Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SA NU
Rezultatele 811 - 820 din aproximativ 922 pentru CA SA NU.
Mihai Eminescu - O, -nțelepciune ai aripi de ceară!
... Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Și totuși eu în ceruri te ridic: M-ai învățat să nu mă-nchin la soarte, Căci orice-ar fi ce ne așteaptă  moarte! Tu ai stins ochiul Greciei antice, Secat-ai brațul sculptorului grec, Oricât ... văi de vis, în codri plini de cânturi, Atârnau arfe îngerești pe vânturi. Și tot ce codrul a gândit cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: izvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini ... cifre mă înveți; Putere oarbă le-aruncă pe ele, Lipsește viața acestei vieți; Ce-a fost frumos e azi numai părere  Când nu mai crezi, să cânți mai ai putere? Și dacă nu-i nimic decât părere Tot ce suspină inimei amor, Istoria cu lungile ei ere Un vis au fost amar  amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toată ... Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci semnul lor șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a nu
Ion Luca Caragiale - Gheorghe Baronzi
... cuceritori? G. Baronzi n-a fost unul dintre marii eroi ai republicii literelor române, e adevărat; ci unul dintre neobosiții legionari, și poate nu unul dintre cei mai puțin îndrăzneți; o dovadă e poezia de mai la vale, Cățelul pământului, al cărei refren îl pune mai târziu, ca motto, Eminescu la ciudata sa poemă Strigoii — e ca un pompon pierdut de un legionar obscur în luptă și ridicat în treacăt de un erou mare, pentru a-l înfige în strălucita ...
Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere
... vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile ... la 1860. Era o obstinație ce nu se mai poate înțelege ca rezistență a cunoscătorului de meserie. Așa s-a făcut ca arta lui să fie în adevăr o artă veche. Unele părți din publicul românesc actual se grăbesc a o numi învechită. Această grabă ... uneori până la mecanizare și, negreșit, excesul acesta e cu deosebire vizibil la începător. Șotrocea și Motrocea din Claponul sunt doi automați prea dinadins arătați ca atare: artistul vrea tot timpul să simțim că cele două păpuși nu se deosebesc una de alta decât pentru că el vrea să tragă acum o sfoară, acum alta. Îndeosebi Leonică Ciupicescu, împietrit în încercările lui de ... povestitorul Creangă e aproape tot atât de dramatic cât Caragiale, cel predestinat teatrului. Dialogul lui Creangă, cu indicațiile de mișcări și atitudini, în Amintiri, dar nu ...
Dimitrie Bolintineanu - Întoarcerea lui Mihai
... țara uraște; Dar voi sparge încă pricina ce-o naște: Dacă astă țară umblă-a se scula, Este semn că n-aveți simpatia sa. Lui Rodolf voi scris-ați că e răzvrătire, Că ai noștri cată cu a lui unire. Dacă cel ce-o cere e răsculător ... tronul pentru a-l răci De inima țării, apoi a-l lovi. Neputând acuma tronul să lovească, Ea îi urcă scara ca să îl mânjească. Tronului nu-i pasă de loviri străine Ca d-acea trădare ce s-ascunde-n sine. Planta nu se teme de cei ce-o jignesc, Ca de viermi ce-n sânu-i nasc ș-o veștejesc. De aș ști că sceptrul se robește vouă Și oricui să fie, eu l-aș ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... altă parte, turnatu-s-au mai multe, Și pare c-o să fie și lume să le-asculte... ,,Sărmanul Macedonski, s-a dus, ca o clipire, Ca rază, ca scânteie, ca vis, — et caetera --. O moarte nendurată a vrut a-l secera Și muzele vor plânge, rămase-n văduvire." Parada, cum ... șoptește, Și-n jalea ce pe fețe adânc se-ntipărește, La marginile groapei mă poartă — mă depun... Pe țărmii veciniciei cu brațe-ncrucișate Aștept ca să m-arunce prăpastiei căscate Din care, cine știe? voi naște mult mai bun. Un popă, ce uitase pe piept a-mi pune ... falsă diademă. Ați invocat pe oameni, ați invocat pe zei, Urcatu-v-ați prin lumea de umbre și de vise, Servitu-v-ați de cuget ca punte peste-abise, Dar groapa vă sfidează, rânjind din fundul ei. Priviți-o, și răspundeți, de-aveți ce ne răspunde... Pătrundeți nepătrunsul și spuneți-ne ... n-aveam stejari și brazi... De scrieri, sărăcia era neasemănată... Aveam un Odobescu — n-aveam pe cei de azi... Directorul, în lipsă de iepuri, ca ...
Titu Maiorescu - Din experiență
... precipitată. Al doilea, regula pozitivă: să adunăm acel material de observări și de experiențe sufletești a cărui constatare să fie primită de toți ca un adevăr sigur. Cu alte cuvinte, mai întâi lucrurile simple (nu simple în înțelesul chimiei analitice, ci simple în înțelesul constatării și a priceperii prealabile) și apoi încercările mai complicate de explicări și sistemizări ... sutele de mii de impresii, de cugetări, de simțiri, de emoțiuni ce au trecut și trec prin capul unui om și-l caracterizează în individualitatea sa nu sunt niciodată în totalitatea lor prezente în conștiința lui actuală, ci stau în cea mai mare parte întunecate și ascunse în sufletul sau în memoria ... la unele obiecte la altele, să observi cu luare-aminte pe cele principale, și cine știe dacă în aceste condiții vei avea vreodată timpul necesar ca să-ți faci o idee despre totalitatea colecției. Dar încă dacă nu este numai o singură colecție, ci sunt mai multe, și ți se cere să le cunoști și pe aceste? Dealtminteri, compararea, ca toate comparările, este în parte nepotrivită; căci nu ...
Titu Maiorescu - Poeți și critici
... de la sine lovitura de moarte a dicționarului Laurian-Massim și a rătăcirilor "filologice" de la Târnave. Și așa mai departe. Nu e vorbă, aprețierile critice izolate nu vor lipsi și nu vor trebui să lipsească niciodată dintr-o mișcare intelectuală, și noi înșine am citat mai sus articolele d-lor Onciul și Bogdan ca un semn binevenit al timpului de îndreptare. Dar aceste sunt lucrări de amănunte. Sinteza generală în atac, izbirea unui întreg curent periculos o credem acum ... fire refractar. Esența criticului este de a fi flexibil la impresiile poeților; esența poetului este de a fi inflexibil în propria sa impresie. De aceea criticul trebuie să fie mai ales nepărtinitor; artistul nu poate fi decât părtinitor. Nu este dar chemat d. Barbu Șt. Delavrancea, nu este chemat d. Vlahuță, a cărui prismă este poate înrudită cu a lui Eminescu (și am dori să nu-i fie prea înrudită, ci să-și păstreze individualitatea dacă o are), nu sunt ei chemați să judece pentru public lucrarea poetică a d-lui Alecsandri în genul ei propriu. Această sarcină să ne-o lase ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești
... fieștecăruia lucru, mai vârtos celuia când nici cum, nici de nici o parte ajutor iaste, nici știință de la alții, sau pomenire măcară să află ca o povață, făcându-se și ca o luminare arătându-se, ca să se poată ajuta cel ce nu știe de la cel ce știe și cĂ©le din întunĂ©rec să iasă la lumină. Că nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să știe și nici unul nu au aflat nimic, pănă când n-au fost de altul învățat. Nici nimeni nu să poate domiri de nici un lucru, de nu mai nainte au au văzut, au au auzit, sau au cetit și de nu ca acĂ©lea, asĂ©mene ca acĂ©lea, măcar cât de puțin, și de nu același adevăr și de lucru ce poftește neștine, au zis, sau au scrisu, măcar cât de puțin și de altele, ca numai să se poată altul deștepta spre gândirea acelora și a altor lucruri încă destul iaste. Și carii ca acelea au făcut și au pomenit, cât de cât măcar, nemoarte mulțămite au auzit și în bună pomenire au rămas. Precum și Aristotel în cartea
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda IV
... a ferit, I-a scos din ispite; dar omul nemernic De adevăr încă nepovățuit, Fără a lui sprijin, slab, neputincios, Nu putea să afle drumul priincios. Ins-Acela cărui firea se supune, Primejdia noastră a înlăturat, Trimițând în lume pre Înțelepciune Ca de-a ei povață omul luminat, De la fapte rele să fie retras, Să-nfrunte-orice patimi, să-ndrepte al său pas. O ... sale marturi neclintiți. Dup-o îndelungă și grea preîmblare La șepte prieteni ai săi s-a oprit, Grecia ferice cu-a sa vizitare, În multă putere și slavă-a sporit. Prin a ei povață romanii dau legi, Ca stăpâni puternici a lumii întregi. Dar când lenevirea — muma răutății -- De a ta lumină i-a înstrăinat, Atunci ... Și cad ereticii ușor crezători. Noi însă cu inimi și cuget curat, Slujim unui singur ceresc împărat. Iubim judecata acea cu dreptate, Iar pâra urâtă nu o suferim, La războaie mergem în oști regulate; Prin agere sfaturi mai mult biruim, Pereți de aramă cu pumnul sfărmăm, Și după voință focul prelucrăm ...
Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului
... este frizăria lui d. Nae Girimea?... IORDACHE ( sculându-se politicos ): Da, poftiți... Barba? părul? PAMPON: Nimic... IORDACHE: Atunci, poate, vă spălați la cap? PAMPON: Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de... IORDACHE: De măsea? Știi cum ți-o scoț? Odată... pac! PAMPON: Ei, nu de măsea... sufăr de bătăi... IORDACHE: De bătăi ?... Știi cum le... PAMPON: Ei! Lasă-mă-n pace, omule; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înțelege odată că n-am venit pentru alișveriș. IORDACHE: Atunci, pentru ce? PAMPON: Am ... Nae nu este aici ? IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând... PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate? IORDACHE: De ce nu? Poftiți... ( i dă un scaun ) PAMPON ( după o mică pauză ): Mă rog, la d-voastră se fac și abonamente? IORDACHE: Da: 12 rasuri 3 franci ... de santimuri cu pudră, unt de migdale, livantă... Pentru frezat, spălat, bătături, se plătește supliment. PAMPON: Și biletele de abonament le aveți cu o pecetie, ca ăsta? ( arată biletul pe care-l scoate din portofel ) IORDACHE: Nu ...
... cea rază ce purcede de l-al lumei Urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfințite. Nu averea, nici fortuna, nu drit moștenit-au nume După moarte deschid poarta la mausoleul stelit, Nici poate să înfrâneze pizmătara oarbă lume Zborul celui ce-n virtute, fiind în ... Voi, ce-n sân purtați pe-Apolon, patrioți din românie, Deș-ursita vă desparte, armonia va uni! Patria, care vă-ascultă, tema muzei voastre fie, Ca și ea întru lumină să se poată înnoi, Ca prin fapte virtuoase, de o mai dorită soartă, Deamnă chiar să se arăte și de numele ce poartă. Acordați române versuri p-armonioase alăute, Într ... Cel l-a cărui triste doine plaiul Pindului[2] răspunde. Când românul va cunoaște, prin a cântului putere, A sa gintă, a ei soartă, ce-i ascunsă-n viitor, Versul când din ochi va stoarce lacrima cea de plăcere, Pe româna tinerică când ... o notă cum că în vechime Pleiada era compusă din 7 stele, iar astronomii văd acum numai 6; se vede că cea mai veche, apuind, ...