Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI ÎN CAPUL
Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 919 pentru FI ÎN CAPUL.
Ștefan Octavian Iosif - Cobzarul
... pînă ce închină Și varsă jos un strop de vin... — Cobzarule, de-ai ști cît farmec Și voie bună răspîndești Cu zvonul cîntecelor tale În inimile românești ! Noi toți sîntem așa de tineri, Că am putea să-ți fim nepoți... Dar cînd ne zici bătrâna doină Ești cel mai tînăr ...
Mihail Kogălniceanu - Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu
... sili în faptă și în izbândă, totuși nu cumpănește pe cât meritul cere căzuta răsplătire a călcărilor datoriei tale. Deci, dară, lăsându-te în judecata Creatorului, strigăm cu umilință lui Dumnezeu Aleluia! Icosul 3 De vom lăsa în părăsire acele ce-ți vădesc urmările mârșăviei tale, vom fi cu dreptul mai mârșavi și mai necunoscători a celor ce ne fac rău sau bine, deci, pentru ca în viitorime șezătorii pe scaunul tău să se ferească de a se face și ei părtași acestei cuvântări, strigăm cu însetare: Bucură-te, cauză ... a face, nici lui Dumnezeu cu inimă curată a cânta Aleluia! Icosul 7 De-ai fi pogorâtor din neamul lui Iuda vânzătorul, totuși în urmă te-ai fi căit de urmarea cea mai crudă decât a lui, căci acela a vândut pe Hs., ce a fost omorât ... putea sub nici o închipuire a-ți găsi siguranție împotriva răspunderii, care ești datoriu, și, dacă tot aceste întâmplări te vor favorisi și în viață nu-ți va veni răsplătire, urmașii tăi tot vor fi ...
... Alexei Mateevici - Zâna Zâna (Poveste Valahă) de Maxim Gorki Traducere de Alexei Mateevici - 27 iunie 1917, Mărășești Trăia în pădure o zână, Scăldându-se-adese în ape, A dat de mreje cu pește, Și zâna n-ajunge să scape... Cu spaimă-au privit-o pescarii, Dar Marcu cel tânăr ... pe zână Și dornic a prins s-o sărute. Iar zâna se dă ca o creangă Și-n mâinile lui șerpuiește, Se uită în ochii lui Marcu Și râde și tainic zâmbește... În farmec s-a scurs toată ziua; Dar iată că-n noaptea adâncă Pierit-a zburdalnica zână... Se pierde sărmanul de tângă ... valuri. „Mincună! strigatu-le-a Marcu, Cu voi ea acuma petrece!â€� Și-ndată s-a dat nebunatic Cu capul în Dunărea rece. Se scaldă în Dunăre zâna, Așa cum a fost mai-nainte; Nu-i Marcu... Și doară în cântec Ne-aducem de Marcu aminte. Iar voi pe pământ vă petreceți Ca râmele oarbe-n pământ, Și nime povești nu vă-ncheagă, Urmașii cântări ...
... Maxim Gorki - Zâna Zâna (Poveste Valahă) de Maxim Gorki Traducere de Alexei Mateevici - 27 iunie 1917, Mărășești Trăia în pădure o zână, Scăldându-se-adese în ape, A dat de mreje cu pește, Și zâna n-ajunge să scape... Cu spaimă-au privit-o pescarii, Dar Marcu cel tânăr ... pe zână Și dornic a prins s-o sărute. Iar zâna se dă ca o creangă Și-n mâinile lui șerpuiește, Se uită în ochii lui Marcu Și râde și tainic zâmbește... În farmec s-a scurs toată ziua; Dar iată că-n noaptea adâncă Pierit-a zburdalnica zână... Se pierde sărmanul de tângă ... valuri. „Mincună! strigatu-le-a Marcu, Cu voi ea acuma petrece!â€� Și-ndată s-a dat nebunatic Cu capul în Dunărea rece. Se scaldă în Dunăre zâna, Așa cum a fost mai-nainte; Nu-i Marcu... Și doară în cântec Ne-aducem de Marcu aminte. Iar voi pe pământ vă petreceți Ca râmele oarbe-n pământ, Și nime povești nu vă-ncheagă, Urmașii cântări ...
Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului
... n mare mâhnire Părea adâncit. Acum tot e gata pentru îngropare, Acum ridic trupul pe mâini de soldați, Cinste hotărâtă acelora care Mor pentru-mpărați. În fruntea paradei câinele pornește, Din ochii lui pică lacrimi pe pământ, Ca un iubit frate el îl însoțește Până la mormânt. Aci se oprește, aci ... dai ajutor. Apoi când străinul de milă voiește A-l trage deoparte și hrană a-i da, El își pleacă capul, în pământ privește, Și nimic nu vrea! De două ori noaptea cu umbrele sale Emisferul nostru l-a învăluit, Și sărmanul câine din locul ...
Dimitrie Bolintineanu - Veneticii
... Dimitrie Bolintineanu - Veneticii Veneticii de Dimitrie Bolintineanu În Menadele. Satire, politice, sociale. București: Librăria Löbel&Poper, 1870. Opere, vol. 3. Trecură peste țară în timpii dinainte, Oștiri streine, turcii, tătari, și morminte Lăsară aici. Polonii, maghiarii au trecut, Dar ei atâtea rele în țara n-au făcut. Cât fac azi veneticii, neputând să trăiască În țara lor și află în țara românească O partie. Căminul le se deschide lor, Și patul nunții dulce, și casnicul amor, Și ei cu îndurare primiți de slabi români, Pe ... fiii țării, deși odată bravi, Căzură fără luptă sub jugul ce Grecia Le puseră prin datini și-omoară România. Acest venin viază chiar azi ascuns în flori, Și face slăbiciunea acestor servitori, Ce învățați să fie robi la streini în țară S-agață cu furoare d-ale lor crude feare. Când vede veneticii pălește și se pleacă. O, fii ce sciți! Când sciții în mari războaie pleacă, Lăsară sclavii-acasă. Acești slcavi venetici Umplură de mirare credințele antici. Se fac stăpâni pe case, familii, și când vin Stăpânii, ies ...
Alexei Konstantinovici Tolstoi - Ioan Damaschin
... Stăpâne, ascultă: a mea mărie, Puterea mea nemărginită, Nenumărata-mi bogăție Mi s-au făcut nesuferite. Alt dor, puternic fără seamă, Demult născut în pieptul meu, De-aici mă mână și mă cheamă: Eu vreau să cânt lui Dumnezeu În liniște, singurătate, Căci răul veninos mă roade, Pân-într-a inimii adâncuri, Când șed în fruntea boierimii Și mă simțesc pierdut și singur În curtea judecătorimii; Și alte glasuri mi s-aud Atunci în zgomotoasa curte, Și dorul lor mă face mut. Urechea-mi face să asurde La cârmuirea-ncredințată; Chemarea lor neîncetată Cu foc nestins gândirea-mi arde ... iată din călugărime-un frate, Un stareț iese, aspru la vedere, Și aspre-i sunt cuvintele-ndreptate Lui Ioan, ce ascultare cere: — ,,Noi posturi în chilii ținem, De alta nici nu știm, nici n-ascultăm, De vrei să fii tu sub a mea povață, Aibi în vedere ce acum ți-oi spune: De cântecele tale te dezvață, Lumeasca leapădă deșertăciune; Căci duhul mântuirii ș-al ei rost Se află numai în ... împlini atunci a mea poruncă!"... Sfârșit-a. Glasul lui neașteptat Pricinuit-a mare tulburare: Un trăsnet parcă i-ar ...
Alexei Mateevici - Ioan Damaschin
... Stăpâne, ascultă: a mea mărie, Puterea mea nemărginită, Nenumărata-mi bogăție Mi s-au făcut nesuferite. Alt dor, puternic fără seamă, Demult născut în pieptul meu, De-aici mă mână și mă cheamă: Eu vreau să cânt lui Dumnezeu În liniște, singurătate, Căci răul veninos mă roade, Pân-într-a inimii adâncuri, Când șed în fruntea boierimii Și mă simțesc pierdut și singur În curtea judecătorimii; Și alte glasuri mi s-aud Atunci în zgomotoasa curte, Și dorul lor mă face mut. Urechea-mi face să asurde La cârmuirea-ncredințată; Chemarea lor neîncetată Cu foc nestins gândirea-mi arde ... iată din călugărime-un frate, Un stareț iese, aspru la vedere, Și aspre-i sunt cuvintele-ndreptate Lui Ioan, ce ascultare cere: — ,,Noi posturi în chilii ținem, De alta nici nu știm, nici n-ascultăm, De vrei să fii tu sub a mea povață, Aibi în vedere ce acum ți-oi spune: De cântecele tale te dezvață, Lumeasca leapădă deșertăciune; Căci duhul mântuirii ș-al ei rost Se află numai în ... împlini atunci a mea poruncă!"... Sfârșit-a. Glasul lui neașteptat Pricinuit-a mare tulburare: Un trăsnet parcă i-ar ...
Alexandru Vlahuță - Nunquam ridenti
... Alexandru Vlahuţă - Nunquam ridenti Nunquam ridenti de Alexandru Vlahuță Ciuli urechile și, fluturând din cap, Se depărtă bodogănind: Că multe lighioane, Doamne, mai încap Și-n lumea asta!... Însă eu mă prind Că nu e alta mai netrebnică sub soare ... nici nu-i serios C-o astfel de dihanie s-avem de-a face, Eu, care lui Isus Hristos I-am înlesnit intrarea în Ierusalim, Și tu căci noi și la isprăvi ne potrivim Tu care duci la glorie-mpărați, Noi, în sfârșit, de-atâtea fapte mari legați... Ci lasă-le păcatelor de fapte mari, Și vino s-ascultăm. Așa-s de rari Și scumpe clipele aceste ... și florile De-atâta viers, de-atâta duioșie, Îmi uit de toat-a neamului robie: Cu mii și mii de ani mă-ntorc în urmă; Stăpân pe verzi pustiuri pasc, în turmă, Neștiutor de frâu, Pe-ncântătorul țărm al unui râu În care, noaptea, dorm minunile cerești... O, caii năzdrăvani de prin povești, Ce s-au ales la toate pricepuți Și-n toate luptele biruitori, De bună ... fire, Cu cât umplea un suflet de iubire, Cu-atât umplea pe celălalt de ură. Tâlcul Să fii tu, cârtiță, judecătoare, Ce zici?... Minune-ar
... straiul ce de-argint străluce, Unui pagi el lasă calul și s-apropie grăbit De sicriu, și-urmând sicriul, umilit își face cruce Și, purtând în mână coiful, după mort încet se duce Ca dup-un amic iubit. Sfetnicii și-oștenii țării stau mirați și n-au putere Să-nțeleagă cine ... Și pe stradele Sucevei, înnorate-acum de jale, După mortul fără nume se strecoară lungul șir De popor, de domn și sfetnici și de-oșteni în albe zale; Pe-un necunoscut din lume îl petrece-o lume-n cale Spre mormântul strâmt și jalnic dintr-un colț de cimitir. Și deasupra ... cu boieri ce-l înconjoară, Ia sicriul și-l așează pe frânghie. Și-n mormânt Însuși el, prinzând frânghia cu alți trei, încet scoboară Mortul în pământ, el însuși peste mort de-ntâia oară Zvârle-o mână de pământ. Spre popor apoi se-ntoarce: De-ați venit aici cu mine, Nu ... se cuvine Omului. Iar unde merge, sufletu-i găsească bine Și să-l ierte Dumnezeu! Și-n genunchi se roagă Ștefan, iar poporu-ntreg rostește În genunchi un Tatăl-nostru, și e sfânt murmurul lor. Astfel codrii-și cântă psalmii, când frunzișul se clătește, Iar deasupra lor ...
... George Coşbuc - Fatma Fatma de George Coșbuc În faptul dimineții, prin parc, îngândurată, Se plimbă visătoare Fatma, frumoasă fată A marelui Ben-Omar, califul din Bagdad Iar tinerele-i plete de ... De-a calului meu coadă, de-a celui mai turbat! Mișelul! Și Ben-Omar izbește cu piciorul Și dă un semn. În lanțuri legat, cutezătorul Nin-Musa intră palid, cu ochii la pământ El are fes ca-n Yemen și-o zdranță de veșmânt. Fatma stă răzimată ... d-un farmec dureros; E tânăr și e palid și-așa e de frumos! S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul, Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mână iataganul; Acesta e? Și fata se-ndoaie puțintel: N-a fost acesta, tată! Să nu lovești în