Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CREDE
Rezultatele 831 - 840 din aproximativ 1057 pentru NU CREDE.
Constantin Stamati-Ciurea - O vânătoare în Basarabia
... câte două ruble perechea. Iar nepăsătorii proprietari ai acelor moșii se uitau indiferenți la acel jaf, ce scurgea comoara țării de un prețios product, care nu se va mai restabili niciodată. Ei nu înțelegeau că hâtrii arendași făceau comerț din acea vânătoare. Dar, cum se vede, așa a fost lumea și așa va fi în toate ... durabilă din toate pasiunile. Aceasta o dovedesc mulți octogenari, care mai că pe brânci se târâie la vânat, sperând a dobândi ceva, de nu pasărea întreagă, atunci cel puțin o peniță de pe dânsa, iar de la frumușică de nu o sărutare, măcar un zâmbet de speranță; ce-i pasă lui dacă acesta e chiar disprețuitor? el și-l tâlcuiește în folosul său și pace ... astfel de afaceri, deși se cufundă, imediat îi vezi iarăși plutind deasupra apei, ținând necontenit în mână capătul frânÂghiei de la harpună. Monstrul, care nu rareori ajunge o lungime de 4 1/2 metri*, se zbuciumă în toate părțile, trăgând după sine pe înotători; dar acestora le vin în ajutor ... mai fruntași proprietari de oi erau contele de Nesselrode și colonistul german Falzfein, care ținea oi în Bugeac și în guvernământul Hersonului. Călătorind prin Bugeac, ...
Gheorghe Asachi - Anul nou 1847
... păn la sfera lui Platon, Dar la tartar mă împinsă o putere-nfiorătoare, Când eram acum aproape de muncelul Elicon. Îngânat în somn, în visuri, nu putui lumea-nțelege, Și dorite floricele vrând s-adun adeseori, Trezit din visul cel dulce, numai spini putui culege; Nu, nu cerc eu Elicona, nu, nu vreu d-acum amor. Amiciția? Oare cine n-ar dori cu duioșie! Decât zâna ce ideea pre pământ a fost urzit, Mai frumoasă ...
George Coșbuc - Iarna pe uliță
... nceput de ieri să cadă Câte-un fulg, acum a stat, Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. Nu e soare, dar e bine, Și pe râu e numai fum. Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. Sunt copii. Cu ... pe-ncăierate puși; Cei mai mici, de foame-aduși, Se scâncesc și plâng grămadă Pe la uși. Colo-n colț acum răsare Un copil, al nu știu cui, Largi de-un cot sunt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. Haina-i măturând pământul Și-o târăște-abia, abia: Cinci ca el încap în ea, Să mai bată, soro, vântul Dac-o vrea! El ... Ca pe-o bufniț-o-nconjoară Și-o petrec cu chiu cu vai, Și se țin de dânsa scai, Plină-i strâmta ulicioară De alai. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! Râd și sar într-un picior, Se-nvârtesc și țipă-ntruna Mai cu ... câinii De prin curți, și sar la ei. Pe la garduri ies femei, Se urnesc mirați bătrânii Din bordei. Ce-i pe drum atâta gură?
... mieri ce nu-i venea la socoteală, ie-ți, popo, desagii și toiagul, și pe ici ți-e drumul! Vorba ceea: "Geasta cu trepădatele, că nu-s departe satele". Aci era la Socola, aci în Iași, aci la monăstirea și în Târgul-Neamțului profesor, de unde cutriera munții în sudoarea frunții ... numea haldei, le cânta antifoanele următoare: Diaconii și cu pochii, de treji ce sunt, de-abia văd cu ochii. Iar mamelor preutese, beția din cap nu le mai iese! Și câte ponturi și ponosuri nu da dintr-însul, de-i era și lui lehamete câteodată să se mai întâlnească cu cineva și să-l mai stârnească la vorbă. Odată, ieșind ... părintele Arbore de la Bărnovschi și-l întreabă: — De unde vii, părinte Isaie? — Nu știu! — Încotro ai luat-o, părinte Isaie? — Nu știu! — Cum așa, de nu știi nici de unde vii, nici încotro te duci?! — Iaca cum, răspunse Duhu: când eram băiet, stupeam în palma stângă, apoi trânteam cu muchea ... primare cu te mieri ce. Și de-atunci începutul spiritiștilor în Iași. De-atunci Grigore Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon înțeleptul și alți răposați de veacuri nu ...
Alecu Văcărescu - Oglinda cînd ți-ar arăta
... ta, Atunci și tu, ca mine Te-ai închina la tine. N-ar fi mijloc să te privești Asemenea după cum ești Și idolatrie Să nu-ți aduci tu ție. Ochii în ea cînd ți-i arunci Dă tot să-ntunecă atunci Și dă te și arată Iar nu adevărată. D-aceea nu da crezămînt Oglinzii ce cu scăzămînt Îți face înșălăciune Și tot minciuni îți spune. Ci cîtă ești să știi, dă vei, Oglinzii ce cu scăzămînt ... vreo greșeală. În ei te cată să te vezi Întocma pă cît luminezi Și d-într-a lor vedere Vezi cît ai putere. Crede
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul
... se îmbrace cu tunica de bursier, acei cari de mici se gândiseră că învățând carte multă vor ajunge bogați și fericiți, acei cari din întâmplare nu gustaseră farmecul mângâierilor și nu auziseră vorbă bună intrând pe ușa părinților lor... aceia nu vor înțelege de ce mă podidi plânsul și de ce somnul și odihna nu se lipiră de mine pân' la revărsatul zorilor. Mângâierea se preface în trebuință fatală a vieței; libertatea, gustată de mic copil, este viața ... mirosul greu al atâtor inși, când dușmăniile ațipeau o clipă, mă visam cu fața în sus, în mijlocul câmpiilor, sub coviltirul adânc al cerului. Până nu mă mișcam pe banca de lemn și nu simțeam masa cenușie, miresmele florilor din nări, albastrul infinit din ochi și concertul de păsări din fundul urechilor nu dispăreau. Mișcarea aceea, ca un vânt care mi-ar fi stins lumina din lumea iluziilor mele. Deștept, eram rău... violent... uram; visând, eram bun, liniștit ... jurat că e nebună după mine, numai după mine; și mă sărută, și mă strânge în brațe. De multe ori am amețit în brațele ei. Nu vă puteți închipui. - Se poate, dar ...
Vasile Alecsandri - O primblare la munți
... a cuprins la cea întâi luptă a noastră cu o apă atât de înșelătoare ca Bistrița, mai ales că acea mică tulburare nu ne-a oprit nicidecum de a admira mai târziu frumosul și mărețul apus al soarelui. Un entuziasm poetic ne-a ... și mai mic decât ești și la care trebuie să te uiți cu capul gol, pentru că-ți cade căciula de la sineși. Cum să nu se mire cineva! Cum să nu i se aprindă închipuirea! Noi, în ciuda celor ce se fac că nimic în lume nu poate fi destul de frumos pentru ei, noi, zic, am găsit o mare mulțumire la privirea acelor locuri mărețe și negreșit am strigat: mari sunt ... care împodobesc turnurile Mitropoliei! Vrui să vorbesc, în zadar!... glasul mi se tăiase. După atâte osteneli și primejdii, să-mi văd deodată toată dorința nimicită! Nu, nu-mi rămânea altă de făcut decât să... ies în cerdac, ca să mă răcoresc. Cerul era senin; câteva stele luceau deasupra bisericii și unele se ... locaș era un pistol vechi și ruginit ce sta spânzurat la perete deasupra patului. Îl luai în mână, mă uitai la el cu mirare și
Nicolae Filimon - Schițe trase din viața și scrierile muzicale ale celebrului maestru G. Verdi
... făcătorului său de bine, reușiră a domoli acea ferbidă și energică inspirare a geniului său. Dar acea viață modestă și liniștită nu fu de ajuns ca să înfrîneze secreta impulsiune care îl împingea către viitor și care îi prepara cele mai briliante succese, precum și acea popularitate ... cu opera Oberto di San Bonifacio , care fu interpretată de d-la Marini și Chav și de d-nii Salvi și Marini. D-astă-dată nu vom intra în amănuntele modului reprezentării primului său uvragiu, fiindcă voim mai întîi să finim tot ce privește la lucrările ilustrului maestru. Arătăm numai că ... a-l dobîndi. Zece luni după aceasta Verdi duse o viață fără speranță și fără proiecte, o viață, zicem, de apatie și melancolie, în care nu îndrăzni a cere nici o distracțiune de la artă, pentru că cunoștea neputința ei de a-i alina o durere atît ... prisos a mai adăoga că toate teatrele principale din Italia voiră a avea opere noi de Verdi. Astfel, junele maestru, care nu avea lipsă de esperiință, preferă pe impresarii aceia cari îi oferiră mai multe avantage și se legă cu dînșii pentru patru ani, după ce mai ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a X
... a lor cărți învățate Și-acu ne mirăm; și cu dreptate! [4] Dar' încătro râvna te răpede Din țigănime păn la pustie, Dragă musă?... Cine nu-ți va crede Că traiul bun face veselie, Iar' ajunul pe nime hrănește? Însă tu de țigani povestește. Păn' țiganii n-avea ce să-îmbuce, Gândeai că nu ... și păharnici, Care prin rânduială sânguri Iau și-împart a țării venituri." [5] Altul striga: ,,Ba să hie-în țară O tocmală, dar' nu dă hele Care nu plătesc nice o piară Putrădă, dar cării pe su stele Asemenea-alta să nu mai hie, Că-amintrele faceți nebunie. Adecă să him toți de preună Țărani sau boieri făr' osăbire; Asta-i rânduiala ha mai bună!... Toți avem ... noastră țigănie." Era și care poftea pe-un vodă Ș-un divan cu toată boierimea, Pentrucă-așa fu pănă-acu modă, De care mândra țigănie Nu să cade să să depărteze, Ci mai vârtos are să-i urmeze. [6] Unii poftea ca nice-un sărac Să nu fie-în țara țigănească, Alții, ca de bir și dare-în veac Nimic să nu să mai pomenească. Ceștea, ca nice-o slujbă să fie, Ceia, ca-alții să le lucre moșie!... Destul că
George Coșbuc - Calul dracului (George Coșbuc)
... de George Coșbuc Iarăși ea! Îi văd ochii și gurița — A deschis încet portița Și ivită stă de-abia, Zăpăcind cărarea mea. Nu știu ce-o fi vrănd portița, Ei, dar fata știu ce vrea! Dinspre drum Stă deschisă larg fereasta, Și-n ea baba! Ce-i și ...
... viețuirea vie a firii, În veacuri fără despărțire Treime a dumnezeirii! Duh unu-n toate aflător, Duh nezidit, dar ziditor, Ce nu-L pătrunde duhul meu, Ce toate-n Sine împlinește, Zidește, cuprinzând păzește, Al Cărui nume-i Dumnezeu! A măsura adânca mare, A ... a Ta făptură, Chiar de-ar putea o minte tare, Tu n-ai nici număr, nici măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor ... dat viață Și gând — cu dânsul ca să zbor Prin înălțimea Ta măreață Și să te cat cu mare dor. În tine sufletul meu crede, Pre Tine, cugetând, Te vede, În fire, în fapte omenești; Și mintea mi se-nseninează, Gândirea mi se luminează. Eu sunt — deci dar și ... Tu ești. Tu ești — îmi dă de veste firea, Îmi spune gândul meu cel mic, Mi-arată voia și simțirea: Tu ești — deci nu-s eu un nimic. Sunt părticică din zidire, Ce-ai pus-o-n mijloc spre unire, Între ființele trupești Și duhurile îngerești. În mijloc Tu