Apusului. Ca și acești, ei sunt păzitori de comori și de fete mândre de împărați, răpite ... ca și barzele de pe acoperișul casei, și ca rândunelele de sub streașină, sunt oaspeți neatinși, fiind apărați de legea sfântă a ospeției ce domnește ...
... chemări necunoscute, trimițând depărtărilor cel dintâi nechezat puternic ce-i ieșise din piept. Dar când se învățase cu viața asta slobodă, se pomeni odată prins din fugă, înfrânat cu de-a sila de către cineva care se aruncă, dintr-o săritură, călăre pe el. Atunci a înțeles ... o legară și-l mângâiară îndelung pe coamă. Trecu și războiul. Întors acasă, își luă locul în grajd, mulțumit de liniștea dimprejurul lui, de lumina ce i se revărsa pe ferestruia din față, de fânul mirositor ce-l smulgea de deasupra capului. Dimineața mergea la câmp, ca de obicei; serile, arareori. În grajd vara era răcoare; iarna — cald. Și vremea trecea ... rar la câmp și-l purta numai la pas. În urmă, nu-l mai lua deloc. Venea diminețile la el, îl mângâia, dându-i fiori ce-i fugeau pe sub piele, apoi poruncea soldatului să-l plimbe prin ogradă. Parcă nici lui nu-i venea să iasă din grajd; îi plăcea să mănânce încet, cu ochii închiși, peste care razele soarelui cădeau ca o ploaie caldă din ...
Antim Ivireanul - Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la sfinții apostoli Petru și Pavel
... cea viețuitoare a soarelui celui de taină a lui Petru, asĂ©menea au stătu aceștii puteri; că raza cea mai mică ce-au trimis la cela ce au fost din pântecele maicii lui olog, carele stătea înaintea ușii besĂ©ricii ce să chiema Frumoasă, îndată l-au tămăduit, pentru că zicându-i de grabă: Caută la noi, îndatăș i s-au întărit talpele și gleznele. Cu ... și oarecare om, anume Enea, carele zăcea de 8 ani, slăbănog. Cu aceasta și la Iopi, lucru de minune la toți, au înviiat pre Tavitha, ce murise. Are soarele și altă a sa lucrare, că trĂ©ce prin crăpăturile ușilor și prin găurile păreților și cĂ©le mai din lăuntru ale caselor le iscodĂ©ște și le luminează. Și de la Petru n-au fost lipsită această putĂ©re, de vrĂ©me ce, după cum zice Ieremia la 17 capete: Adâncă iaste inima decât toate și om iaste și cine-l va cunoaște, pre el. Însă aceasta o ... oarecare zidire va putea pre noi să ne usibească de dragostea lui Dumnezeu. Cu umbra lui Petru să tămăduia mulțime de bolnavi și nu puțini din ...
Ion Heliade Rădulescu - Coconul Drăgan
... posomorât, îngâmfat ca un curcan; se uită la dânsul să vază fecior de boier este sau nu; să zicem că nu este — atunci: — Ce sunt hârtiile alea? — ...O hârtie la... --N-am vreme acum; nu vedeți voi că nu-mi mai văz capul de treburi? Ce sunt mojicii ăștia! Ei gândesc că noi, boierii, suntem hamali ca dânșii! Scriitorul iese pufnind de râs. Vine altul. — Dar tu, ce-ai acolo? — ...Hârtia... știți dumneavoastră, către... --Ad-o-ncoa! — și i-o smulge din mână cam necăjit, cam cu o demnitate dregătorială. — Ce scrisoare e asta? v-ați luat și voi după băiețoii ăia ce ies din școală? Na, citește! (Coconul Drăgan se știe că de când era copil nu prea știa bine să citească de mână, cu toată pricopseala dumnealui.) Scriitorul ... urăște pe toți câți se ocupă să o curățe și să o reguleze. Câte-trei se făcură o treime ca aceea. Iată și un scriitor din cei juni, smerit și plin de geniu — pentru că geniul cel adevărat e totdauna smerit. — Nu vezi c-avem treabă? ce ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 2
... de minunea unor faceri de bine, ca acĂ©stia. Și carii socotesc, drept acĂ©ia, acĂ©ste faceri de bine zioa și noaptea oare de ce bucurie vor fi cuprinși? Și cu ce veselie să vor răsfăța și ce sărbători vor prăznui? Ce Psalmi și ce cântări vor cânta? Că adevărat, nu numai cu Psalmi și cu cântări de veselie trebuiaște să prăznuim o facere de bine ca acĂ©asta, ce ... un glas de strigare prorocească, ca să se întoarcă de pre calea rătăcirii. Pentru acĂ©iaș însuș Dumnezeu, întrupându-se, s-au apropiiat de cel ce fugiia, ca să-l întoarcă cătră sine; despre care lucru învață apostolul când zice că domnul Hristos n-au luat din îngeri, ci din sămânța lui Avraam au priimit. A priimi să zice, care prinde unul dintru vrăjmașii săi și fiind volnic ca să-l omoară, nu ... robiț ertare și orbilor vedĂ©re; a chiema Domnului ai priimit, ca să mângâie tot jalnicul și ca să puiu tărie tuturor celora ce jăluiesc în Sion și ca să le dau lor coroană pentru cenușă, untul veseliei pentru suspine, haina bucuriei pentru întristare. Ce iaste, drept, acĂ©ia, mai dulce decât cuvintele acĂ©stia? ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... să mă tragă pe loc la tribunal, Căci ocărând pre Clites am vrut să-mpuținez Bețivii, și prin asta să scad venitul vămii? Iar Nicon ce iubește tot lucrul cu dovadă O biblie întreagă aud că a citit, Din care trei tetrade-a scos de mărturii Zicând că necuratul prin tine ocărăște Cucernicele barbe; că împotriva legii Noi mantie vărgată veșmântul sfânt ... n timp de vară. De-i vrea să-mi arăți însă c-acei vestiți satirici — Pers, Juvenal, Orațiu, francezul Boalo -- Nu numai nu avură din scrieri neplăceri, Ci câștigară încă nemuritoare slavă; Ș-asemene pre mine ce calc pe a lor urmă M-așteapt-aceeași soartă, ți-oi spune că greșești; Căci însăși fiica Joei purta condeiul lor. Tu nu ... luptă, Sau ca un popă care când mortul și-a-ngropat, Aleargă să nu scape ospățul pregătit. Cântările-amoroase sunt numai pentru-aceia, Ce au o minte crudă și trupul slab din fire. Când văd pe rumeni buze un suflet scânteind, Când sânul alb îmi cere un dulce dezmierdat, Și ochii cu văpaie privirea mea așteaptă, Nu ... ...
Alecu Russo - Dezrobirea țiganilor
... Să luăm condicile de vânzarea țiganilor de 15 ani încoace. Ele ne vor dovedi că încrederea în cumpărarea lor lipsea și că mușteriii se depărtase din zi în zi. Vânzările au fost pe mici some de suflete , și, în contradicție cu un articol ce a huit în zilele aceste, cumpărătorii nu sunt de acei proprietari de mii și sute de țigani. Cu cât o proprietate e mai ... condicile judecătoriilor și o cercetare despre soarta trecută a viețuirii dezrobiților, aceste două fapte economice s-ar putea ușor dovedi. Convicția de greutate ce se întâmpina a se vinde țiganii ne aduce la altă convicție, anume că proprietarii de țigani aveau un capital ce nu le da toată dobânda ce dă banul, un capital greu de a preface. O mare parte din țiganii boierești nu plătea nici o dajdie, o parte sunt netrebnici la munca pământului, ca salahori se văd rari, și un grădinărit nu plătea de ... a lor iscălitură. Proiectul legiuiește după pilda altor staturi: Exoflesirea obligațiilor (capite și dobânzi) prin glasul sorților, precum se urmează cu datoriile Eforiei Parisului, adică din ...