Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA' DE UNDE!
Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 1035 pentru DA' DE UNDE!.
Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind
... Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind Poetul murind de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1866 A vieții mele cupă se sparse încă plină, În lungi suspine viața-mi se duce și declină Nici lacrimi ... a lirei mele acord și armonie? Uitați-vă că vântul deja le-a și luat. Nu vă jucați cu omul, când îi vorbiți de moarte! Cu-asemenea speranțe de viitor, de soarte, Ce-i mai vorbiți de glorii, d-un sunet svolător? Ce ! darea unui suflet! aceasta este glorie? O, voi, care promiteți toți timpii la memorie, Aveți d-unde promite? aveți vrun viitor? Atest, ș-am martor cerul, că eu în astă lume Cu râsul p-a mea buză am pronunțat ast ... și s-avântă spre cer cu ușurință. Când ai picioru-n groapă, puțin ești pe pământ. Sfărmați și dați la flăcări, la vânturi și la unde Ast luth ce n-are sunet la suflet a răspunde; În ceruri mă așteaptă alt luth, de serafimi. Peste curând ca dânșii trăi-voi a viață În verva imortală ș-eterna dimineață Divinelor concerte, în hor ...
Ștefan Octavian Iosif - Înșiră-te margăritare
... soare, Acum piereau în aurul din grâu... Au fost odată trei secerătoare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și iată că, adus de întâmplare, Trecea un fiu de împărat în sus, Și-a zis atuncea fata cea mai mare: ,,De m-ar lua pe mine-aș fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus..." Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și-a zis ... o pită..." Dar el privi la ea cu nepăsare. Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și dintre spice-a zis a treia floare: ,,De m-ar lua pe mine, eu i-aș face Doi feți cu plete de-aur lucitoare..." Stă dus feciorul de-mpărat și tace, Și-a treia zi la curte-i nuntă mare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! — Dar când a fost ... vrăjmași cu oaste mare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! — Iar când se-ntoarse-acasă împăratul, Dorit să vadă cum îi sunt feciorii, Găsi doi pui de lup — râdea palatul, Și clătinau din cap diregătorii... Și-mpărăteasa — ajunsese cersetoare... Înșiră-te frumos, mărgăritare! --Și s-a făcut țiganca ... ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cu carâta de sticlă
... l întreba: - Împărate, zise el, toate bunătățile de pe lume ai, toți ți se închină ca la un mare împărat, ce ai la sufletul tău de ești tot fără chef și mâhnit? - Ei, dragul meu, ce să am? Ia niște păcate de la Dumnezeu am avut să trag pe lumea asta și acum m-au ajuns. Aveam o fată și doi băieți și parte de ei n-am avut. Un spurcat de zmeu mi-a furat fata și nu pot da cu mâna de urma ei, deloc, deloc. Două oștiri am trimis, împreună cu fiii mei și toți cu totul s-au prăpădit. Nevasta mea, împărăteasa, s-a ... face nimic novacul meu, n-a putut face nimic arapul meu, dară încămite tu, un copil necercat în ale războiului. Novacul avea darul de culca la pământ o oaste întreagă, de se făcea o movilă înaltă cât era ea de mare, când aducea o dată mâna de o da la spate și apoi el se punea de ședea d-asupra movilei. Arapul meu avea darul de a înghiți o oștire cât ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... ai și de Milton cel orb și prigonit, Ș-atunci, din neputință croindu-și o putere, A scris el fără rimă sublimul Paradis. Da, tu-mi plăceai și mie în vremile trecute. Când te-acățam la versuri, cum fetele din sat Acață la cosițe câte-un boboc de floare, Măcar că fără benghiuri frumosu-i mai frumos. Drăguță-i garofița cu frageda-i catrință Din roșu și din galben, bucăți de catifea; Drăguț e fluturașul, garoafă zburătoare, Catifelat și dânsul, și dânsul efemer; Dar nu-i garoafă bradul, nici acvila nu-i flutur Lor nu le ... pestriț: Prin singura-i mărime, se-nalță cel ce-i mare; Cel mic se-nzorzonează, căci e pipernicit... Un cântec, numai unul și cel mai de pe urmă, Aș vrea să smulg din mine... Dar unde-i? Nu-l brodesc; Acum îl simț aice, și-l simț deja departe, Și-l simț că-i pretutindeni, și simț că-l simț mereu ... Mi: să se-nșire În salba de luceferi un nou mărgăritar. Mi-e dragă chiar o peatră; dar un arhanghel! Dânsul Din mușchi, prin suferințe de ...
Dimitrie Anghel - Calvarul florilor
... scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu seamă, așa de variate, încît nu găsești două la fel, de nenumărate culori și nuanțe, au ajuns, după cum era la antici asfodela, să împărățească imperiul morților. E ziua lor. De pretutindeni, din centru și din suburbii, crizantemele cad jertfă, o hecatombă uriașă de flori, și toți, de la mic la mare, căci toți avem să plîngem un regret pe lume, un mort iubit, pornesc spre țintirimele îndepărtate, să le arunce cu un ... adumbritul țintirim de la Belu, din pămîntul celui de la Sfînta Vineri, din acela de la Ghencea ori de la cel ce poartă modestul nume de ...
... Lasă lumea ta, o lasă, Tu frumoasă, eu voinic! Vino-ncet pe-aici, iubită! Adă mâna, să nu cazi Peste pietrele din cale! Tu tresari de fericită Și-mbătată de viață; Soarele-ți răsare-n față Haid-acum fugind la vale Printre șoptitorii brazi. Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! Îți întâmpină sosirea Munții ce despart Ardealul, Codrii vechi și plini de noapte, Luncile cu mii de șoapte. Râzi cu hohot la privirea Neguroșilor Buceci? Uite-acum cât ești de mare, Uite ce frumoasă ești! Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova, să fii cuminte! Ține cumpăt la cuvinte, Stăi și pune ... de viță, Flori de crâng pui în cosiță Și pe-alesul tău visându-l Treci prin văi, cu blânde rugi. Dar auzi! E plin pământul De răsunete! Pe loc Un balaur cât un munte Vine-nfiorat ca vântul Cu o sută de picioare Cu mugiri șuierătoare, Și-i c-un ochi de foc în frunte Și pe nări el varsă foc! Prahova năvalnic sare, Neștiind aceasta ce-i. Pletele-i rămân răzlețe, Ochii plini ...
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara
... Dimitrie Bolintineanu - Fecioara Fecioara de Dimitrie Bolintineanu Plângeam pe sânu-i fraged un plâns d-amarăciune Și lacrimi înfocate pe frunte-mi se scura, Căci tânăra vergină șoptea o rugăciune ... cerul fără nori; Mergeam atunci la dânsa cătând la alba lună Ce-n unda aurorii cu-ncetul se-neca. Frumoasa copiliță lucra la o cunună De rozi ce-n răsfățare pe sânu-i se juca. Cu flori înconjurată ca cerul cu lumină, La candela murindă ea tristă căuta; Iar aurele-i ... dau eu Și n-am spre apărare decât a mă supune, Și n-am a le răspunde decât suspinul meu." Acolo unde luna din cale se oprește Și lasă o cătare mai dulce pe pământ, Acolo unde
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea)
... să zică, numai o babă, uscată ca scândura și ciuruită ca un burete, zise împăratului rânjind: — Măria-ta, domniței i-a abătut de măritiș. -Mai știi minune!... zise împărăteasa. — Da' unde să-i găsesc potriva? șopti împăratul în urechea împărătesei. Și pe loc porni vestea pe la toate împărățiile cu feciori de domn care de mult râvniseră la fata cu păr de aur. Până să s-adune feciorii de împărat, trecu vreme la mijloc, că unii porneau din revărsatul zorilor, alții tocmai din scăldătoarea soarelui, și alții de unde noaptea se ridică ca un zăbranic negru, și alții chiar de pe unde pământul e drob și piftie. În ajun de-a-i trece pe dinainte șirul băieților de împărat, domnița, care nu se mai mișcase din pat, pofti sa se scoale și să se plimbe, singură-singurică, prin grădina împărăției. Frumoasă și galeșă ... chitară cu gât lung și ochii-i scânteiau ca doi cărbuni aprinși. Domnița dădu să țipe și nu putu. Sări în picioare, vroi să fugă, da', ca și cum ar fi fost prinsă de talie
Alecu Donici - Prieteșugul și amorul (Donici)
... Alecu Donici - Prieteşugul şi amorul (Donici) Prieteșugul și amorul de Alecu Donici — Iubite verișor, Pe unde-ai mai umblat? Prieteșugul pe amor Văzând l-au întrebat. — Umblat-am fără de cruțare Și un amorezat măcar nu am aflat. — Și eu am străbătut pustiile sub soare, Dar n-am putut afla prieten de crezare. — De
Vasile Alecsandri - Bogatul și săracul
... mi scoate ochii cu ele. Că averile de frunte Sunt ca un izvor de munte, Astăzi curge și îneacă Și mâini scade s-apoi seacă! De ai turme mari de oi, Ai și turme de nevoi, Că pe unde-s turme blânzi Sunt și lupi mereu flămânzi." ,,Măi sărace, sărăcilă! Face-mi-aș de tine milă De n-ai fi tu om pizmaș Și la inimă vrăjmaș." ,,Măi bogate, bogățele! Nu fi dușman gurii mele, Că nu-ți vreau nici rău, nici ... toporul mi-i vrăjit, Cu tăișul oțelit, Și când el se-ntoarce-n vânt, Cad bogații la pământ. Măi crâșmar, Măi făgădar! Adă-o vadră de Cotnar Și de plată n-ai habar, Că săracul când cinstește Varsă sânge și plătește!" [4] [1] Carul țărănesc ce purta la romani numele de carrum se numea și sarracum . Este dar de presupus fără amăgire că cuvântul de sărac, adică neavut, a denumit din vechime pe oamenii însărcinați cu ducerea carelor, oameni cu simbrie și lipsiți de avere. [2] Zlotul e o monedă de convenție, precum leul, a cărei valoare e de ...
Dimitrie Anghel - Darul valurilor
... Dimitrie Anghel - Darul valurilor Darul valurilor de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 4 feb. 1907 Azi am găsit pe dună un braț alb de statuie, Un braț furat de valuri de cine știe unde..., Al cui a fost odată, cine-ar putea să spuie, Când a căzut în mare, cine-ar putea răspunde? E-un ... femeie, fărmat mai sus de umăr, Și marmora-i atâta de clară și curată, Încât nu-ți vine-a crede că ani fără de număr S-au scurs de când stă astfel în valuri îngropată. Și mâna, mâna-i fină, sculptată cu iubire, De-ai spune că artistul pe când cioplea din daltă În marmora rebelă suprema-i amintire, Pe fruntea lui modelu-și purta mâna cealaltă. Trecea frumoasa ... au scurs și iat-o iară Purtând pe brațul tânăr o algă ce scânteie, O algă-nmlădiată frumos ca o brățară, Asemeni unui ultim capriciu de