Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI BUN
Rezultatele 841 - 850 din aproximativ 1095 pentru CEL MAI BUN.
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... fum. — Arde în acea odaie, exclamă medicul, căci se aude fum de petică aprinsă. Polițianul ieși cu grăbire afară întorcându-se peste scurt cu mai mulți chelneri. În tot otelul se făcu un vălmășag haotic. Ușa închuiată fu deschisă și noi toți năvălirăm în odaia de unde ieșea fumul. El ... nespus de adâncă, un chin precum îl produc numai giganticele patimi sufletești. Privindu-l, nu simțeai înfiorarea, ce o produc de altfel trupurile moarte, ci mai vârtos un fel de compătimire duioasă, precum o simțești la despărțirea de un bun prieten ce a repausat. Chelnerii deschiseră fereastra, ca să iasă fumul, și cu ajutorul apei din lighean stinseră focul în puține minute. Atunci ... un pericol. Comisia hotărî așadară a-l elibera din casa de nebuni. Pasul acesta poate că a fost greșit, căci, nestând mai mult sub nici o controlă, a terminat prin a-și curma firul vieții. — Fie cum va fi, formalitățile anchetei trebuie ... va intra întâi în una din ele. “ Comisarul poliției, luând epistola, mi-a înmânat-o cu urÂmătoarele cuvinte: — Domnule, ...
Paul Zarifopol - Alexandru Philippide (Zarifopol)
... ducea împotriva poeziei, pe care o numea tulburare a minții. Însă știu că în biblioteca lui cărțile de poezie acele de poezie elină mai ales aveau marginile pline de exclamații entuziaste. Vorbea cu groază de imagini; lecțiile lui mișunau de metafore, de comparații, de ironii și hiperbole. Nu cred ... bună dreptate. Dar în cuget cinstit a ieșit din gura ori condeiul său oricare vorbă, cât de rea să fi fost. Iar om mai curat de lingușire decât acesta nu am cunoscut. În clasele de liceu citea elevilor din Moftul român; îl recomandase, de la început, ca cel mai serios ziar românesc. A și fost dușman instinctiv al mofturilor, până la ferocitate. Ura lui de minciună și de frivolitate nu avea margini ... om și dascăl, e o strictă datorie de respect să nu rostim despre dânsul nici o vorbă care să sune a sentimentalism sau, mai
Alecu Russo - Poetul Dăscălescu
... Zimbrul, în urma Steaua — care are toate simpatiile noastre pentru călduroasa și folositoarea sa redacție, deși limba ei bate prea în franțuzie, — și mai mult o broșură tipărită în Îași în anul acesta, au făcut cunoscut publicul cu talentul dlui Dăscălescu — un talent drept și adevărat național, că ... și exclamații multe!!!!!! Nici puntul, nici exclamația nu ascund vro idee, și când s-ar putea găsi cevași, limba o ascunde sub o mrejă încâlcită. Mai are românul că așteaptă să-i vie de aiurea judecata a oamenilor și a lucrărilor sale; călare pe două-trei nume ... românul a avut scriitori mari -- dar sunt uitați; românul are și va avea poeți, iar românul nu știe a prețui ce e bun și ce e trebnic, decât într-un târziu, când răceala și descurajarea au amorțit sufletele. Trebuie să caști gura în București, ca să fii poet ... Robia în pământul nostru este un drit al codului, și driturile nu se sting, nu se prefac fără oarecare tulburare a interesurilor materiale; mai mulți din obște, ce au chemat din tot sufletul dezrobirea, stau a se răzgândi la pierderile ce vor face. Dacă ofisul măriei sale ...
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: „Mai roagă-te și tu de domnul prefectul să-ți mai mărească leafa, că te prăpădești de tot!..." Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie ... nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA: Ce-mi ordonați, coane Fănică? TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba. PRISTANDA ... apoi să-l lucrăm pe onorabilul! PRISTANDA: Curat să-l lucrăm! TIPĂTESCU: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva. PRISTANDA: Stau, coane Fănică. (Tipătescu iese în stânga) Scena II PRISTANDA singur Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica ... intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu ...
Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare
... ploaie cădeau necontenit și tot ce era alb purta acum o pată. Lunecînd pe pămîntul hlisos, rațele se clătinau disperate, cu penele ude ; cocoșul părea mai mărunt la trup și nu mai avea parcă trecere în ochii supuselor, lividă era gușa curcanilor ca și cum un început de cangrenă ar fi pus stăpînire pe dînsa, plouate în ... adevăratul sens al cuvîntului erau găinile — și nu știu cum se făcea că pînă și porcul, care orișicum se găsea în elementul lui cel mai natural, devenise și el melancolic. Așezat pe căpătîie, lîngă ușa pivniței, singur un butoi, în rotunzimea lui cercuită, părea vesel știind poate că, oricît de ... pe care apa o adusese la starea aceea de decepționism în care se găsea. Divinul alcool din el îi dădea toate visurile, soarele ce nu mai lucea pentru nimeni el îl avea lichefiat în sînul lui și deci eclipsă pentru dînsul nu era cu putință. Ar fi manifestat veselia ce-o ... beatitudine, căutau la el găinile cu ochiul lor mic sub pleoapa lăsată ; cenușii și anodine, ca ziua de afară, îi întorceau spatele picherițele, și melancolia mai neagră și ...
Mihai Eminescu - M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire
... M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezești. Demonic-dureroasă era acea simțire  Dureri iar nu plăcere a tale sărutări... Și pân-acum ... s-a îmbrăcat. Și Dumnezeu te știe... Tu ai un sân frumos, Tu ai o gură plină și roșă voluptoasă; Și părul tău cel negru în unde de-abanos Ajunge pân- la șale în unde luminoase; Și vorba ta e vie și ochiul lănguros Și mâna ta cea fină ... firea îmi e întunecată... Ai fi ucis și capul și inima din mine Dacă-n a tale lațuri eu m-aș fi prins mai bine. Cuvântu-mi pentru tine nu avea înțeles, Cuvântul tău pe mine mă înciuda adânc. Cu cât-amărăciune îți răspundeam ades, Cum îmi plăcea în ... adună mii visuri zâmbitoare, Căci nu te văd pe tine, ce crud le-ai spăriet Din tainica lor umbră... și sufletu-ți fierbinte Abia-mi mai
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra esteticii metafizice și științifice
... ce poți să faci decât să întrebuințezi propria frază a dlui Maiorescu: ,,Ce poți să faci cu asemenea lucruri? Le constați și treci mai departe." Să trecem și noi mai departe și să ajungem la fondul articolului. Dar mai înainte să restabilim faptele. Dl Maiorescu, acum vreo opt ani, a scris două articole în Convorbirile literare : unul Asupra comediilor lui Caragiale [3 ... a părut d-sale partea cea mai slabă a articolului meu. Dl Maiorescu citează următorul pasaj din articolul meu: ,,Aceste expresii grele, metafizice, mai sunt și neexacte. Să luăm, vorba «emoțiune impersonală». Emoțiunile sunt în general cât se poate de personale, fiindcă sunt urmarea unei ațâțări nervoase care ... vedem, să facă deosebire între feluritele fenomene psihice, cum sunt ideile și emoțiunile, deosebire pe care n-o face dl Maiorescu. Ideile, noțiunile, adevărurile fiind mai generale, afectând mai puțin viața vegetativă a individului, a persoanei, despre ele în adevăr s-ar putea zice că sunt impersonale. ,,Omul e muritor ... deosebit ca grad și ca fel, încât lor li se cuvine de bună seamă termenul de personale. Ilustrul învățat englez Henry Maudsley zice: ,,Emoțiunile influențează mai ...
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon
... Ce tufe? Ce tufe, Despo?... Dar n-ai citit ziarul de astăzi? DESPA: Care? că-s multe de toate ca semința de ardei. NĂUCESCU: Ziarul cel cu... VÂNZĂTORUL (strigă): Alune prăjite! șeapte de o para. NĂUCESCU: Cel cu alune... asta... cel cu anonțuri prăjite... DESPA: Și ce mai spune el în limba lui? NĂUCESCU: Spune că astăzi Ciubar-Vodă a să se urce în naltul cerului. DESPA: Care Ciubar-Vodă, cel ... vorbă nu-i... Statul n-are noroc la procesuri. NĂUCESCU: Ce-i pasă? Are de unde plăti. HAZLIU: Negreșit... e bute de bani. PANGLICĂ: Nu mai încap în el... îi crapă pielea. NĂUCESCU: Asta o să zicem cu toții și... ca patrioți… cătăm să-l mai ușurăm. HAZLIU: Ce bun suflet de om! Mă rog, sunt mulți ca d-ta prin provincie? NĂUCESCU (mândru): Mulți!... și tot oameni... nu glumă!... VÂNZĂTORUL (strigă): Șeapte de-o ... sus se urcă el. NĂUCESCU: O fi! Materia nu lipsește... dar cine-l poartă pe sus?... Cine-i aeronaftul? HAZLIU: Un ungur... Magnatul Ellien Moghior, cel din naselă. NĂUCESCU: Care?... Cel ...
... bivol cu ochi crunți. Era domnița, fiica lui Dragoș de la munți, Scăpată din robia tatarilor, calare Pe-un zmeu care la goană păreche nu mai are. Fugea de groază calul și iute-n câmp sărea, Dar bivolul sălbatic de-aproape-l urmărea, Răgând, mișcând din coarne, plecându-și fruntea largă ... lată, Nu poate-a-și rupe dorul și gândul de la fată. Ades el poartă ochii pe veșteda câmpie, Și-i pare mult mai largă, părindu-i mai pustie, Căci zâna nu mai vine voios a o-nflori. El sufere de-o taină și-i place a suferi, Grăind în faptul zilei cu iarba ... se pune zâmbind în calea lui, Apoi încet purcede de-a lungul câmpului. "Ah!... ea-i!" strigă sărmanul și brațele întinde; Dar flacăra mai vie la glasu-i se aprinde. Și zborul își răpede în aer strălucind. Briar aleargă, trece prin umbră rătăcind, Încalecă pe-un bivol ce-n ... lupi, și bivoli, vârtej misterios, Cu zgomot dispărură în fundu-ntunecos! VI Din noaptea cea fatală Briar pe-a lui câmpie N-au mai părut!... De dânsul nimic nu se ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... rai, Păsărea cu dulce grai! Eu sosesc cu primăvara Ca să mă întorn cu vara; Ș-acum vin pe-al vostru plai, Aducând luna lui mai, Luna cea de lăcrimioare Și de doruri iubitoare, Și o dalbă de poveste Cum n-a fost și nu mai este! Păsărică, spune, spune Cea poveste de minune, Că ți-om face noi trei salbe De mărgăritare albe. Cuprins 1 I 2 II 3 III ... veselitori!... Alei, mândre surioare! Puteați voi a-mi spune oare Ce-i mai bun în astă viață Ca iubirea cu dulceață? Ce-i mai sfânt și mai alin Ca mama cu prunc la sân? Ce-i mai drag și mai plăcut Ca pruncuțul nou-născut?... Mama doamnă, fericită, Cu doi prunci împodobită, Îi ținea duios la sân, Ca doi fluturi pe un crin, Și din ... s albe, Și v-aduc pe aripioare Floricele dalbe, Rouă sfântă-nvietoare Și cunune albe! Alei! mândre surioare! Nici că se afla sub soare Fericire mai deplină, Viață dulce mai senină! Dar în lume ades trece Vânt de moarte, fior rece, Și pe loc se vestejește Tot ce-n lume ne zâmbește! Seninul se schimbă ...
... societate. Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască. Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare. El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca: "Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!" sau: "Viața este un vis, moartea o deșteptare!" ori: "Ei! madam Popescu, nu există roză ... spiritului doamnei Popescu! Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, și deși și-n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă și mai tare în genul ușor, picant și ironic. "În genul acesta, cel puțin, pot pentru ca să zic că nu am rival!" zice Mitică - și cu drept cuvânt. Exemple... * Când n-are tutun, îți cere "o țigară ... Ți-ai cumpărat o blană nouă. Te întâlnești cu Mitică. În loc de "s-o porți sănătos!" îți zice: - Bravos! blană ai; acuma, junghi îți mai trebuie! * - Ți-aș face curte, domnișoară - zice Mitică unei tinere telegrafiste - dar vai! n-am curaj; ah! știu cât ești de crudelă! - Cum, domnule Mitică ... ...