Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CE IN CE MAI MARE
Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 1580 pentru DIN CE IN CE MAI MARE.
Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească
... felurite, Care stilu-nsuflețez; S-arăt atâta simțire, Câtă simțeam mulțumire, Când dulcea serii răcoare În preajmă-mi se întindea, Și patimi sfâșietoare, Ca aburi din lac, din mare Deșertul mi le-absorbea. Cuprinsul, unde odată Împreună-am viețuit, Și plăcerea-adevărată Zilele mi-a îndulcit, Este un câmp lat, ce are De vechi și firești hotare Un mal către răsărit, Iar către apus o apă, Ce saduri, grădini adapă, Ce udă țărmul setos, Și-n ramuri multe-mpărțită Curge mândră, liniștită, Pe patu-i cel nisipos. Casa pe-o muche clădită Singură câmpul domnind, De ... zile de plăcere, Zile scumpe am trăit. Frumoasă singurătate, Bunurile-adevărate În sânul tău le-am simțit, Pace, liniște, viață, Toate-acolo mă-nsoțea, Și din orice dimineață Mulțumirea se năștea. Dacă vreo cugetare C-o umbră de întristare Fruntea mea acoperea, Ușoara-i întipărire, Ca cercul acel subțire, Ce-ațâță din întâmplare Pe-o undă nemișcătoare Un vânt cu lină suflare, Trecea, se pierdea de sine, Ș-al firii glas simțitor, Și ideile senine Luau iarăși ... o cuprindea, Și o mreajă purpurată Peste dealuri întindea. Când acea stea arzătoare, Aproape de-al ei sfințit, Părea a da sărutare Pământului ce
Ion Luca Caragiale - Paradoxal
... la toată lumea la d. Teofil e rău, și viceversa. De exemplu, alaltăseară l-am văzut făcând ceva, care m-a pus în mare mirare. Exprimându-mi acest sentiment al meu, d. Teofil s-a apucat să-mi facă o teorie ridiculă asupra datoriei ce are societatea față cu virtuțile și vițiile individului. Să vedeți modul lui paradoxal. El susține că virtuțile sunt pavezele și armele individului în lupta sa ... când am aflat însă că ciungul nu face alta cu ce câștigă decât beții și fumează țigări Regale m-am hotărât să dau numai celui din stânga, care singur merită ajutor. Întâlnindu-mă cu d. Teofil, am apucat tot pe un drum. Aproape de colțuri eu am pregătit pentru nenorocitul meu ... dai? — Tocmai de-aia-i dau. Eu îmi fac o datorie socială din încurajarea vițiilor. Și de aci, pe larg întreaga teorie expusă scurt mai sus. — Care va să zică... — Care va să zică — mi-a răspuns d. Teofil despărțindu-ne — eu urmez strict ... creștină, dând de pomană și încurajând și vițiurile altuia. — Dar știi, d-le Teofil, că nu e așa, mă iartă... — Nu pot să ...
Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase
... iscusință Cinste, îndrăznire, veste și știință Îi deschise casa lui Aristef (Timpul, Prilejul și alte câte face, ghimpul!) Cu zisa Harite avu întâlnire Însă spre mai mare a sa năcăjire Mai rău să aprinsă, cum să îndrăznească Ceva de iubire, de dor să-i grăiască? Un fecior departe în străinătate Așezat de scurtă vreme în Cetate ... putea cu mintea măcar să gândească. Toate-i sta în contra și înponcișate, Toate spre stricarea planului aflate, Sofronim acestea le știa prea bine, Avea mare frică și grije de sine. Știa că de iasă lucrul la iveală, Dânsul va să peie fără îndoială. Ce pământ să facă? trăbuie să piae Sau ieșit din minte lumea-n cap să iae. Sau să să ivească odată afară Cumplita mișcare și nestânsa pară, Și așa de-acolo ceva mai departe Scrie lui Harite următoarea carte: "Eu știu bine că tăcerea E mai dulce decât mierea Deci fiică de boier mare, Smerit mă rog de iertare Că a mea obrăznicie Mă sili ceva a-ți scrie, Iubirea unde pătrunde Anevoe să ascunde ... văzut și m-am rănit, Am rămas încremenit. Dintr-acel cescuț încoace Inima-n foc mi să coace, Nice n-am somn cu hodină, Nice ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Munca creatoare și munca-exercițiu
... atâta: munca-exercițiu e chiar baza pe care se dezvoltă cea creatoare. E vădit că pentru a crea ceva nou trebuie, în cele mai multe cazuri, să se cunoască tot ce s-a produs mai înainte. Când Zola a zis că munca intensivă și neîntreruptă e prin ea însăși un talent, el a avut în vedere ... de vedere literatura noastră națională contemporană, ceea ce vom și face în articolul viitor. II Am arătat în articolul trecut, în câteva cuvinte, deosebirea între Din nenorocire, e foarte rară această pricepere; cu deosebire acei care reprezintă mai ales munca-exercițiu pricep rău pe reprezentanții muncii creatoare. Și mai ales nu se pricepe că munca creatoare e istovitoare în cel mai mare grad, că ea cere o încordare distrugătoare a tuturor facultăților psihice. Această nepricepere e una din cauzele plângerilor artiștilor contra concetățenilor lor—și câtă dreptate au bieții artiști! Un om harnic care cheltuiește toată viața lui muncă-exercițiu, se uită de ... pe mine. Redusă în proză, această strofă înseamnă că iubita așteaptă pe poet sub un salcâm, pe deal, pe care sună buciumul și urcă turmele. Ce poate fi
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... de lucru, de n-oi avea noroc nici mâine, beau câteva rachiuri și mă duc la târg... Ei, și dacă mă duc la târg?... Fie ce-o fi, și să nu mai aud: "Mamă, mi-e foame!" Mă duc la târg și fur... ce-oi putea fura "... Omul tresări. Cine-i zisese: — Ce să faci, dacă n-ai noroc! — Tu ești, muiere? — Eu, socoteam că dormi. — Ai auzit ceva? — Ce s-aud? — Nimic. Și femeia intră în casă, și omul închise ochii mormăind: — Ce-o fi să fie!... Să nu mai aud: "Mamă, mi-e foame!" Dar cine i-a zis iar: — Ce să faci, dacă n-ai noroc! — Tu ești, femeie? Întuneric. Nimeni. — Doar n-o fi dracul! Și omul adormi mormăind: — Ce-o fi să fie!... Nu se crăpase bine de ziuă, și o gură mare se auzi: — A venit cu mălai, mamă, că mi-e foame... — Și eu nici n-am plecat, zise omul sărind drept ... și nădușeala și tremurând de frică. Femeia se uită pe gura cuptorului și zise mirată: — Vezi dumneata, a fost prea iute. — Ce
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... crud am suferit, V-aduceți aminte vechea vitejie! Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când abați din ramuri cele de prisos, Astfel și poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată lumea către cer se-nchină ... oștii lupta s-a întins; Peste tot turbarea sufletele-a-ncins. Inima română însă nu răcește Dorul biruinței o însuflețeste. Turci mai mulți s-adună... prin români fac cale. Oastea noastră pierde tunurile sale. Ca torent ce cură după vijelii. Află bariere peste lungi câmpii, Își oprește cursul, geme, se lățește, Apoi cum abate lanțul ce-l oprește. Fuge peste luncă, gros spumând, turbat, Urlă, greu îneacă câmpul depărtat. Astfel otomanii se revărs nainte, Oripeunde calcă, seamănă morminte, De creștine corpuri ... pe gură. Dar Mihai răpește steagul cel vestit Și l-ai săi se-nturnă fără-a fi rănit. Când se-nalță-un suflet mai presus de lut, Temerile morții rușinos amut. Sabia română scânteie p-aramă. Kirali ...
... te-au ghilit, până te-ai înălbit. Când erai albă cum trebuie, te-au uscat, te-au făcut vălătuc, te-au croit și au făcut din tine ceea ce ești acum, — Mică burueană, nu știu de unde-ai mai scos atâtea despre mine. Ei, dragă, poate nu știi că oamenii mai fac pânză și din sora noastră cânepă, și din fratele nostru bumbac, ba și din înghimpătoarea urzică mai fac un fel de pânză. Dar în fabrici se țes fel de fel de pânzeturi, mult mai ușor și în timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai așteaptă, că n-am sfârșit încă. Din cămeșă sau rufă, peste câtva timp ai să te faci tearfă, din care se face scamă pentru bolnavii din spitale și pentru soldații răniți în bătălie. Apoi te caută, ca iarba de leac, să facă la fabrică din tine hârtie. — Mare minune mi-ai spus, dragă burueană, zise cămeșa. De-a fi așa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se văd, ci altăceva au fost odată, altăceva sunt acum și altăceva au să fie. — Tocmai așa, soro! Gardul, pe care ești tu întinsă
Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova
... salutare, făcu în câțiva ani pași uriași pe calea îmbunătățirii morale. Printre acei apostoli ajunși de-abia în primăvara vieții lor, N. Bălcescu era unul din cei mai convinși, din cei mai înfocați, din cei mai cu abnegare. Presimțind viitorul României, el se cerca a grăbi pășirea românilor către acel viitor, purtându-le pe la ochi prestigiul strălucitor al ... erau cu totul străine una de alta. Foarte rareori ieșenii și bucureștenii treceau linia hotarului, linie imaginară în adevăr, dar în realitate nestrăbătută ca zidul ce desparte China de celelalte imperii ale lumii. Românii se cunoșteau împreună mai mult din auzite, sub nume de moldoveni și munteni, și când din întâmplare vreun impiegat al statului și mai cu seamă vreun boier moldovean făcea vreo călătorie la București, acel incident al vieții lui dobândea proporția unui mare eveniment în ochii locuitorilor de dincoace de Milcov. [3] Curajosul călător profita de privilegiul celor veniți de departe, spre a povesti minuni de ... câmpul ademenitor al literaturii și fondau, cu mii de greutăți, vreo foaie periodică, erau expuși a privi în curând suspendarea ei pentru cel mai ...
... să leagă unde îl doare. (Spun c-a fost odată un crai oarecare) Spun c-a fost odată un crai oarecare Ce avea din fire un nas foarte mare; El își vedea bine cusurul ce-l are, Dar tot gîndea cum că poate i să pare. Supușii și alții, carii întrebase, Că îi șade bine îl încredințase. Căci cine-ndrăznește ... zise. Craiul și aceasta o-nghiți cu noduri, Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri Și mai zise iarăși: — Ce ciudat îmi pare! N-am mai văzut încă astfel de nas mare! Se înăspri craiul și zise: — Cocoană! Știi că ești cu totul ciudată persoană! Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare Și nu-ți vezi cocoașa ce-o porți în spinare? Cusurul cel mare nu ți-l simți din spate Și judeci p-al altui, el ț-e greutate. Plecînd ea să meargă și ieșind în tindă, Zise craiul iară, privind în oglindă: â ... moși păroși. Și Vorbește neisprăvite, La-nșiră-te mărgărite. Adică: Să ni se arate va Că ar fi știind ceva. Dar se cunoaște Omul prost din ...
George Coșbuc - Proclamarea independenței
... George Coşbuc - Proclamarea independenţei Proclamarea independenței de George Coșbuc Mare pentru noi e ziua, când tu, Mircea, la Rovine Ai strivit păgânătatea ce s-a prins de piept cu tine, Peste Dunăre-azvârlind-o, iar pe morții ei în iad! Mari au fost și-acele zile ... groaznicele-oștiri dușmane Și-ai văzut pierind turcimea ca și frunzele ce cad. Ah, dar voi vedea cum vine vântu-n unde, vine-ntruna Tot mai tare, iar în urmă cum se va stârni furtuna, Și porni-se-va potopul cel atoate-necător! Cine să ne fie scutul într-o vreme ... însă l-am trecut cu-notul, Cerul ne căzuse-n creștet, însă n-am murit sub el! Ni s-a luminat văzduhul tot mai mult, și-n urmă soare Răsări din albe neguri, și-ntr-o zi răzbunătoare Prin ruini găsirăm mândră o coroană de oțel. A cântat la Plevna tunul cântul sfânt al ...
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... mai mare, și cu dânsa de-a dreptul în casă la cucoană. — Iaca, cucoană, șagă-ți pare dumitale asta? Vezi acum pe ce s-a dus munculița mea de toată vara? Ș-apoi dumneata mă mai înghii și cu bătaie, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! ’Tu-i-aș patruzecile cui știu eu să-i fut ... i mergea colbul. Dar chita cucoanei! Vorba ceea: baba bătrână nu se sparie de pula groasă. Ședea, sărmana, cum șede mielul la țâța oaei, până ce se satură de supt. Cucoana era de cele mai tărtoșe: Strâmtă-n pizdă, tare-n șele, Crâșcă pula din măsele Că-i cam iute la oțele! În sfârșit, după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetișor: ho! ho! haram nesățios! pula atunci pe loc s-a muiet și foflenchiu ... zice: — Și cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstămății de-aiste, măi țărane? — Cum să se-ntâmple, cucoană? Ia, mai astă primăvară, sămănând păpușoi în țarină, a adus dracul — că mai bine n-oiu zice — doi oameni pe acolo. Și unul ...