Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ����N��AR
Rezultatele 831 - 840 din aproximativ 1386 pentru ����N��AR.
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... îmbojorate, mai dârze și mai răzbelite!… — Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncușoara mea de toată vara, zise țăranul, scărpinându-se-n cap și trântind cușma de pământ cât ce putu. Asta n-am pățit-o de când m-a făcut mama… ’tu-i mațele acrului! — Ei, ei! Amu ce-i de făcut? â ... pule și iar pule, belite și răsbelite, în toate părțile. — Vai de mine și de mine, nepoate! Asta încă-i una. — Ba dac-ar fi numai una, ce ți-ar fi, mătușa! Dar așa sînt sute de sute și mii de mii, în cur să le ții!… ’Tu-i așa și pe dincolo ... la cinstita pulă din când în când. — Bată-te focul să te bată, măi țărane, că ticălos mai ești!… Ș-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva întrebuința, când ar vrĂ©? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face trebuință. Dar tare mă mier și eu de așa comĂ©die!… — Cum să ... sparie de pula groasă. Ședea, sărmana, cum șede mielul la țâța oaei, până ce se satură de supt. Cucoana era de cele mai tărtoșe: Strâmtă-
Mihail Kogălniceanu - Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor
... serbăm jubileul de 25 de ani al fundărei Academiei Române. Această onoare o datoresc vârstei mele înaintate. În adevăr, cu excepțiunea venerabililor noștri colegi, domnii N. Kretzulescu și G. Barițiu. eu sunt, dintre toți ceilalți academicieni, cel mai în vârstă. Și, dacă ar fi exact anul nașterii mele ce mi-l dau nu numai biografii străini, dar și literatorii români, care au binevoit a se ocupa ... care se bucura de o mare reputațiune prin capacitatea profesorilor și care a produs mai mulți bărbați însemnați ai Franciei. În casa părintească n-am fi putut fi mai bine tratați decât în sânul familiei LhommĂ©, sub supravegherea activă a abatelui. Eram cei întâi din clasele noastre ... familie franceză, reprezintă oameni însemnați, care și-au făcut în istoria Germaniei un nume cunoscut în științe, în arte, în armată, în diplomație; dar niciodată n-au uitat originea lor. Ei, o dată pe an, se adună într-un banchet frățesc, în care reînnoiesc aducerile lor aminte de Francia, de prigonirile ... în Moldova și în Muntenia numele de români nu era întrebuințat, înlocuit fiind prin numele provincial de moldovean și muntean . Bătrânul Asachi toată viața lui ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... chemare S-apere Moldova de oștiri tătare. După dânșii pasă sprinteni vânători Renumiți în lupte ca săgetători. Și tunarii țării toți în negre poarte, Pestrițate-n roșu, crud simbol de moarte. Mai veneau în urmă oști de mercenari, Cei cu fruntea mică, ce se zic tătari. Unguri lați în spete, cu ... vorba a luat — ,,Armia turcească crește ne-ncetat. Dunărea tresare, geme sub povară Și cu ne-ncetare varsă oști în țară. Nu ar fi mai bine, mare domnitor, Să-așteptăm să vie noul ajutor?" Ștefan îi răspunde cu vorbire lină — ,,Oastea noastră-i bravă, chiar de-ar ... vijelia fumul sparge-ndată, Dar mai mult aprinde flacăra-i turbată!" Dorobanii pleacă. Soarele din nor Se răsfrânge splendid pe pieptarul lor. Viile răsfrângeri ce-n metal se-ngână, Turbură, orbește armia păgână. Lăncile pe piepturi lunecă ușor Sau răstoarnă bravii după caii lor. Sabia în coifuri intră sau se frânge ... mbată de turbata moarte. Turcii iau de fugă... pasă spre cetate. Poarta se deschide oștii fărâmate. Însă fugătorii, cu cei ce-i alung, Cu spedele-n spate, totd-odată-ajung. Cum pe fața mării, după o furtună, Valuri lângă valuri luptă împreună, Astfel în cetate prin adânci strâmtori, Mestecați se luptă ...
Ștefan Octavian Iosif - Înșiră-te margăritare
... Și iată că, adus de întâmplare, Trecea un fiu de împărat în sus, Și-a zis atuncea fata cea mai mare: ,,De m-ar lua pe mine-aș fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus..." Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și-a zis atunci ... Dar el privi la ea cu nepăsare. Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și dintre spice-a zis a treia floare: ,,De m-ar lua pe mine, eu i-aș face Doi feți cu plete de-aur lucitoare..." Stă dus feciorul de-mpărat și tace, Și-a treia ... când a fost să nască-mpărăteasa, Plecă-mpăratul plin de grea-ntristare, Și o țigancă singură rămas-a Ca s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare... Că s-au sculat vrăjmași cu oaste mare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! — Iar când se-ntoarse-acasă împăratul, Dorit să vadă ... scorpia să-i taie, Și ea cu mâna ei pe foc i-a pus, Dar fără veste-atunci din vâlvătaie Zburară două scânteioare-n sus Și au căzut pe-un țărm de apă mare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și Dumnezeu cel bun și mare dete Din cele două mândre ...
Vasile Alecsandri - Chirița în Iași
... Sau lipscănie! TOȚI Lipsești, mojice! Lipsești de-aice, Că-ți sar în păr Și te bat măr. SLUJITORUL (astupându-și urechile): Ho, țară!... că doar n-am urechi de săftian... Cucoană, avem poruncă să nu lăsăm pe nime-n târg, pân-a nu-l întreba de nume. CHIRIȚA: Ei! c-or să-mi scoată sufletu!... Du-te de scrie c-o venit ... cucoană? CHIRIȚA: Iaca surdu!... (Repede.) Chirița, Aristița, Calipsița și Guliță Bârzoi ot Bârzoieni. (La surugiu.) Mânați, măi, și luați seama la covățele. (În parte.) Aice-n capitală ești tot cu zilele-n mână. SLUJITORUL (în parte): Crița, Răstița, Lăpșița și Gurluiță Brânzoi!... da... a dracului nume!... parcă se bat babele-n gură... Mă duc să-i torn în catastif. (Merge spre barieră.) Gurluiță, Lăpșița... Crița... (Iese.) CHIRIȚA (la surugii): Pornit-ați, jărpanilor? SURUGIUL (îndemnând caii): Hi ... copii... nu mă lăsați... Hi, hi, tătucă... Hi, hi, mânca-v-ar lupii. (Pocnește.) Hi, Iudă... Hi, jupitule. Iaca, mă! c-or să mă lase-n troian... Hi, hi, da hi... lua-v-ar dalacu... prohodi-v-ar
Ion Creangă - Povestea lui Stan Pățitul
... se ducea, și toate treburile și le punea la cale singurel. Nu-i vorbă că, de greu, greu îi era; pentru că, în lipsa lui, n-avea cine să-i îngrijească de casă și de vitișoare cum trebuie. Numai, dă! ce să facă bietul om? Cum era să se întindă mai ... facă pacoste. Atunci dracii s-au împrăștiat, iute ca fulgerul, în toate părțile. Unul din ei a apucat spre păduri, să vadă de n-a putea trebălui ceva și pe-acolo; doar a face pe vrun om să bârfească împotriva lui Dumnezeu, pe altul să ... locul, pentru că flăcăul, după cum am spus, de mult ieșise din pădure și se dusese în treaba lui. Văzând el dracul că nici aici n-a izbutit nimica, crâșcă din măsele și crapă de ciudă, pentru că era îngrijit cu ce obraz să se înfățișeze înaintea lui Scaraoschi ... nu știu nimica, stăpâne. — Apoi, ce păzești tu alta, dacă nu știi nici macar ceea ce vorbesc muritorii? Să-ți spun eu dară, deși n-am fost în pădure, ca tine: a zis că cine-a mânca boțul cel de mămăligă să zică bodaproste. Zis-ai ...
Mihai Eminescu - Amicului F.I.
... a jele, Bântuie urma unui mormânt. Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț printre pustii, Mă usc ca crucea pusă-n câmpii Și de blesteme mi-e neagră gura. Îmi târăsc soarta ca un vultur Ce își târăște aripa frântă, Viscolul iernii moarte îi cântă, Moarte ... îi râde tot de-mprejur. Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot. Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin caos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte ... meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voi să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, Și dacă pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele: Voi, când mi-or duce îngerii săi Palida-mi umbră în albul munte, Să-mi pui cununa pe a mea frunte Și ...
Mihai Eminescu - Amicului F. I.
... a jele, Bântuie urma unui mormânt. Viața-mi se scurge ca și murmura Ce-o suflă-un crivăț printre pustii, Mă usc ca crucea pusă-n câmpii Și de blesteme mi-e neagră gura. Îmi târăsc soarta ca un vultur Ce își târăște aripa frântă, Viscolul iernii moarte îi cântă, Moarte ... îi râde tot de-mprejur. Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot. Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin caos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte ... meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voi să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, Și dacă pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele: Voi, când mi-or duce îngerii săi Palida-mi umbră în albul munte, Să-mi pui cununa pe a mea frunte Și ...
... Ce veselă-i când vine să-și puie capu-n poală La mamă-sa și-ndrugă cuvinte de-ale ei. Și crește ca din apă, n-o vezi înaltă ce-i? Cât masa e de naltă, și-ajunge la zăvor Și singură-și deschide, când iese-n foișor. O vede-n gând și râde și tremură nevasta O, Doamne, tu ești mare, și dulce-i viața asta! Dar a venit copila s-o-nvețe ... vesel pe spate și-l aruncă! E liniște pe dealuri și cântece pe luncă Și fete-n haine-albastre, ca cele de-mpărat, Se joacă-n scânteierea văzduhului curat Pe sus, năluci frumoase cu fulgere încinse. Copila mamei-n zarea câmpiilor întinse Tot face semn să vie și mamă-sa la ea. Și mama pleacă grabnic și parcă se ducea Pe sus, plutind pe ... tine și pe tata! Și strânge-apoi copila la sufletul ei plâns, Că moartă să nu fie, murea de-atâta strâns, Și iese cu ea-n brațe, spre sat apoi s-abate Cu ochi așa năprasnici, cu mâinile-ncleștate, Aleargă, ține drumul bisericii, și-n drum Se dau creștinii-n ...
Vasile Alecsandri - Sânziana și Pepelea
... Ei! Ș-apoi!... Clatine-se papura, broaștele să hălăduiască... nu-i așa?... TOȚI: Așa, așa, jupâne. MĂRICA: Cică, pe când trăia împărăteasa, ea cânta cucurigu-n casă? MACOVEI: Ce-ai spus? MĂRICA: Ș-acum, se zice că-l poartă de nas fata lui, domnița Sânziana? MACOVEI: O fi!... că-i bună ... descântece de ploaie. MĂRICA: Că doar noi nu suntem vrăjitoare ca Baba Rada, din căsuța aceea... Numai ea știe să facă vrăji și să tragă-n bobi, și să descânte de dragoste cu ulcica, și să dezlege norii... MACOVEI: Da de unde știi, jupâneasă, că Baba Rada descântă de dragoste cu ... Strâmbă-Lemne?... Alei!... dar de când ești pe lume, mătușică?... BABA RADA: Eu?... Ascultă: ARIE I Eu sunt de când în astă lume Românul încă n-avea nume; De când Carpații cei măreți Erau ca niște bureți; De când lupii la noi Erau păstori de oi Și urșii cu cimpoi Mânau ... de când pe mândrul soare Nu erau pete arzătoare; De când un purice ușor Purta potcoavă la picior, Potcoavă grea de fier Cu care sărea-n cer, Ș-apoi din cer venea Și barba mi-o ciupea. Pe atunci eram tânără, frumoasă... eram zână... dar m-a scos din ...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...
... adormea nostalgiile. Ceteam împreună poeții moderni și, fermecați de armonia lor, cercam să-i transpunem pe românește. Lucram amîndoi, și poate dacă vremurile nu ne-ar fi despărțit, colaborarea noastră să fi dat roade. Aveam unele afinități, și-mi aduc aminte că nu o dată lăcrămam amîndoi, citind versurile făcute din ... o revistă uitată. Iată-le : Aducerile-aminte, Aducerile-aminte-s odăi fără zăvoare — Odăi pustii prin care să intri nu-ndrăznești De cînd muriră-n ele străbunii... Și trăiești Trecînd pe lîngă ele tăcut prin coridoare... Le știi că sunt acolo, așa precum au fost — Aci-i odaia roză ... așa nepăsătoare se scurge viața noastră. Adesea amintirei — spre mine cînd se-ndreaptă — Îi zic : Rămîi aice... Revin eu să te văd... Și-n urmă toată viața știu bine că m-așteaptă, Dar totuși uit adesea să vin s-o mai revăd... Și multe sunt asemeni în casa mea ... și mă-ngheață, Și cum nu-mi pot da seama că-i jalea asta-amară. Eu trec... Or, totdeauna, sporește înc-o moarte O turburare-n taină, venind ne dă de știre C-o amintire moare, or-că s-a dus departe, Și-anume- ...